Tanar, supliciat pentru ca a renuntat la religia musulmana , si a devenit crestin

[ioanna]

În prealabil postat de Doriana

La care biserica de langa casa, Catalin? Vorbeam de oameni ca acel musulman, care au probabil numai o moscheie pe langa casa. Si pe langa moscheie mai are si un grup de sectanti.
Daca un astfel de om aude despre Hristos de la un sectant, crede, si este dispus sa moara bucuros pentru credinta ca Hristos mantuieste, niciunul dintre dvs nu puteti afirma ca nu a avut o credinta corecta sau ca a murit pentru o erezie.

M-ai omorat cu penticostalii si Sola Scriptura... Chiar nu vezi ca vorbim de altceva?

Si totusi, pentru tine nu conteaza absolut deloc ce i se spune? Nu conteaza in ce fel de Hristos crede? Nu conteaza daca are sau n-are o relatie personala cu Hristos? Poate crede la nivel abstract,poate crede intr-un idol mental?
Pot sa citesti orice si sa crezi, orice filosofie si sa mori pentru o idee de la care nu faci rabat.

Parcă iar discutăm încercând să stabilim noi dacă cineva se mântuieşte sau nu, dacă e martir sau nu, uitând că Dumnezeu mântuieşte.

Deci nu este ortodox (dreptmăritor) unul care îşi dă viaţa pentru Hristos (ce mărturie mai categorică a credinţei poate fi?), pentru că a auzit că Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi că în El avem viaţă veşincă de la un sectant? Nu este oare, această mărturie, comună tuturor creştinilor? Nu este măcar botezul sângelui trans-confesional?

Daca,sa presupunem,vine un sectant la un bastinas care nu a auzit in viata lui de crestinism ci doar de credintele lui pagane,cum il convinge ca acesta credinta,cea crestina,este corecta?Strict rational s-ar putea sa nu-l convinga.Poate Duhul Sfant inspira un sectant?Cum il convinge daca,pentru a evita intelegerea sectara,ii prezinta doar elemente general(sa spunem)valabile?Care este Biserica unde il trimite sa fie in comuniune cu ceilalti crestini?Sau il lasa singur-n pampas si cu o biblie sectara in brate?

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Poate Duhul Sfant inspira un sectant?

Noi ştim că Duhul Sfânt este în Biserică; dar nu ştim unde nu este, căci „Duhul suflă unde vrea”.
Pe de altă parte, de ce ar trebui ca sectantul să fie inspirat? Sau orice mărturisire a Adevărului se face prin inspiraţie divină? Se pare că da, căci parcă spunea ceva Sf. Pavel în sensul ăsta: „şi nimeni nu poate să zică: Domn este Iisus!, decât întru Duhul Sfânt.” (Corinteni 12,3)

Care este Biserica unde il trimite sa fie in comuniune cu ceilalti crestini? Sau il lasa singur-n pampas si cu o biblie sectara in brate?

Aici ajungem din nou la problematica întrebare dacă este mântuire în afara Bisericii. La care mulţi teologi ortodocşi, printre care şi părintele Bartolomeu Anania, sunt de părere că nu putem da noi răspunsul.

Eu ma indoiesc ca argumente strict rationale conving un necredincios.Cand spun asta ma gandesc fie si doar la Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 1,18-31.Este evident ca este nevoie de mai mult de atat si ca strict efortul uman,intelectual, nu este de ajuns.Este nevoie de calauzirea Duhului Sfant si daca s-ar accepta ideea(eronata)ca Duhul poate inspira partial bine si partial gresit(altfel nu imi pot da seama cum un sectar invoca o intelegere particulara acolo unde difera de altii si inspirata acolo unde coincide cu altii)atunci intreaga credinta crestina ar avea o grava problema pt ca l-am face pe Dumnezeu responsabil de transmiterea unei intelegeri partiale in mod arbitrar(despre care Adevar am putea sa mai vorbim atunci?)sau si mai grav,partial eronate.Sper sa nu creada nimeni asta,nu exista in Sfanta Scriptura sau in scrierile patristice nici macar un exemplu care sa sustina o asemenea aberatie care,fie spus,nu are decat un singur rol:relativizarea Adevarului.Asta se intimpla cand esti in ratacire si ai nevoie de aparenta unei credinte corecte,apostolice si calauzita de Duhul Sfant.Si atunci singura sansa(evident fiind ca nu esti trup al Bisericii ci doar o organizatie lumeasca)este sa arati ca poti si tu face exact ce face si Biserica lui Hristos,adica Sfanta Biserica Ortodoxa sau ca beneficiezi de aceiasi calauzire a Duhului ca si Biserica.

Si Parintele Arsenie Papacioc(in ,,Singur Ortodoxia") spunea,ca sa fiu in linia IPS Anania,ca nu stim daca cei ce nu sunt ortodocsi se pot mantui sau daca Dumnezeu o face/cum o face dar noi nu negociem Adevarul(care este unul:nu exista mantuire in afara Bisericii lui Hristos).Un raspuns cu o nuanta extrem de importanta,care nu cedeaza relativizarii(atat de dorita in ziua de azi de toate organizatiile sectare),nu negociaza Adevarul si nici nu se aseaza in locul lui Dumnezeu pentru alte cazuri exceptie de la regula.Dansul a fost un mare traitor ortodox si,zic eu,poate ar trebui sa cugetam la ce a spus cu privire la ce pozitie ar trebui adoptata.

Doamne ajuta!+

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Este nevoie de calauzirea Duhului Sfant si daca s-ar accepta ideea(eronata)ca Duhul poate inspira partial bine si partial gresit

Fără îndoială că credinţele greşite nu sunt inspirate de Duhul Sfânt. Însă în deplinătatea inspiraţiei divine nu se află niciunul dintre noi. Biserica o păstrează integral, în sobornicitatea ei. Dar când unul zice „Domn este Iisus Hristos”, acela mărturiseşte Adevărul, deci este în Duhul Sfânt.

Faptul că de Adevăr ne împărtăşim cu toţii doar în parte, indiferent în ce limite confesionale ne-am situa, nu îl relativizează pe el. Cine vrea să acceadă la deplinătatea Adevărului, a Duhului Sfânt, o poate face doar în Biserică. Aici e deschisă calea urcuşului neîncetat, a unirii depline cu Hristos.

În prealabil postat de N.Priceputu

Fără îndoială că credinţele greşite nu sunt inspirate de Duhul Sfânt. Însă în deplinătatea inspiraţiei divine nu se află niciunul dintre noi. Biserica o păstrează integral, în sobornicitatea ei. Dar când unul zice „Domn este Iisus Hristos”, acela mărturiseşte Adevărul, deci este în Duhul Sfânt.
Faptul că de Adevăr ne împărtăşim cu toţii doar în parte, indiferent în ce limite confesionale ne-am situa, nu îl relativizează pe el. Cine vrea să acceadă la deplinătatea Adevărului, a Duhului Sfânt, o poate face doar în Biserică. Aici e deschisă calea urcuşului neîncetat, a unirii depline cu Hristos.

Ca intelegem doar in parte da,dar doar in Adevar,eu asa inteleg,nu exterior de Adevar ci in Adevar,intelegerea completa fiind,cum ai spus si dumneata, un urcus neincetat,dar in Adevar.Nu pe langa el.Probabil tot o chestiune de nuanta ca si cele spuse in Epistola soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov 2,19 :).Mai ramine problema cum un om poate ajunge sa marturiseasca ce ai spus dumneata da eu zic ca vor mai fi pareri si in definitiv nu s-a spart(de fapt n-a curs nici o picatura)din izvoru' intelegerii duhovnicesti la subsemnatu.Cu multumiri frate! Doamne ajuta!+

[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

Noi ştim că Duhul Sfânt este în Biserică; dar nu ştim unde nu este, căci „Duhul suflă unde vrea”.

Faptul că de Adevăr ne împărtăşim cu toţii doar în parte, indiferent în ce limite confesionale ne-am situa, nu îl relativizează pe el. Cine vrea să acceadă la deplinătatea Adevărului, a Duhului Sfânt, o poate face doar în Biserică.

Nu prea le intalnim in ortodoxie interpretarile, sunt de fapt protestante imprumutate in ecumenism. Invatatura ecumenista vrea sa minimalizeze rolul Bisericii ( de fapt de la Luther a pornit ideea) si al Sfintelor Taine. Trebuie sa avem grija sa luam invatatura din surse ortodoxe, ca altfel o vom gasi peste tot, dar in forma alterata. Deci sa citim mai mult carti si surse ortodoxe, si ar trebui sa incepem cu catehismul.

În prealabil postat de catalin2

Trebuie sa avem grija sa luam invatatura din surse ortodoxe, ca altfel o vom gasi peste tot, dar in forma alterata. Deci sa citim mai mult carti si surse ortodoxe, si ar trebui sa incepem cu catehismul.

Ceea ce încercam să transmit în mesajul pe care l-ai comentat mai înainte este faptul că a fi ortodox nu înseamnă a gândi prin delegaţie, ci a trăi după învăţătura Bisericii, ca mădular viu al ei, şi gândind cu propria minte, dar în permanenţă verificare, confruntare cu experienţa Bisericii, a sfinţilor. Însă Dumnezeu ne-a făcut şi ne vrea liberi, nu ne cere să repetăm dogmele ca pe nişte formule fixate, ci să le transpunem în viaţă.

A gândi cu prorpia minte reprezintă şi un risc, dar şi o necesitate. Poţi să te rătăceşti, într-adevăr, dacă eşti mândru şi ţii neapărat să fii original. Deci cugetarea trebuie făcută cu rugăciune şi cu smerenie, în ascultare de Biserică. Însă ea trebuie să existe, căci altfel nu suntem vii şi nu vom putea transmite nişte adevăruri vii, ci doar literă moartă, care nu va convinge pe nimeni.

„Vântul suflă unde vrea” (Ioan 3,9) poate fi tradus şi ca „Duhul suflă unde vrea”, după părintele Bartolomeu Anania (pnevma = vânt, duh). Cât despre interpretare, nu spunem noi „Duhul Adevărului, Carele pretutindenea eşti şi toate le plineşti”? Deci mai mult că nu ştim unde nu este: ştim că este pretutindeni. Numai să vrea omul să-L primească.

[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

Ceea ce încercam să transmit în mesajul pe care l-ai comentat mai înainte este faptul că a fi ortodox nu înseamnă a gândi prin delegaţie, ci a trăi după învăţătura Bisericii, ca mădular viu al ei, şi gândind cu propria minte, dar în permanenţă verificare, confruntare cu experienţa Bisericii, a sfinţilor. Însă Dumnezeu ne-a făcut şi ne vrea liberi, nu ne cere să repetăm dogmele ca pe nişte formule fixate, ci să le transpunem în viaţă.

Am mai scris asta, catehumenul nu trebuie sa fie mai intai sfant, ci trebuie sa marturiseasca invatatura si apoi intra in Biserica si primeste harul. Invatatura e baza, minimul, de la ea se porneste. Apoi se urca spiritual, tot pe baza acestei inavaturi, niciodata fara.
Harul ni s-a dat la Cincizecime, pana atunci era doar har exterior. Noi il primim la Botez si Mirungere. "Duhul sufla unde vrea" se refera la faptul ca nu primeste omul cand vrea harul. In afara ortodoxiei este har chemator, exterior. Invatatura despre har este descrisa de sf. Serafim de Sarov. Harul este o energie necreata, desigur ca este peste tot. Dar har lucrator, interior este doar in BO in Sfintele Taine, de aceea avem jertfa si Cincizecimea. Catehismul spune ca harul nu poate fi primit in urma faptelor, este un dar ce se da in Biserica.