Miscarea de reinnoire carismatica

[nutucutu]

În prealabil postat de Doriana

Ce spuneti aici este foarte adanc. Intr-adevar, cine se chinuie sa se mantuiasca nu a ajuns inca mantuit. Insa exista pericolul celeilalte extreme, de a nu mai face nimic zicand ca Domnul face totul, iar noi avem doar credinta, riscand sa ne autoamagim.

Pericolul de care vorbiti exista atunci cind credem ca totul depinde de noi. Cind stim ca totul depinde de Dumnezeu, iar noi avem rolul de a spune mereu "fie mie dupa cuvintul Tau", efortul nostru se indreapta in a analiza unde trebuia sa spun "da" si nu am spus si in incercarea de a ma corecta pe viitor. Iar Domnul nostru este infinit de milostiv si imi va acorda iertarea pentru greselile facute!
Un calugar spunea ca nu lucrarile il sfintesc pe om ci omul sfinteste lucrarile. Iar o lucrare este sfinta daca izvorazte dintr-un spirit abandonat Domnului. Exact ca si sfintul Pavel: degeaba imi impart averea saracilor daca nu am dragoste (adica daca nu fac lucrarea pentru slava si gloria DOmnului meu, nu pentru alt scop).
Cu alte cuvinte, poate ca imi doresc sa fiu asemenea unui sihastru sau a nu stiu carui sfint. Dar asta nu e decit vointa mea. Instrumentele de a deveni sfinta se afla in jurul meu, Domnul nostru mi le-a pus la dispozitie: oamenii cu care relationez cu calitatile si imperfectiunile lor, fabrica in care lucrez, cartile pe care le citesc si cel mai important, preotii si sacramentele pe care Biserica si Domnul nostru mi le pun la dispozitie pentru a ma mantui.

Deci, asa cum ne invata multi din sfintii nostri (si am fost bucuroasa sa aud acest lucru si intr-o predica) sfintenia este posibila si toti sintem chemati sa fim sfinti. Iar drumul spre sfintenie il putem incepe acum, exact in acest moment.

În prealabil postat de nutucutu

pericolul de care vorbiti exista atunci cind credem ca totul depinde de noi. Cind stim ca totul depinde de Dumnezeu, iar noi avem rolul de a spune mereu "fie mie dupa cuvintul Tau", efortul nostru se indreapta in a analiza unde trebuia sa spun "da" si nu am spus si in incercarea de a ma corecta pe viitor. Iar Domnul nostru este infinit de milostiv si imi va acorda iertarea pentru greselile facute!
Un calugar spunea ca nu lucrarile il sfintesc pe om ci omul sfinteste lucrarile. Iar o lucrare este sfinta daca izvorazte dintr-un spirit abandonat Domnului. Exact ca si Sfintul Pavel: Degeaba imi impart averea saracilor daca nu am dragoste (adica daca nu fac lucrarea pentru slava si gloria Domnului meu, nu pentru alt scop).
Cu alte cuvinte, poate ca imi doresc sa fiu asemenea unui sihastru sau a nu stiu carui sfint. Dar asta nu e decit vointa mea. Instrumentele de a deveni sfinta se afla in jurul meu, Domnul nostru mi le-a pus la dispozitie: Oamenii cu care relationez cu calitatile si imperfectiunile lor, fabrica in care lucrez, cartile pe care le citesc si cel mai important, preotii si sacramentele pe care Biserica si Domnul nostru mi le pun la dispozitie pentru a ma mantui.

Deci, asa cum ne invata multi din sfintii nostri (si am fost bucuroasa sa aud acest lucru si intr-o predica) sfintenia este posibila si toti sintem chemati sa fim sfinti. Iar drumul spre sfintenie il putem incepe acum, exact in acest moment.

Amin!
Amin!
Amin!

[catalin2]

În prealabil postat de Doriana

Np se mandresc ca sunt sfinti, ortodocsii se mandresc ca sunt smeriti si ca nu au primit inca mantuirea, dar sunt singurii care detin Adevarul. :) Mandria este aceeasi peste tot, indiferent in ce cuvinte este imbracata.

Cam dupa aceasta recunosc si eu un sfant: lupta cu pacatul si patimile pana la sange, staruind in rugaciune si ascultare. Si asa am cunoscut sfintii ortodocsi, dar tot asa si pe cei np. Sunt intr-adevar din ce in ce mai putini in aceste zile...

Eu nu am inteles niciodata de ce se spune ca ortodocsii se mandresc ca spun un adevar. Mi se pare la fel de ciudat ca atunci cand cineva spune ca unul care afirma ca Bucuresti e capitala Romaniei se mandreste fata de cei ce spun ca Tecuciul este. In felul acesta si crestinii se mandresc fata de musulmani pentru ca spun ca doar Iisus este Mesia.
De fapt aceasta este o conceptie relativista adusa de modernism, nu stim adevarul decat unul relativ si cine spune un adevar nu e tolerant cu altii.
Pe de alta parte nu inteleg de ce nu se gandeste cel ce spune ca ortodoxia nu e club exclusivist, nu au dat bilete cu numar de odrine in numar limitat, orice om de pe fata pamantului poate veni in Biserica lui Iisus. Cu atat mai mare e neaintelegerea cu cat aceste lucruri le zic de multe ori cei ce s-au converitit de la ortodoxie la alt cult. Va tine legati acolo, va urmareste ca la musulmani daca parasiti cultul? De ce daca cineva nu e in adevar, trebuie sa faca si adevarul neadevar, in loc de solutia mult mai simpla sa vina in adevar. Noi nu credem ca adevarul e relativ si ca toate cultele au adevarul lor, nimeni nu stie adevarul, sau adevarurile sunt mai multe. Spunea Tutea: "Mai multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu niciun adevăr."

In partea a doua e corect, dar in plus e nevoie de cunoasterea adevarata a lui Dumnezeu, de drepta credinta. Post si nevointe fac si budistii, nu inseamna ca sunt mari credinciosi, sunt idolatrii. Se spune ca si Arie sau alti eretici erau mari nevoitori.
Asadar trebuie facuta ascultare in adevar, nu ascultare de mai marii cultului. De exemplu cultul penticostal stii de cine a fost fondat si ce moralitate avea. Penticostalii azi asculta de ceea ce a invatat acel pastor. Erezia este o fiica a idolatriei, nu e chiar idolatrie.

[Doriana]

În prealabil postat de catalin2

Eu nu am inteles niciodata de ce se spune ca ortodocsii se mandresc ca spun un adevar. Mi se pare la fel de ciudat ca atunci cand cineva spune ca unul care afirma ca Bucuresti e capitala Romaniei se mandreste fata de cei ce spun ca Tecuciul este.

Eu nu am inteles niciodata de ce se spune ca neoprotestantii se mandresc ca spun un adevar. Mi se pare la fel de ciudat ca atunci cand cineva spune ca unul care afirma ca Bucuresti e capitala Romaniei se mandreste fata de cei ce spun ca Tecuciul este.

Vezi vreo diferenta, Catalin?

Toti spun ca au adevarul si smerenia. In realitate insa, aceleasi cuvinte pot si spuse cu smerenie sau cu mandrie. Poti spune cu mandrie ca esti pe calea catre sfintenie sau o poti spune cu smerenie. Poti recunoaste cu smerenie ca esti mandru sau te poti mandri ca esti smerit. De aceea este Adevarul altceva decat simple cuvinte...

În prealabil postat de nutucutu

Nu noi facem mult pentru Dumnezeu, ci Dumnezeu face totul pentru noi. .........nu noi ne rugam, ci Dumnezeu in noi; nu noi iubim, ci Dumnezeu in noi, nu noi lucram, ci Dumnezeu in noi...Atunci noi nu facem chiar nimic? Dimpotriva, facem enorm de mult: ne lasam purtati cu o mare credinta si cu o nemarginita incredere.

"...a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele." ( Ef 2:10)

Hristos ne-a pregatit o viata. Noi trebuie doar sa ne asezam in El.

În prealabil postat de nutucutu

sfintenia este posibila si toti sintem chemati sa fim sfinti. Iar drumul spre sfintenie il putem incepe acum, exact in acest moment.

Dumnezeu sa ne ajute!

[Illuminatu]

În prealabil postat de Doriana

Toti spun ca au adevarul si smerenia. In realitate insa, aceleasi cuvinte pot si spuse cu smerenie sau cu mandrie. Poti spune cu mandrie ca esti pe calea catre sfintenie sau o poti spune cu smerenie. Poti recunoaste cu smerenie ca esti mandru sau te poti mandri ca esti smerit. De aceea este Adevarul altceva decat simple cuvinte...

Fantastice cuvinte!
Acesta e un exemplu cras a ceea ce a urmat despartirii Bisericii inntr-o multitudine de alte confesiuni.

Aceasta e urmarea pe care necuratul, protestatarul prin excelenta a dorit-o: ca toti sa fie despartiti si toti sa sustina ca au adevarul. Un adevarat Babilon spiritual.

Inchinarea adevarata este "in Duh si in adevar": daca este doar in Duh si nu in adevar nu este nici macar in Duh si daca este doar in adevar si nu este in Duh, nu e nici macar in adevar.

[sad story]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Dupa cum am mai precizat si pe alt topic, admit ca acest curent de rugaciune are baza scripturistica. Pragmatic vorbind, intr-o epoca de materialism rece, oameni care se daruiesc extazului mistic in rugaciune si glosolalie sunt o compensatie necesara la dez-dumnezeirea omului neoburghez. Desi eu, personal, datorita firii mele nu sunt inclinat spre extaz, nici profan, nici al rugaciunii, privesc aceasta miscare, aprobata si sustinuta de Sfantul Parinte, ca fiind una din caile autentice de spiritualitate crestina in Biserica Catolica.
http://reinnoirea-carismatica.ro/
Desi fratii crestini de pe forum, de confesiune penticostala, au o credinta destul de diferita de a noastra in cateva puncte importante, acest curent si aceasta cale sunt ceva ce avem in comun.

Domnule Theodor, ati cercetat cum trebuie aceasta miscare carismatica din sanul Bisericii catolice si nu numai (mai este si in mediul neoprotestant)?

Stiti ca acesti carismatici catolici, cand se roaga, cad pe spate, la podea? acest fenomen poarta denumirea de "odihna in duhul", sau, in engleza "slain in the spirit".
Credeti ca acest fenomen este produsul Duhului Sfant?

V-as recomanda o carte, care trateaza aceste subiecte legate de miscarea de reinnoire carismatica din Biserica Catolica:

http://www.traditioninaction.org/tiabk010_Closeups.htm

Close-ups of the Charismatic Movement

by John Vennari

poate reusiti sa o comandati (eu nu am citit-o insa un cunoscut de-al meu, da, si mi-a spus cam despre ce e vorba acolo, spune ca e foarte interesanta).

Pe de alta parte, ceea ce ati concluzionat in postul dumneavoastra, este, ma scuzati, total aberant.
Duhul Sfant nu se manifesta la carismaticii catolici asa cum se manifesta la penticostali. La penticostali nu exista cadere pe spate, ras sfant, dans in duhul. Insa la carismaticii neoprotestanti, exista toate acestea.
Prin urmare, carismaticii catolici au multe lucruri in comun cu carismaticii neoprotestanti si mai putin cu penticostalii, asa cum concluzionati dumneavoastra.

[Demetrius]

În prealabil postat de Doriana

... Poti spune cu mandrie ca esti pe calea catre sfintenie sau o poti spune cu smerenie....

Iar eu n-aș crede nici una pentru că e imposibil; cine spune despre sine acela nu e.

În prealabil postat de sad story

Stiti ca acesti carismatici catolici, cand se roaga, cad pe spate, la podea? acest fenomen poarta denumirea de "odihna in duhul", sau, in engleza "slain in the spirit"...

Pe de alta parte, ceea ce ati concluzionat in postul dumneavoastra, este, ma scuzati, total aberant.
...

Aberații, sau sad stories(povești triste), observ că tu spui(scuzați!).

[sad story]

Demetrius, ce am spus aberant? ca acei carismatici catolici (ca si cei neoprotestanti), cad la pamant, pe spate, pierzandu-si constienta? pai pot aduce videoclipuri sau poze revelatoare.

[sad story]

acesti carismatici promoveaza un spirit lumesc, am exemple nenumarate, unul dintre ele ar fi Biserica carismatica din Tg-Mures (acestia sunt neoprotestanti):

iata ce le-a mai dat prin cap:

http://www.youtube.com/watch?feature...&v=qYbAY2vLLoA


si tinerii lor nu sunt deloc educati in morala crestina, au ímbratisat stiluri de viata ce nu deosebesc cu nimic de lumea pacatoasa:

http://www.youtube.com/watch?feature...&v=qAj1fUJfyHU



cum ar putea avea acestia Duhul Sfant, chit ca vorbesc in limbi?
daca nu au principii morale?

si vedeti cum incearca ei sa atraga adepti, mai ales din randul tinerilor? lasandu-i sa se comporte ca unii care nu-L cunosc pe Domnul !

[ucenic]

În prealabil postat de sad story

acesti carismatici promoveaza un spirit lumesc, am exemple nenumarate, unul dintre ele ar fi Biserica carismatica din Tg-Mures (acestia sunt neoprotestanti):
(...)
si vedeti cum incearca ei sa atraga adepti, mai ales din randul tinerilor? lasandu-i sa se comporte ca unii care nu-L cunosc pe Domnul !

Nu pentru asa ceva Si-a dat viata Iisus Hristos...

Rusine lorI

EDIT:
P.S. au totusi o sansa, pocainta.