Israel-poporul ales

[ioanna]

În prealabil postat de Dumitru73

daca vom cauta, cu siguranta vom gasi si alte popoare cel putin la fel frapante.
ca a fost ales de Dumnezeu inteleg.
dar care e virtutea lui?
tot VT este plin de cartire si razvratire.

Dumnezeu a ales “luminatori” si in alte neamuri, "profeti" din afara. De ce credeti ca avem noi filosofi greci pictati pe peretii exteriori ai bisericilor? Evreii au avut de jucat in lume un rol unic (s-au curatat timp de mii de ani ca din mijlocul lor sa se nasca Mantuitorul, pentru asta au fost alesi) dar si ceilalti oameni au avut rolul lor si au in continuare.

[Dumitru73]

În prealabil postat de ioanna

Dumnezeu a ales “luminatori” si in alte neamuri, "profeti" din afara. De ce credeti ca avem noi filosofi greci pictati pe peretii exteriori ai bisericilor? Evreii au avut de jucat in lume un rol unic (s-au curatat timp de mii de ani ca din mijlocul lor sa se nasca Mantuitorul, pentru asta au fost alesi) dar si ceilalti oameni au avut rolul lor si au in continuare.

Biserica ii recunoaste oficial pe acesti luminatori, profeti?
si care era acest rol?

[ioanna]

În prealabil postat de Dumitru73

Biserica ii recunoaste oficial pe acesti luminatori, profeti?
si care era acest rol?

Am scris profeti folosind ghilimele. In programul iconografic postbizantin apar filosofi antici si intelepti alaturi de prooroci. Chiar daca poporul evreu a primit legea scrisa, ceilalti aveau natura (creatia) si mintea drept indreptar de citire a ei, aveau legea firii. Dumnezeu comunica prin creatie si prin dezvoltarea ei intelesuri si norme. Astfel, ganditorii antici au ajuns la ideea unui unic Dumnezeu, a unui Creator si la prezenta sa in lume prin ratiunile seminale (chiar daca la nivel de concept filosofic si nu era venerat) si au dezvoltat o morala bazata pe ratiune. Viata crestinului e o stradanie continua de a redobandi chipul si asemanarea celui care ne-a zidit. Prin operele lor filosofii antici au predicat cunoasterea "mantuitoare”, adica cunoasterea de sine in vederea modelarii de sine, a perfectionarii, a aromniei eului. Căci, când păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt loruşi lege Ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau îi şi apără,(Romani 2:14-15)Bineinteles cunoasterea lor a fost intregita de Iisus Hristos cu iubirea aproapelui, insa desavarsirea crestina a fost la ceea ce s-a prefigurat inainte de El. Faptul ca-s inclusi in iconografie inseamna o recunoastere a meritelor lor.

[Mihailc]

Există o temă a patristicii târzii, reluată apoi de scolastică dar în alt mod, legată de preparatio evanghelica, adică un fel de chivernisire îndepărtată a Duhului Sfânt prin care oikumena nonevreiască a fost pregătită pentru primirea revelației depline în Hristos.
Practic, în primul mileniu n-a existat comentariu dogmatic care să nu se fi folosit de limbajul și conceptele filosofiei grecești, pentru a face distincții fundamentale în doctrina creștinismului (de exemplu, disticția între ființă și ipostas în teologia trinitară). Biserica a recunoscut întotdeauna, dar discret, contribuția elenismului, în primul rând prin limba greacă și mai apoi prin instrumentarul conceptual necesar pentru elaborarea metafizicii creștine, toate însă transfigurate, adică orientate ferm spre adevărul revelat.

În prealabil postat de Mihailc

transfigurate, adică orientate ferm spre adevărul revelat.

As face o mica distinctie aici, Mihail. Orientarea ferma si, practic, nelimitata catre Adevarul revelat este doar o conditie a transfigurarii, sau mai bine zis un demers insotitor al transfigurarii. Transfigurarea eu o vad prin har, tainic, de necuprins cu mintea, in vreme ce orientarea pe care inspirat o pomenesti imi pare procesul vazut, inteligibil, descriptibil si comunicabil al unei intregi culturi a duhului.
Nu stiu de am zis tocmai ce am vrut, nadajduiesc insa ca intuiesti ce vreau sa zic; oare are sens si pentru tine?

In fond, e un raport asemanator intre filosofia si psihologia culturii (inclusiv teologice), pe de o parte / si miezul trairii duhovnicesti, exprimate in continutul sfintelor slujbe si al iconografiei, pe de alta parte.

[Mihailc]

În prealabil postat de ioan cezar

As face o mica distinctie aici, Mihail. Orientarea ferma si, practic, nelimitata catre Adevarul revelat este doar o conditie a transfigurarii, sau mai bine zis un demers insotitor al transfigurarii. Transfigurarea eu o vad prin har, tainic, de necuprins cu mintea, in vreme ce orientarea pe care inspirat o pomenesti imi pare procesul vazut, inteligibil, descriptibil si comunicabil al unei intregi culturi a duhului.
Nu stiu de am zis tocmai ce am vrut, nadajduiesc insa ca intuiesti ce vreau sa zic; oare are sens si pentru tine?

E bună precizarea și foarte valabilă mai ales pentru transfigurarea persoanei și a comunităților umane. Eu m-am referit doar la felul cum a fost preluată moștenirea elenismului în Biserică, în cele două componente, limbă și limbaj filozofic.

În prealabil postat de Mihailc

E bună precizarea și foarte valabilă mai ales pentru transfigurarea persoanei și a comunităților umane. Eu m-am referit doar la felul cum a fost preluată moștenirea elenismului în Biserică, în cele două componente, limbă și limbaj filozofic.

Da, am sesizat delimitarea si am salutat-o, numind-o inspirata.
M-am bucurat, apoi, ca mi-ai oferit prilejul de a adauga un scurt comentariu.
Iti multumesc, Mihail! Doamne ajuta!