Lucrul facut bine naste invidie

[Ekaterina]

În prealabil postat de dobrin7m

Daca cineva a facut un lucru bun si a simtit invidia altora, inseamna ca lucrul acela bun nu este desavarsit. I-a lipsit ce este mai important. Sa il faca in tacere, nestiut.
Prin nerespectarea acestui indemn al Mantuitorului, sa nu stie dreapta ce face stanga, cel mai slab care vede lucrul cel bun devine invidios. Noi suntem pricina lui de invidie. E un inteles adanc aici. Cate se intampla de aici!
Si de cate ori nu ne atinge aceasta invidie!
Drumul e lung. Si greu. Fara Domnul nu il vom strabate.

Cred ca fiecare dintre noi suntem stapaniti de anumite patimi, pe care le constientizam sau nu. Sunt oameni care se lupta cu aceasta cumplita patima, a invidiei. Am vazut ca ce ati scris mai sus este o concluzie la care ati ajuns printr-o experienta personala, dar de multe ori invidiosul nu are circumstante atenuante. Foarte frumos vorbeste Sfantul Ioan Gura de aur despre aceasta patima.

"Diavolul e invidios, dar cu privire la oameni si nu fata de diavol, voi, oamenii, va invidiati semenii, ridicandu-va, astfel, impotriva sangelui si a neamului vostru, ceea ce diavolul nu face.

La ce indurare veti alerga? Care va va fi iertarea cand vederea izbanzii fratelui vostru va face sa tremurati, sa va ingalbeniti, in loc de a va umple de bucurie, incingandu-va fruntea cu o cununa, asa cum se cuvine?

Invidiosul nu cugeta la nimic, nu incearca sa faca ceva ca sa se despovareze de aceasta grea toropeala – dar face tot ce poate ca sa izbeasca si sa doboare la pamant pe cel ce se inalta spre cer. Intru aceasta, este un desavarsit tovaras al diavolului…"