Sa ramanem ORTODOCSI pana la capat !

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de FlaviusM

Deci evenimentele din 1948 au constituit o uniune liber consimtita?

Desigur. Biserica Ortodoxă din Ardeal, în frunte cu episcopul ei legitim, cu aprobarea întregului Capitlu şi întărirea protopopilor şi preoţilor reuniţi în Sinodul de la Alba Iulia, a cerut unirea cu Biserica Romei. Actul unirii, datat 7 octombrie 1968, a fost semnat de episcopul român Atanasie Anghel, de 38 de preoţi şi de 2270 de preoţi.

Unirea nu a fost văzută cu ochi buni de Dieta Transilvaniei, dominată de protestanţi, precum şi de ortodocşi, duşmanii românităţii dintotdeauna, alarmaţi de slujbele în română. Iată ce scria patriarhul Ierusalimului, Dositei, lui Atanasie Anghel, chiar cu prilejul hirotonirii lui întru episcopat, de către Mitropolitul Teodosie:
"Trebuie, arhieria Ta, slujba bisericei, adecă Octoihul, Mineele și alte cărți, ce se cântă duminicile și sărbătorile și slujba de toate zilele să te nevoiești cu deadânsul să se citească toate pre limba slovinească sau elinească, iară nu românească sau într-alt chip."

Imediat după Unire, catolicii români încep, aşadar, a fi persecutaţi. În aceste condiţii, unii îşi pun problema recăderii în schismă. Atunci, în septembrie 1700, tot la Alba Iulia, străveche vatră de românism şi latinitate transilvană, are loc un al doilea Sinod, la care, de astă dată, participă şi credincioşi, reprezentaţi de câte 3 delegaţi de fiecare sat. Noul Sinod a întărit cele hotărâte de Sinodul de dinainte cu doi ani, arătând tuturor voinţa românilor. Chemat la Viena să dea explicaţii, arhiepiscopul Atanasie Anghel se menţine pe poziţii. În ciuda oricărei presiuni, românii nu renunţă la unire. Târziu, după câteva decenii, ortodocşii încep o contraofensivă şi, prin elemente fără nicio legătură cu neamul românesc, reuşesc să rupă, mai întâi, câteva parohii, apoi, cu timpul, să impună un episcop, de regulă sârb. Numai foarte târziu, în anul 1948, au reuşit ortodocşii, sprijiniţi tot de slavi, de astădată ruşi din armata de ocupaţie, să pună cu botul pe labe voinţa românilor: în luna octombrie a acelui an, Biserica Greco-Catolică este desfiinţată. Toţi cei 6 episcopi ai ei refuză să intre în schismă şi preferă închisoarea şi moartea. Sunt numiţi, clandestin, alţi 6 episcopi în locul lor, care au fix soarta primilor. Biserica va subzista, totuşi, în clandestinitate, print-un foarte mic număr de preoţi şi credincioşi, o anumită relaxare existând începând cu anii 70, când Securitatea mai închidea ochii aflând de Liturghii făcute prin apartamente de bloc. Ieşirea la lumină a început odată cu 1990. Astăzi, Biserica este în faza de a-şi recupera credincioşii şi lăcaşurile. Merge greu, dar nici Roma nu s-a construit în 3 zile.

OVIDIU ba erau pline puscariile comuniste de preoti,ce sfinteau piinea si faceau spovedanii.doar bine stii parintele Arsenie Boca a facut manastire din puscarie, dupa cum zicea un gardian ce isi facea treaba pe acolo.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

precum şi de ortodocşi, duşmanii românităţii dintotdeauna, alarmaţi de slujbele în română.

Ortodocsii= dusmanii romanitatii dintotdeauna??? (ati vrut sa spuneti romanitații sau românității?)
ortodocsii= alarmati de slujbele in romana??? (aici nu mai este nici un dubiu, ca altfel ati fi spus latina)

prea de tot domnule!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Poate ungurii si austriecii, care au instalat greco-catolicismul, erau prietenii românității!!!????

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Chemat la Viena să dea explicaţii, arhiepiscopul Atanasie Anghel se menţine pe poziţii.

Pe care pozitii? Pe acea de a nu renunta la ortodoxie!

Falsul iezuiţilor
O primă tentativă de trecere a românilor la catolicism s-a desfăşurat în anul 1697 când mitropolitul ardelean Teofil ar fi fost convin de cardinalul Kollonich să accepte unirea cu Biserica Romei. Curtea Imperială de la Viena a publicat pe 14 aprilie 1698 un decret prin care preoţilor români care trec la catolicism li se recunosc privilegiile preoţilor catolici. Însă moartea lui Teofil a întrerupt acest proces. Noul mitropolit ardelean a fost ales Atanasie Anghel – hirotonit de Patriarhul Ierusalimului şi de mitropolitul Ţării Româneşti în 1698. Pe 7 octombrie 1698 un număr de 38 de protopopi români semnează un prim act de unire cu Biserica de la Roma: “ŞI aşa ne unim aceşti ce-s scrişi mai sus cum toată legea noastră, slujba besearicii şi carindariul, leturghia şi posturile şi darul nostru să stea pre loc, iară de n-ar sta pre loc aceale, nici aceste peceţi să n-aibă tărie asupra noastră”. În mod semnificativ mitropolitul Atanasie Anghel nu semnează acest prim act de unire. Versiunea latină a acestui act scrisă de iezuiţii austrieci diferă fundamental de actul semnat de protopopi susţinând că aceştia: “primesc, mărturisesc şi cred ceea ce primeşte, mărturiseşte şi crede Biserica Romană şi mai ales cele patru puncte în care ne-am deosebit până acum” (supremaţia papală, purcederea Sfântului Duh de la Fiul, împărtăşirea cu azimă, existenţa Purgatoriului n.red.). Mai mult, traducerea iezuiţilor nu conţinea rezerva protopopilor ortodocşi.

***

Unirea nu a fost văzută cu ochi buni de Dieta Transilvaniei, dominată de protestanţi, precum şi de ortodocşi,

Tari trebuie sa fi fost romanii la 1700 ca sa domine intr-o Dieta formata preponderent din unguri si sasi!!!!

Iata si pretul tradarii:

""Drept răsplată pentru acest gest Leopold I de Habsburg a semnat pe 16 februarie 1699 prima diplomă leopoldină care prevedea că preoţii uniţi se vor bucura de aceleaşi privilegii cu preoţii catolici: nu vor putea fi trataţi ca iobagi, nu vor mai fi puşi la munci, nu vor fi supuşi unor taxe suplimentare şi nu vor putea fi mutaţi din parohiile lor. Însă această diplomă leopoldină nu a fost făcută publică, iar Dieta transilvană controlată de saşi şi de maghiari a refuzat să o pună în aplicare.""

Chemat la Viena să dea explicaţii, arhiepiscopul Atanasie Anghel se menţine pe poziţii. În ciuda oricărei presiuni, românii nu renunţă la unire.

Cum? la 1700? Din ce directie priviti? Mergeti putin prin Bistrita, si nu numai, si priviti de acolo!
Cine-i oprimau pe romani ca sa renunte la unire (!!!!, suntem cam pe la 1700, oare nu ca sa renunte la ortodoxie?) atunci cand Arh Atanasie era la Viena?

[FlaviusM]

În prealabil postat de ovidiu b.

Ți se pare cumva că după '48 ortodocșii au fost cumva ținuți în puf de comuniști?

Comparativ cu greco-catolicii, da.

domnule mihnea dumneata cred ca faci glume cu ardelenii.
vennind cu variante papistase,las-o mai usor domnule ca nu tii conferinte la gradinita.

În prealabil postat de mihaila_alin

domnule mihne dumneata cred ca faci glume cu ardelenii.

Cu parere de rau spun: se vede treaba ca dansul are o istorie personala.......

[MihaiG]

În prealabil postat de Adriana Cluj

ortodocsii= alarmati de slujbele in romana??? (aici nu mai este nici un dubiu, ca altfel ati fi spus latina)

prea de tot domnule!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Dar de ce ?

Cărţile în limba română sunt primite cu rezervă atât de credincioşi cât şi de preoţi, temători ca ele să nu cuprindă erezii. Se ştia că numai cărţile luterane şi calvine se tipăreau româneşte, pentru propagandă şi, conform tradiţiei împământenite, cărţile dreptei credinţe ortodoxe nu puteau fi tipărite decât în limba slavă.

Ghiciti din ce sursa provine informatia de mai sus, catolica sau ortodoxa ?

Totusi, in cursul pastoririi lui Andrei Saguna (1845-1873), au revenit la Ortodoxie mai multe parohii unite din toata Transilvania, desi aproape in toate cazurile autoritatile de stat au incercat sa le impiedice, fapt mentionat de Saguna insusi in memoriile sale. In primul deceniu al secolului nostru se inregistreaza revenirea la Ortodoxie a unor parohii din Maramures.
In 1912, cand s-a infiintat Episcopia greco-catolica maghiara de la Hajdudorog in Ungaria, cu credinciosi romani si ruteni, urmarindu-se
maghiarizarea acestora, au avut loc mai multe adunari de protest ale romanilor uniti. La adunarea de la Alba Iulia din 16 mai 1912, insusi avocatul Mitropoliei din Blaj, Iuliu Maniu, a declarat ca “rup pecetile” unirii cu Roma, in cazul cand se confirma incercarile de deznationalizare a romanilor. Un moment favorabil pentru refacerea unitatii bisericesti la constituit anul 1918. Refacerea unitatii trebuia sa fie urmata si de cea bisericeasca. Din nefericire, propunerea facuta atunci vicarului Vasile Suciu de la Blaj – ales mitropolit, dar inca neconfirmat – de a deveni mitropolit al tuturor romanilor transilvaneni (scaunul de la Sibiu fiind vacant), n-a fost acceptata. S-au facut, in schimb, numeroase propuneri de refacere a unitatii bisericesti, in presa vremii. De pilda, la 21 martie 1931 ziarul “Unirea” de la Blaj propunea ierarhilor si teologilor ortodocsi si uniti sa se intruneasca intr-un congres si sa discute problema unificarii bisericesti. A raspuns episcopul Nicolae Ivan de la Cluj, declarandu-se de acord cu convocarea unui “sobor” al tuturor ierarhilor romani din Ardeal si cu reinfiintarea vechii Mitropolii de la Alba Iulia, cu 10 eparhii sufragane.

Parohii unite in totalitatea lor, in frunte cu preotii lor, s-au intors “acasa”, in Maramures, in partile Bihorului si Clujului, in Arhiepiscopia Blajului. Notam, intre acestea, parohiile Ucea de Sus si Dragus, in partile Fagarasului, Cheile Cibului, Poiana si Bucuresci in judetul Hunedoara, Hamba si Metis in judetul Sibiu, Bagaciu si Valea Lunga pe Tarnave, Remeti, Virismort (azi Tisa), Sarasau, Valea Stejarului, Feresti etc. in Maramures, Cherelus, Nadas, Bodesti in judetul Arad, Ohaba Lunga in Banat si altele. Intre preotii reveniti notam doar pe Dr. Stefan Pop din Izvin in Banat, un apreciat istoric,devenit profesor la Academia teologica din Caransebes si pe Dr. Ioan Pasca, profesor la Academia teologica unita din Gherla, numit apoi la cea ortodoxa din Cluj, unde a functionat peste doua decenii. Treceri individuale s-au semnalat in numeroase alte parohii din Transilvania, Banat, Crisana si
Maramures.

O incercare “oficiala” de refacere a unitatii bisericesti a avut loc in anul 1939. La chemarea-manifest semnata de mitropolitii Nicolae Balan de la Sibiu si Alexandru Nicolaescu de la Blaj (cu data de 18 februarie 1939), a avut loc o mare adunare national-bisericeasca la Alba Iulia, in ziua de 27
februarie 1939, la care au participat aproximativ 50.000 de romani. Au luat cuvantul cei doi mitropoliti, profesorul universitar Onisifor Ghibu de la Cluj si alti reprezentanti ai vietii culturale si bisericesti, toti cerand realizarea cat mai grabnica a unitatii de credinta a romanilor transilvaneni. La receptia care a avut loc dupa adunare, in sala Unirii, s-a redactat un act, care rezuma cele discutate, cu propuneri concrete, in vederea realizarii acelei mult dorite unitati. Actul a fost semnat de ierarhii celor doua Biserici, de reprezentantii autoritatilor, de diferiti preoti si carturari mireni. Din pacate, cele discutate la Alba Iulia, la 27 februarie 1939, in care clerul si credinciosii si-au pus mari sperante, nu s-au putut transpune in fapta, pentru ca in curand a izbucnit cel de al doilea razboi mondial.

Revenirea din 1948

Unitatea de credinta a romanilor transilvaneni s-a ralizat la scurt timp dupa incheierea celui de al doilea razboi mondial. Pentru ca actul respectiv s-a
incheiat in regimul comunist, multi l-au prezentat drept opera autoritatilor de atunci. Se afirma in multe articole aparute in presa de azi ca insusi
patriarhul Alexei al Moscovei ar fi dat dispozitii in acest sens patriarhului Nicodim al Romaniei (+1948). Suntem in fata unor simple fabulatii, pentru ca Patriarhia Moscovei – chiar in conditiile de atunci – nu s-a amestecat niciodata in problemele interne ale Bisericii Ortodoxe romanesti, aceasta
pastrandu-si deplina autocefalie si autonomie.

Din cele expuse mai sus, rezulta ca la data respectiva erau pregatite conditiile pentru o asemenea reunificare, prin multele propuneri care s-au
facut pana atunci si chiar si prin revenirile locale, pe care le-am mentionat mai sus. In afara de aceasta, la 18 iulie 1948, prin Decretul nr. 151/1948, Statul roman a denuntat Concordatul incheiat la 10 mai 1927 intre Romania si Sfantul Scaun. Trebuie precizat ca prin Concordatul respectiv (art. 2) Biserica greco-catolica sau unita din Transilvania – considerata ca autonoma in Constitutia Romaniei din 1923 – devenise un simplu “rit” al Bisericii Catolice (alaturi de riturile latin si armean); din aceasta rezulta clar intentia de catolicizare a Bisericii romanesti unite. Denuntandu-se Concordatul, aceasta Biserica inceta sa mai constituie un rit la Bisericii romano-catolice, redevenind o Biserica romana autonoma.

Mai notam si faptul ca in prima jumatate a anului 1948 au fost adresate preotilor si credinciosilor uniti doua chemari in vederea realizarii unitatii de credinta. Prima era adresata de mitropolitul Nicolae Balan de la Sibiu (1920-1955), in cuvantarea rostita la Blaj, la sarbatorirea a 100 de ani de la Adunarea nationala de pe Campia Libertatii, iar a doua de catre patriarhul Justinian Marina (1948–1977), cu ocazia inscaunarii sale, la 6 iunie 1948. Tinand seama de redobandirea autonomiei prin denuntarea Concordatului si dand urmare celor doua apeluri, numerosi protopopi, preoti si credinciosi apartinand Bisericii romanesti unite au tinut mai multe consfatuiri in cursul lunilor iunieo-ctombrie 1948, in cadrul carora au hotarat sa revina la Biserica stramoseasca. Asa se face ca la 1 octombrie 1948, un numar de 36 protopopi si preoti uniti – in frunte cu protopopul Traian Belascu –delegati de 430 colegi ai lor, s-au intrunit la Cluj, hotarand revenirea la Biserica Ortodoxa, din care s-au desprins unii din stramosii lor, cu 250 de ani in urma. La 3 octombrie toti acesti 36 de preoti au fost primiti la Bucuresti de patriarhul Justinian si de ceilalti membri ai Sf. Sinod, aducandu-le la cunostinta hotararile luate la Cluj. Exemplul lor a fost urmat, in cursul aceleiasi luni si a celor urmatoare, de sute de alti preoti, care au indemnat si pe credinciosii lor sa revina la Biserica ortodoxa-mama. La 21
octombrie 1948 s-a intrunit o mare Adunare nationala bisericeasca in catedrala ortodoxa din Alba Iulia, in prezenta patriarhului Justinian si a celorlalti membri ai Sf. Sinod, prin care s-a consfintit actul reintregirii Bisericii Ortodoxe Romane. Biserica greco-catolica sau unita, prin revenirea, in cursul aceluiasi an 1948, a celor mai multi dintre clericii si credinciosii ei la Biserica Ortodoxa Romana, a fost practic desfiintata. Ierarhii Bisericii
romanesti unite, precum si o parte infima a clerului si credinciosilor – mai ales intelectuali – in pofida chemarilor staruitoare la unitate care le-au
fost adresate – au refuzat sa adere la Biserica Ortodoxa (episcopul Iuliu Hossu de la Cluj a excomunicat pe cei 36 de preoti prezenti la adunarea de la Cluj). Nerecunoscand valabilitatea denuntarii Concordatului si nesolicitand un cadru legal pentru desfasurarea activitatii lor, ei s-au considerat integrati in cadrul Bisericii romano-catolice maghiare din Transilvania. Ca urmare a revenirii majoritatii clerului si credinciosilor uniti la Ortodoxie, autoritatea de Stat a promulgat Decretul nr. 358, publicat in Monitorul Oficial nr. 281 din 2 decembrie 1948: Art. 1. “In urma revenirii comunitatilor locale (parohii) ale cultului greco-catolic la cultul ortodox roman si in conformitate cu art. 13 din Decretul nr. 177 din 1948, organizatiile centrale si statutare ale acestui cult, ca Mitropolia, Episcopiile, Capitlurile, ordinele, congregatiunile, protopopiatele, manastirile, fundatiunile, asociatiunile, cum si orice alte institutii si organizatiuni, sub orice denumire, inceteaza de a mai exista”. Art. 2 “Averea mobila si imobila apartinand organizatiunilor si institutiilor aratate la art.1 din prezentul Decret, cu exceptia expresa a averii fostelor parohii, revine statului roman, care le va lua imediat in primire”. Retinem ca art. 1 constata si nicidecum nu dispune desfiintarea cultului greco-catolic, asa cum incearca unii sa prezinta lucrarile. In legatura cu art. 2, retinem ca prin reintregirea din 1948, preotii si credinciosii reveniti la Ortodoxie s-au integrat cu totul in parohiile ortodoxe, aducand cu ei intregul patrimoniu al parohiilor lor (biserici, case parohiale, terenuri, etc.), acestea fiind proprietatea comunitatilor parohiale. Restul bunurilor au fost preluate de stat.

sursa: Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu: Pagini din istoria Bisericii romanesti,
Consideratii in legatura cu uniatia in Transilvania
alta sursa despre unitatia din Transilvania :
Preot Profesor DUMITRU STANILOAE UNIATISMUL DIN TRANSILVANIA INCERCARE DE DEZBINARE A POPORULUI ROMAN

În prealabil postat de mihaila_alin

OVIDIU ba erau pline puscariile comuniste de preoti,ce sfinteau piinea si faceau spovedanii.

Asta spuneam și eu că BO a fost prigonită de comuniști.

În prealabil postat de mihaila_alin

doar bine stii parintele Arsenie Boca a facut manastire din puscarie, dupa cum zicea un gardian ce isi facea treaba pe acolo.

Conducătorii închisorii spueau: ”Trebuie să-l mutăm pe popa ăsta, că ne-a transformat închisoarea în mănăstire și ne iau aștia serviciul”
Aici am vorbit de aspectul acesta.

În prealabil postat de FlaviusM

Comparativ cu greco-catolicii, da.

detii cumva o statistica in directia aceasta sau vorghesti gratuitati?.