Sa ramanem ORTODOCSI pana la capat !

[FlaviusM]

În prealabil postat de Laura19

nu, a fost o unire intre ortodocsi si greco-catolici dupa recuperearea Transilvaniei. citeste mai multe despre istoria bisericii ortodoxe din Transilvania, mai exact despre unitatie.

Deci evenimentele din 1948 au constituit o uniune liber consimtita?

În prealabil postat de FlaviusM

Deci evenimentele din 1948 au constituit o uniune liber consimtita?

Sa privim lucrurile cu ochii deschisi:
Evenimentele din preajma anului 1700 ce au constituit pentru poporul de rand si cei care nu au acceptat religia impusa de imperiul austriac?

http://www.dosaresecrete.ro/cum-a-ap...imperiale-1173

""Apariţia bisericii greco-catolice din Transilvania se bazează pe minciunile Curţii Imperiale de la Viena şi trădarea clerului ortodox român. Instalaţi în noua provincie cucerită habsburgii au încercat fără succes să readucă catolicismul printre protestanţii majoritari în rândurile maghiarilor şi saşilor. Aproape imediat românii ortodocşi au devenit ţinta propagandei iezuite. Discriminarea la care erau supuşi românii în Transilvania – consideraţi din punct de vedere legal “toleraţi” şi “eretici” – le-a indicat habsburgilor calea de urmat: i-au momit pe înalţii ierarhi ortodocşi cu promisiunea că se vor bucura de un statut egal cu cel al maghiarilor şi saşilor.
Atanasie Anghel, mitropolitul care a cedat presiunilor

O parte a clerului ortodox transilvan a preferat avantajele materiale pentru un compromis în materie de credinţă – nu fără o scurtă luptă. Însă pe austrieci i-a cuprins disperarea la 60 de ani de la crearea bisericii greco-catolice când au constatat în urma unui recensământ că majoritatea românilor nici nu vor să audă de unirea cu catolicii. La două generaţii de la presupusa unire în satele româneşti doar preoţii se declarau uniţi cu Biserica de la Roma – mai mult, aceiaşi preoţi preferaseră să nu spună nimic credincioşilor de pasul făcut de ei. Recensământul generalului von Buccow din 1761 a scos la iveală prăpastia dintre preoţi şi credincioşi dintre români. Ierarhii îşi trădaseră credincioşii în schimbul unor scutiri de taxe şi avantaje materiale şi au rămas multă vreme singuri. Austriecii au trecut la convertiri forţate – o măsură preferată de generalul von Buccow fiind demolarea mănăstirilor ortodoxe.

Falsul iezuiţilor
O primă tentativă de trecere a românilor la catolicism s-a desfăşurat în anul 1697 când mitropolitul ardelean Teofil ar fi fost convin de cardinalul Kollonich să accepte unirea cu Biserica Romei. Curtea Imperială de la Viena a publicat pe 14 aprilie 1698 un decret prin care preoţilor români care trec la catolicism li se recunosc privilegiile preoţilor catolici. Însă moartea lui Teofil a întrerupt acest proces. Noul mitropolit ardelean a fost ales Atanasie Anghel – hirotonit de Patriarhul Ierusalimului şi de mitropolitul Ţării Româneşti în 1698. Pe 7 octombrie 1698 un număr de 38 de protopopi români semnează un prim act de unire cu Biserica de la Roma: “ŞI aşa ne unim aceşti ce-s scrişi mai sus cum toată legea noastră, slujba besearicii şi carindariul, leturghia şi posturile şi darul nostru să stea pre loc, iară de n-ar sta pre loc aceale, nici aceste peceţi să n-aibă tărie asupra noastră”. În mod semnificativ mitropolitul Atanasie Anghel nu semnează acest prim act de unire. Versiunea latină a acestui act scrisă de iezuiţii austrieci diferă fundamental de actul semnat de protopopi susţinând că aceştia: “primesc, mărturisesc şi cred ceea ce primeşte, mărturiseşte şi crede Biserica Romană şi mai ales cele patru puncte în care ne-am deosebit până acum” (supremaţia papală, purcederea Sfântului Duh de la Fiul, împărtăşirea cu azimă, existenţa Purgatoriului n.red.). Mai mult, traducerea iezuiţilor nu conţinea rezerva protopopilor ortodocşi.
Drept răsplată pentru acest gest Leopold I de Habsburg a semnat pe 16 februarie 1699 prima diplomă leopoldină care prevedea că preoţii uniţi se vor bucura de aceleaşi privilegii cu preoţii catolici: nu vor putea fi trataţi ca iobagi, nu vor mai fi puşi la munci, nu vor fi supuşi unor taxe suplimentare şi nu vor putea fi mutaţi din parohiile lor. Însă această diplomă leopoldină nu a fost făcută publică, iar Dieta transilvană controlată de saşi şi de maghiari a refuzat să o pună în aplicare.
Actul uniatismului din 1698

Trădarea Mitropolitului
Succesul minim din cadrul negocierilor din anii 1698-1699, alături de faptul că mitropolitul Atanasie Anghel nu semnase actul de unire i-au făcut pe austrieci să creadă că opera lor nu era de natură să reziste. În plus o seamă de informaţii îi făceau pe habsburgi să se îndoiască de loialitatea lui Atanasie Anghel. De exemplu pe 15 iunie 1700 voievodul Constantin Brâncoveanu îi făcea cadou mitropolitului ardelean moşia de la Merişani, încercând să-l ţină de partea credinţei ortodoxe. Protopopul Avram îi informa pe iezuiţi că a citit o scrisoare a lui Atanasie Anghel către Constantin Brâncoveanu în care mitropolitul susţinea că nu este unit. Mai mult, în câteva momente de furie, Atanasie Anghel a strigat către protopopi “voi sunteţi uniţi, eu nu!”
Iezuiţii l-au convocat pe Anghel la Viena în ianuarie 1701 şi după mai multe luni de negocieri – care au inclus şi ameninţarea cu închisoarea pe viaţă – mitropolitul ardelean cedează şi este uns episcop greco-catolic pe 19 martie 1701. Curtea de la Viena îi acordă un salariu annual de 4.000 de florini şi îi înnobilează familia. În aceeaşi zi împăratul Leopold I semnează o a doua diplomă prin care privilegiile acordate preoţilor uniţi urmează să treacă şi asupra credincioşilor care vor trece la greco-catolici – privilegii care nu vor fi respectate de nobilimea transilvană, la fel ca privilegiile cuprinse în prima diplomă leopoldină.
Minciuna preoţilor
Preoţii care acceptaseră trecerea la greco-catolicii au preferat să nu-I informeze pe credincioşi de decizia lor. Însă mişcarea declanşată la mijlocul secolului al XVIII lea de călugărul Sofronide la Cioara avea să ridice ţăranii români împotriva uniatismului. Tulburările din Transilvania au silit Curtea Imperială să-l însărcineze în martie 1761 pe generalul Nicolae Adolf von Buccow cu restabilirea ordinii. Buccow avea misiunea să înăbuşe răscoala românilor, să cerceteze neînţelegerile religioase şi să întocmească o statistică a preoţilor şi credincioşilor ortodocşi şi uniţi.
Îndată după sosirea lui Buccow în Transilvania , prin proclamaţia din 9 aprilie 1761 a dispus să se facă două „conscripţii” (recensăminte ) detaliate, una de către organele administrative, alta de către protopopii uniţi, dar independente una de alta, care să cuprindă date privitoare la numărul preoţilor şi credincioşilor, al bisericilor, sesiilor şi caselor parohiale, atât pentru ortodocşi cât şi pentru uniţi. Datele primite au fost apoi prelucrate de o comisie formată din Buccow şi doi consilieri de la Tezaurariatul ţării: baronii L.B. Möringer şi Fr.I. Dietrich. Din conscripţia lui Buccow rezultă o categorică superioritate numerică a credincioşilor ortodocşi. Asfel, în exemplarul oficial apar 2.250 de preoţi uniţi cu 25.223 familii, 1.365 preoţi ortodocşi cu 128.635 familii, 515 biserici unite şi 1.362 biserici ortodoxe – aceste cifre vorbind de la sine despre insuccesul uniatismului.

Răspunsurile românilor
Ancheta ordonată de generalul Buccow în districtul Bistriţei a scos la iveală faptul că aproape nici un român din această regiune nu dorea să treacă la greco-catolici – şi asta la 60 de ani de la realizarea unirii. Dosarele acestei anchete cuprind mărturiile clare ale bistriţenilor.
Năsăud: Biserica a fost clădită în urmă cu mai bine de 300 ani de străbunii sătenilor, care pe atunci erau neuniţi. Până la rebeliunea din anul 1760, sătenii n-au ştiut de nici o unire. Prin luna martie, biserica a fost întâia oară închisă, timp de două săptămâni. După ce protopopul i-a ameninţat pe săteni că vor fi grav pedepsiţi şi spânzuraţi, de spaimă ei au deschis biserica şi au cercetat-o până la Florii, când iarăşi au închis-o şi a rămas aşa. Uniţi s-au declarat doar: Teodor a Crăuţoaii, Vasile a Nacului, Ursul Popenilor, Vasile a Nechiti, Toader Putilian, Mihăilă Vârtic, preoţii Tănase, Dumitru, Maftei şi Arsente.
Telciu, etc"""cititi pe site mai departe

Si, ca sa nu fiu acuzata ca am ceva sau as fi impotriva greco-catolicilor, spun urmatoarele: mama mea, femeie simpla- botezata in biserica satului, care atunci era greco-catolica- atunci cand, afland despre existenta candva a bisericii greco- catolice la noi, am intrebat-o "noi ce suntem? si unde a disparut? si apoi iar a aparut aceasta biserica?"", mi-a raspuns: apoi, aici intai au fost ortodocsii, apoi greco-catolicii, apoi iar ortodocsii, dar noi am ramas tot la fel........ Daca veti cauta pe site printre postarile mele mai vechi, veti mai gasi aceste cuvinte.

[FlaviusM]

Perfect, si ce treaba au evenimentele din 1700 cu cele din 1948? Greco-catolicii din 1948 nu au nici o vina pentru cele intamplate in secolul XVIII, de ce sa fie persecutati?

În prealabil postat de FlaviusM

Perfect, si ce treaba au evenimentele din 1700 cu cele din 1948? Greco-catolicii din 1948 nu au nici o vina pentru cele intamplate in secolul XVIII, de ce sa fie persecutati?

Nu am spus nicaieri ca as fi de acord cu ceea ce s-a intamplat in 1948.
Banii, in primul caz si politica, in al doilea, au facut toate acele rele.
Sau amandoua in ambele cazuri.
Si in zilele noastre.
Vezi dezbinarile din Ardeal intre greco-catolici si ortodocsi privind retrocedarile, sustinute si alimentate de cei de sus (ierarhic).

[FlaviusM]

În prealabil postat de Adriana Cluj

Nu am spus nicaieri ca as fi de acord cu ceea ce s-a intamplat in 1948.
Banii, in primul caz si politica, in al doilea, au facut toate acele rele. Sau amandoua in ambele cazuri.

Corect, inseamna atunci ca suntem de acord: desfiintarea bisericii greco-catolice in 1948 a fost un abuz al regimului comunist, nu o "unificare" pasnica si de comun acord.

În prealabil postat de FlaviusM

Corect, inseamna atunci ca suntem de acord: desfiintarea bisericii greco-catolice in 1948 a fost un abuz al regimului comunist, nu o "unificare" pasnica si de comun acord.

Tot atat cat dezbinarea ortodocsilor ardeleni, demolarea bisericilor si manastirilor ortodoxe, uciderea ortodocsilor care au refuzat sa se uneasca cu Roma la 1700. (Nu se compara ca amploare, desi si o viata de om pierduta constituie un dezastru uman).
Cu mentiunea ca unii si-au amintit ca au fost ortodocsi inainte si fortati sa treaca la greco-catolicism candva si au actionat ca atare!

Adaug:""mi-a raspuns: apoi, aici intai au fost ortodocsii, apoi greco-catolicii, apoi iar ortodocsii, dar noi am ramas tot la fel.."" multi dintre oamenii de rand au ramas ce-au fost, indiferent de pozitia clericilor!
Ei si-au pastrat credinta stramoseasca in suflete, mergeau la biserica, chiar daca acolo se zicea ""Spiritul Sfant"" si nu ""Duhul Sfant"" dar in profunzimea lor au ramas la fel!
Credinta, simpla, profunda, sadita in fiinta lor din neam, care trecea de barierele politice, lingvistice, dogmatice, etc sau de razboaiele/tradarile/unirile/revenirile ""clericale"". Aceia erau cu ""politicile"" lor, oamenii cu credinta lor, fiecare cu ale sale.

[FlaviusM]

În prealabil postat de Adriana Cluj

Tot atat cat dezbinarea ortodocsilor ardeleni, demolarea bisericilor si manastirilor ortodoxe, uciderea ortodocsilor care au refuzat sa se uneasca cu Roma la 1700. (Nu se compara ca amploare, desi si o viata de om pierduta constituie un dezastru uman).
Cu mentiunea ca unii si-au amintit ca au fost ortodocsi inainte si fortati sa treaca la greco-catolicism candva si au actionat ca atare!

Adaug:""mi-a raspuns: apoi, aici intai au fost ortodocsii, apoi greco-catolicii, apoi iar ortodocsii, dar noi am ramas tot la fel.."" multi dintre oamenii de rand au ramas ce-au fost, indiferent de pozitia clericilor! Ei si-au pastrat credinta stramoseasca in suflete, mergeau la biserica, chiar daca acolo se zicea ""Spiritul Sfant"" si nu ""Duhul Sfant"" dar in profunzimea lor au ramas la fel!

Atrocitatile pe care le mentionati nu au fost comise de greco-catolicii in viata in 1948. Desfiintarea bisericii greco-catolice in 1948 nu poate fi in nici un fel justificata/scuzata prin actiuni ale Austriei impotriva unor ortodocsi in secolul XVIII, indiferent de cat de violente au fost acestea.
Sunt doua evenimente istorice perfect distincte si despartite de 200 de ani.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de FlaviusM

Deci evenimentele din 1948 au constituit o uniune liber consimtita?

Desigur. Biserica Ortodoxă din Ardeal, în frunte cu episcopul ei legitim, cu aprobarea întregului Capitlu şi întărirea protopopilor şi preoţilor reuniţi în Sinodul de la Alba Iulia, a cerut unirea cu Biserica Romei. Actul unirii, datat 7 octombrie 1968, a fost semnat de episcopul român Atanasie Anghel, de 38 de preoţi şi de 2270 de preoţi.

Unirea nu a fost văzută cu ochi buni de Dieta Transilvaniei, dominată de protestanţi, precum şi de ortodocşi, duşmanii românităţii dintotdeauna, alarmaţi de slujbele în română. Iată ce scria patriarhul Ierusalimului, Dositei, lui Atanasie Anghel, chiar cu prilejul hirotonirii lui întru episcopat, de către Mitropolitul Teodosie:
"Trebuie, arhieria Ta, slujba bisericei, adecă Octoihul, Mineele și alte cărți, ce se cântă duminicile și sărbătorile și slujba de toate zilele să te nevoiești cu deadânsul să se citească toate pre limba slovinească sau elinească, iară nu românească sau într-alt chip."

Imediat după Unire, catolicii români încep, aşadar, a fi persecutaţi. În aceste condiţii, unii îşi pun problema recăderii în schismă. Atunci, în septembrie 1700, tot la Alba Iulia, străveche vatră de românism şi latinitate transilvană, are loc un al doilea Sinod, la care, de astă dată, participă şi credincioşi, reprezentaţi de câte 3 delegaţi de fiecare sat. Noul Sinod a întărit cele hotărâte de Sinodul de dinainte cu doi ani, arătând tuturor voinţa românilor. Chemat la Viena să dea explicaţii, arhiepiscopul Atanasie Anghel se menţine pe poziţii. În ciuda oricărei presiuni, românii nu renunţă la unire. Târziu, după câteva decenii, ortodocşii încep o contraofensivă şi, prin elemente fără nicio legătură cu neamul românesc, reuşesc să rupă, mai întâi, câteva parohii, apoi, cu timpul, să impună un episcop, de regulă sârb. Numai foarte târziu, în anul 1948, au reuşit ortodocşii, sprijiniţi tot de slavi, de astădată ruşi din armata de ocupaţie, să pună cu botul pe labe voinţa românilor: în luna octombrie a acelui an, Biserica Greco-Catolică este desfiinţată. Toţi cei 6 episcopi ai ei refuză să intre în schismă şi preferă închisoarea şi moartea. Sunt numiţi, clandestin, alţi 6 episcopi în locul lor, care au fix soarta primilor. Biserica va subzista, totuşi, în clandestinitate, print-un foarte mic număr de preoţi şi credincioşi, o anumită relaxare existând începând cu anii 70, când Securitatea mai închidea ochii aflând de Liturghii făcute prin apartamente de bloc. Ieşirea la lumină a început odată cu 1990. Astăzi, Biserica este în faza de a-şi recupera credincioşii şi lăcaşurile. Merge greu, dar nici Roma nu s-a construit în 3 zile.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

precum şi de ortodocşi, duşmanii românităţii dintotdeauna, alarmaţi de slujbele în română.

Ortodocsii= dusmanii romanitatii dintotdeauna??? (ati vrut sa spuneti romanitații sau românității?)
ortodocsii= alarmati de slujbele in romana??? (aici nu mai este nici un dubiu, ca altfel ati fi spus latina)

prea de tot domnule!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Poate ungurii si austriecii, care au instalat greco-catolicismul, erau prietenii românității!!!????

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Chemat la Viena să dea explicaţii, arhiepiscopul Atanasie Anghel se menţine pe poziţii.

Pe care pozitii? Pe acea de a nu renunta la ortodoxie!

Falsul iezuiţilor
O primă tentativă de trecere a românilor la catolicism s-a desfăşurat în anul 1697 când mitropolitul ardelean Teofil ar fi fost convin de cardinalul Kollonich să accepte unirea cu Biserica Romei. Curtea Imperială de la Viena a publicat pe 14 aprilie 1698 un decret prin care preoţilor români care trec la catolicism li se recunosc privilegiile preoţilor catolici. Însă moartea lui Teofil a întrerupt acest proces. Noul mitropolit ardelean a fost ales Atanasie Anghel – hirotonit de Patriarhul Ierusalimului şi de mitropolitul Ţării Româneşti în 1698. Pe 7 octombrie 1698 un număr de 38 de protopopi români semnează un prim act de unire cu Biserica de la Roma: “ŞI aşa ne unim aceşti ce-s scrişi mai sus cum toată legea noastră, slujba besearicii şi carindariul, leturghia şi posturile şi darul nostru să stea pre loc, iară de n-ar sta pre loc aceale, nici aceste peceţi să n-aibă tărie asupra noastră”. În mod semnificativ mitropolitul Atanasie Anghel nu semnează acest prim act de unire. Versiunea latină a acestui act scrisă de iezuiţii austrieci diferă fundamental de actul semnat de protopopi susţinând că aceştia: “primesc, mărturisesc şi cred ceea ce primeşte, mărturiseşte şi crede Biserica Romană şi mai ales cele patru puncte în care ne-am deosebit până acum” (supremaţia papală, purcederea Sfântului Duh de la Fiul, împărtăşirea cu azimă, existenţa Purgatoriului n.red.). Mai mult, traducerea iezuiţilor nu conţinea rezerva protopopilor ortodocşi.

***

Unirea nu a fost văzută cu ochi buni de Dieta Transilvaniei, dominată de protestanţi, precum şi de ortodocşi,

Tari trebuie sa fi fost romanii la 1700 ca sa domine intr-o Dieta formata preponderent din unguri si sasi!!!!

Iata si pretul tradarii:

""Drept răsplată pentru acest gest Leopold I de Habsburg a semnat pe 16 februarie 1699 prima diplomă leopoldină care prevedea că preoţii uniţi se vor bucura de aceleaşi privilegii cu preoţii catolici: nu vor putea fi trataţi ca iobagi, nu vor mai fi puşi la munci, nu vor fi supuşi unor taxe suplimentare şi nu vor putea fi mutaţi din parohiile lor. Însă această diplomă leopoldină nu a fost făcută publică, iar Dieta transilvană controlată de saşi şi de maghiari a refuzat să o pună în aplicare.""

Chemat la Viena să dea explicaţii, arhiepiscopul Atanasie Anghel se menţine pe poziţii. În ciuda oricărei presiuni, românii nu renunţă la unire.

Cum? la 1700? Din ce directie priviti? Mergeti putin prin Bistrita, si nu numai, si priviti de acolo!
Cine-i oprimau pe romani ca sa renunte la unire (!!!!, suntem cam pe la 1700, oare nu ca sa renunte la ortodoxie?) atunci cand Arh Atanasie era la Viena?

domnule mihnea dumneata cred ca faci glume cu ardelenii.
vennind cu variante papistase,las-o mai usor domnule ca nu tii conferinte la gradinita.