Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Sarbatori > Diverse Sarbatori
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 25.05.2012, 11:52:58
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit 25 mai

Pomenirea celei de a treia aflări a cinstitului cap al sfântului, măritului prooroc și Înaintemergător și botezător Ioan.

Acest cinstit și sfânt cap fiind ascuns multă vreme, acum a izbucnit din sânurile pământului, ca aurul din baie, nu închis în vas de lut ca mai înainte, ci la loc sfânt, în vas de argint. Și fiind vestit acest lucru de un preot și fiind adus din Comane, a fost primit de strălucita cetate a cetăților, împreună cu credinciosul împărat și credinciosul popor, cu toată bucuria. Și cu credință închinându-se cinstitului și sfântului cap, acesta a fost pus la loc sfânt.

Pomenirea sfântului mucenic Celestin, care s-a săvârșit, pătrunzându-i-se glesnele cu cuie de fier.

Pomenirea cuviosului Olvian, care cu pace s-a săvârșit.
Reply With Quote
  #2  
Vechi 25.05.2012, 11:54:28
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit maine 26 mai

Pomenirea sfântului și măritului apostol Carp, unul din cei șaptezeci de apostoli.


Acest mare apostol al Domnului, fiind pus la număr cu cei șaptezeci de apostoli și ucenici, și slujind marelui Pavel la propovăduire și purtând duinnezeieștile Iui epistole către cei cărora erau trimise, a învățat pe mulți dintre păgâni a se închina și a cinsti Sfânta Treime. După aceea, luminându-i-se mintea prin dumnezeiască strălucire a Mângâietorului, pornind de la Răsărit ca o stea luminoasă, a luminat toată lumea cu dumnezeieștile învățături, făcând în toate zilele multe și mari minuni. Și multe cetăți și popoare venind la credința în Hristos, și despărțind cu botezul pe cei credincioși din cei necredincioși, a suferit din această pricină multe prigoniri și scârbe, căci mergea cu bărbăție și cu osârdie spre cele cu osteneală nevoințe ale luptei, neînfricoșîndu-se de mânia dregătorilor. Drept aceea, precum el a slăvit pe Dumnezeu în mădularele lui, așa și el a fost mărit de Dumnezeu. Deci adormind somnul cel dulce, cu moaștele sale, face minuni în toate zilele, curățind tot felul de boli și gonind duhurile necurate.

Pomenirea sfântului apostol Alfeu, unul din cei șaptezeci de apostoli.

Pomenirea sfinților mucenici Averchie și Elena.

Pomenirea sfântului noul mucenic Alexandru Tesaloniceanul, care a mărturisit în Smirna, la anul 1394 și care de sabie s-a săvârșit.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 26.05.2012, 09:59:23
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Maine 27 mai

Pomenirea sfântului Ioan Rusul, marturisitorul si facatorul-de-minuni (+ 1730).


Sfântul Mărturisitor Ioan Rusul s-a născut în Mica Rusie în jurul anului 1690, fiind crescut în evlavie și dragoste pentru Biserica Domnului. La maturitate a fost chemat în armată unde a fost simplu soldat în armata lui Petru I și a luat parte la războiul ruso-turc. În timpul Campaniei din Prutsk în 1711 el împreună cu alți soldați au fost capturați de tătari și au fost predați comandantului cavaleriei turcești. Acesta i-a dus pe prizonierii ruși în Asia Mică, în satul Prokopion.

Turcii au încercat să-i convertească pe soldații creștini la credința musulmană prin flatări și amenințări iar cei care nu au primit au fost bătuți și torturați. Alții, însă au renunțat la Hristos și au devenit musulmani, în speranța că-și vor îmbunătăți soarta. Sf. Ioan nu a fost cucerit de promisiunile bunătăților lumești, suferind cu curaj umilințele și bătăile.

Stăpânul său îl tortura frecvent în speranța că sclavul va ceda și va accepta islamismul. Sf. Ioan a fost neînduplecat în hotărârea sa spunînd stăpânului: "Nu mă vei putea întoarce de la credința mea prin amenințări sau cu promisiuni de bunătăți și bogății. Am să mă supun ordinelor tale de bunăvoie dacă mă lași să-mi urmez liber credința. Mai degrabă îți dau capul meu decât să-mi schimb credința. M-am născut creștin și am să mor creștin."

Cuvintele înălțătoare și credința tare, precum și smerenia și umilința Sf. Ioan au îmblânzit în cele din urmă inima sălbatică a stăpânului său. Acesta l-a lăsat în pace și nu l-a mai forțat să renunțe la creștinism. L-a pus să stea în grajd cu animalele de care avea grijă și Ioan era foarte bucuros să se nevoiască în grajd și să aibă ca pat ieslea, așa cum s-a născut și Mântuitorul.

De dimineața până seara muncea pentru stăpânul său turc, îndeplinind toate ordinele. Fie că era iarnă sau vară, sfântul umbla desculț și cu puține haine pe el. Alți sclavi își râdeau de el, vâzîndu-l atât de râvnitor dar Ioan nu s-a supărat niciodată pe ei, dimpotrivă, îi ajuta și pe ei cum putea, ușurându-le neputințele.

Blândețea sfântului și bunătatea sa au sensibilizat sufletele sclavilor și al stăpânului său, astfel încât aga și soția lui au ajuns să-l îndrăgească și au hotărât să-i dea o cameră lângă podul de uscat fânul. Sf. Ioan nu a acceptat, preferînd să rămână în grajd cu animalele. Acolo se culca pe fân și se acoperea cu o haină veche. Astfel grajdul a devenit locul său de pustnicie, unde se ruga și cânta psalmi, umplând locul de bună mireasmă.

Prin simpla lui prezență în casa turcului, sfântul i-a adus numai binecuvântări. Ofițerul de cavalerie s-a îmbogățit și a devenit în scurt timp unul dintre cei mai influenți oameni din Prokopion. El era conștient de ce i s-a schimbat atât de mult soarta și nu se ferea să spună și altora despre asta. Uneori sfântul pleca seara la biserica Sf. Mucenic Gheorghe unde priveghea în pronaos. În duminici și sărbători se împărtășea cu Sfintele Taine.

În tot acest timp a continuat să-și slujească stăpânul ca și până acum, și, în ciuda sărăciei sale, întotdeauna ajuta pe nevoiași și pe neputincioși, împărțind hrana sa puțină cu aceștia.

Într-una din zile, ofițerul a plecat în pelerinaj la Mecca. Soția lui a făcut un banchet peste câteva zile la care și-a invitat rudeniile și pe prietenii soțului ei, rugîndu-i să pună o rugăciune pentru întoarcerea cu bine acasă a stăpânului. Sf. Ioan servea la masă și a luat o farfurie cu pilaf, mâncarea preferată a stăpânului său și a pus-o pe masă. Soția amintindu-și de mâncarea preferată a soțului i-a spus lui Ioan: "Ce bucuros ar fi stăpânul tău dacă ar putea fi aici să mînânce cu noi din acest pilaf!" Atunci sfântul i-a cerut o farfurie cu pilaf spunînd că o va trimite stăpânului său la Mecca. Musafirii au râs la auzul acestor cuvinte iar soția a pus să i se pregătească o farfurie plină ca să o mănânce el sau ca să o dea săracilor. Primind farfuria s-a dus cu ea în grajd și s-a rugat la Dumnezeu să-i trimită farfuria stăpânului său, fiind convins că Dumnezeu va găsi o cale să-i îndeplinească rugăciunea. Numaidecât farfuria dispăru din fața lui și atunci Ioan a intrat în casă să-i spună stăpânei că farfuria a fost trimisă.

După câtva timp stăpânul s-a întors acasă cu farfuria de cupru în care a fost pilaful, povestind tuturor cum într-o zi (chiar în ziua când s-a ținut banchetul), întorcându-se de la moschee la locul unde era cazat, deși nu era nimeni acasă, a intrat și a găsit pe masă o farfurie aburindă plină cu pilaf. Neînțelegînd cum ar fi putut intra cineva cu farfuria dacă ușa era încuiată, s-a uitat mai atent la farfurie și a văzut numele său gravat pe ea. Uimit, a mâncat totuși mâncarea cu mare plăcere.

Când familia și servitorii au auzit povestea s-au minunat foarte. Atunci soția i-a spus că Ioan a fost cel care i-a trims mâncarea și că toți au râs de el când le-a spus că a reușit să o trimită la Mecca. Atunci au înțeles că ce le spusese sfântul s-a adeverit. (comparați cu povestea lui Habakkuk, care în mod minunat i-a dus mâncare lui Daniil în groapa cu lei [Dan. 14:33-39], Septuaginta).

Spre sfârșitul vieții sale grele Sf. Ioan s-a îmbolnăvit, simțind că i se apropie sfârșitul. A chemat preotul ca să-l împărtășească dar acestuia i-a fost frică să vină direct cu Sfinta Împărtășanie în casa musulmanului, așa că le-a băgat într-un măr și așa le-a dus lui Ioan.

Sf. Ioan a slăvit pe Dumnezeu, a primit Trupul și Sângele Domnului și apoi a răposat, ducîndu-se la Domnul pe care L-a iubit în 27 mai 1730. Când stăpânul său a fost anunțat că a murit Ioan, acesta a chemat preoții și le-a dat trupul neînsuflețit pentru a-l îngropa creștinește. Aproape toți locuitorii creștini din Prokopion au mers la înmormântare, petrecînd trupul sfântului până la cimitirul creștin.

După trei ani și jumătate preotului i s-a descoperit în mod miraculos că rămășițele trupești ale sfântului s-au făcut moaște. La scurt timp, moaștele sfântului au fost transferate la biserica Sf. Mucenic Gheorghe și puse într-o raclă specială. Noul sfânt al lui Dumnezeu a început să fie slăvit pentru nenumăratele sale minuni despre care s-a dus vorba până în cele mai îndepărtate orașe și sate. Credincioși din toate locurile veneau la Prokopion să se închine sfintelor moaște ale Sf. Ioan, primind tămăduire prin rugăciunile lui. Pe lângă creștini veneau la el și armeni și turci care se rugau sfântului să nu-i disprețuiască.

În anul 1881 o parte a sfintelor moaște au fost mutate la Mănăstirea Sf. Mare Mucenic Pantelimon, din Rusia, de către călugării Muntelui Athos, după ce aceștia fuseseră salvați de sfânt în vremea unei călătorii periculoase.

Din cauza deteriorării serioase a vechii biserici unde se aflau sfintele moaște ale Sf. Ioan, s-a început construcția unei noi biserici în anul 1886, cu ajutorul mănăstirii și a locuitorilor din Prokopion. În 15 august 1898, noua biserică cu hramul Sf. Ioan Rusul a fost sfințită de Mitropolitul Ioan al Cezareei, cu binecuvântarea Patriarhului Ecumenic Constantin al V-lea.


În 1924 a avut loc un schimb între populația Greciei și cea a Turciei, adică mulți musulmani s-au mutat din Grecia și mulți creștini s-au mutat din Turcia. Oamenii din Prokopion, mutîndu-se și ei pe insula Euboia, au luat cu ei și o parte din sfintele moaște ale Sf. Ioan Rusul.

Timp de câteva zeci de ani moaștele au stat în biserica Sfinților Constantin și Elena din Noul Prokopion de pe insula Euboia, iar în 1951 au fost mutate într-o biserică nouă, cu hramul sfântului. Mii de pelerini s-au adunat acolo din toate părțile Greciei, mai ales de hram, în 27 mai.

Sf. Ioan este la mare cinste în Muntele Athos, mai ales la mănăstirea rusă a Sf. Pantelimon.

Călătorii și cei care duc cu ei lucruri multe pe drum lung, caută ajutorul Sf. Ioan Rusul, care îi ocrotește pe aceștia în călătoriile lor.

***http://www.calendar-ortodox.ro/luna/mai/mai27.htm

La toate aceste as adauga ca nu doar cei care calatoresc au parte de ocrotirea si ajutorul Sfantului Ioan Rusul, ci toti cei care alearga cu nadejde spre el, chiar si cei nevrednici, asa ca mine.

In tara noastra, la Slobozia, langa Giurgiu, prin osteneala parintelui staret Macarie Sotarca si a obstei sale s-a ridicat, intr-o fost unitate militara, Manastirea cu hramul Sfantul Ioan Rusul.

Pentru rugaciunile Sfantului Ioan Rusul, Doamne miluieste-ne pe noi!

-continuare-

Last edited by Adriana Cluj; 26.05.2012 at 10:18:17.
Reply With Quote
  #4  
Vechi 26.05.2012, 10:08:31
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit 27 mai

-continuare-

Pomenirea sfântului sfințitului mucenic Eladie.


In aceasta icoana: Cuv Domnica, Cuv Gheorghe Hozevitul, Sf Mc Eladie

Acest sfânt curățindu-se pe sine de toată înșelăciunea și făcându-se vas ales Sfântului Duh, a fost uns prin alegere dumnezeiască arhiereu, și i s-a încredințat ocârmuirea Bisericii lui Hristos. Ca un bun păstor alunga pe oamenii cu chip de lup de la turma sa, și ca un vrednic și priceput chivernisitor, o chivernisea, păzind-o necălcată și neviclenită de tot răul. Iar de vreme ce tiranii îl aduseră înaintea lor legat, atunci mai vârtos a strălucit și a luminat cugetele credincioșilor. Căci mergând cu osârdie la chinuri și propovăduind pe față dreapta credință, a fost dat la multe munci, și foarte rău fiind strujit la trup, i s-a arătat Hristos Dumnezeul nostru că-i vindecă toată chinuirea rănilor, și de aci înainte a devenit și mai osârdie. Deci, umplându-se tiranii de mânie, au pus pe sfântul la mai grele chinuri și muncindu-l și mai cumplit, și-a dat sufletul la Dumnezeu.

Pomenirea sfântului mucenic Terapont, episcopul Sardiei.


Acest sfânt mucenic Terapont, a fost arhiereu al sfintei Biserici din Sarde, unde prin învățăturile sale, pe mulți păgâni din înșelăciunea idolilor a întors către Hristos și cu sfântul botez i-a luminat. Deci fiind prins de Iulian dregătorul a fost ferecat în lanțuri și închis în temniță ca să fie ucis pe încetul cu foamea și cu sete. După aceea a fost scos și muncit cu fel de fel de chinuri; apoi a fost dus legat la Sinaul în cetatea Frigiei, și la Anghira, cetatea Galatiei, și pretutindeni cu felurite chinuri a fost muncit. Și aducându-l la râul ce se numțea Astalin, l-a întins pe dânsul despuiat jos pe pământ cruciș, și l-a legat de patru pari uscați ce erau înfipți în pământ, și I-a bătut tare până ce i-a căzut pielea și carnea de pe oase, și a adăpat pământul cu sângele lui; iar parii odrăslind au crescut stâlpări și frunze și au crescut copaci mari; iar cu frunzele lor se tămăduiau toate neputințele și durerile oamenilor. După aceasta a fost adus la stăpânirea Traciei cea din Lidia, aproape lângă râul Ermiei, care uda Lidia, la Episcopia Satalisiei de sub Mitropolia Sardelor. Acolo după multe feluri de chinuri a fost junghiat pentru numele lui Hristos și a primit cununa nestricăciunil.

Pomenirea sfântului mucenic Evsevlot, care prin foc s-a săvârșit.

Pomenirea sfântului mucenic Alipie, care s-a săvârșit zdrobindu-i-se capul de piatră.

Pomenirea sfântului sfintiului Beda Venerabilul (Anglia, + 735).

Sf. Beda a fost istoric bisericesc și a consemnat istoria creștinismului din Anglia până în zilele sale. Anul probabil al nașterii sale este 673, iar locul, Northumbria, undeva lângă localitatea Jarrow.

La vârsta de 7 ani, Beda a fost trimis la Mănăstirea Sf. Petru din Wearmouth pentru ca să fie îndrumat și educat de Sf. Benedict Biscop (prăznuit în 12 ianuarie). Apoi a fost dus la mănăstirea cea nouă Sf. Petru, înființată în Jarrow în 682, unde a rămas până la moartea sa. Acolo l-a luat sub aripa sa Sf. Ceolfrith starețul (prăznuit în 25 septembrie), care l-a urmat pe Sf. Benedict în 690, conducînd ambele mănăstiri, Wearmouth și Jarrow.

În Viața lui Ceolfrith scrisă anonim, există povestea unui incident legat, probabil, de tânărul Beda. Ciuma din 686 a năpădit mănăstirea lui Ceolfrith, răpind majoritatea monahilor cântăreți din corul bisericii, rămânînd în viață doar starețul și un băiat pe care îl avea ca ucenic. Acest tânăr "este acum preot la aceeași mănăstire și laudă faptele minunate ale starețului atât verbal cât și în scris, față de toți cei care vor să le afle".

Îndurerat din cauza catastrofei, Ceolfrith a hotărât că ar fi bine să cânte Psalmii fără antifoni, cu excepția slujbelor de Utrenie și Vecernie. După o săptămână de cântat, s-a întors iar la varianta cu antifonii cântați acolo unde le era rândul. Cu ajutorul băiatului și al fraților rămași în viață, slujbele se făceau foarte greu până când au fost aduși alți călugări care au fost învățați să cânte.

Sf. Beda a fost hirotonit diacon la vârsta de 19 ani și la 30 a primit sfânta taină a preoției din mâna Sf. Ioan din Beverley (prăznuit în 7 mai), sfânt episcop al Hexham (687) și în 705 al York-ului. Beda iubea slujbele bisericești și considera că dacă îngerii sunt prezenți la slujbe împreună cu călugării atunci și locul său era acolo. "Dacă nu m-ar vedea printre călugări nu ar întreba, oare, unde este Beda?"

Beda și-a început ucenicia ca elev al Sf. Benedict Biscop, care era călugăr la renumita mănăstire din Lerins, întemeind el însuși alte mănăstiri. Sf. Benedict a adus cu el în Anglia multe cărți de la Lerins și din alte mănăstiri din Europa. Această bibliotecă l-a ajutat pe Beda să-și scrie propriile cărți, cum erau comentariile biblice, istoria ecleziastică și hagiografiile.

Beda nu era un istoric perfect obiectiv. De exemplu, în disputa cu creștinismul celtic el era oarecum de partea romanilor. Dar, cu toate acestea, a fost corect și bine documentat. Cărțile sale se trăgeau din "documente antice, din tradițiile strămoșilor noștri și din cunoștințele mele personale". Cartea a V-a, 24, ne oferă o perspectivă clară a vieții religioase și seculare din vechea Britanie. Sf. Beda descrie o lume zugrăvită după tradiții duhovnicești foarte asemănătoare cu cele păstrate de creștinii ortodocși. Acești sfinți duceau aceeași viață de sfințenie eroică pe care o găsim și la sfinții din est, sfințenia lor fiind demnă de dragostea și admirația noastră. Creștinii posteau miercurea și vinerea, precum și în postul Nașterii Domnului de 40 de zile. (Cartea a IV-a, 30).

În anul 735 Sf. Beda s-a îmbolnăvit. Cam cu două săptămâni înainte de Paști se simțea slăbit și avea probleme de respirație dar nu avea dureri mari. A rămas vesel și preda zilnic lecții învățăceilor săi, după care își continua ziua cântînd Psalmi și ridicînd rugăciuni de mulțumire la Dumnezeu. Deseori îl cita pe Sf. Ambrozie: "Nu am dus o viață de care să-mi fie rușine printre voi și nu mă tem de moarte pentru că Dumnezeu este milostiv." (Paulin, Viața Sf. Ambrozie, cap. 45).

Pe lângă lecții și Psalmi, Sf. Beda mai lucra la o traducere anglo-saxonă a Evangheliei lui Ioan și a unei cărți cu citate din scrierile Sf. Isidor al Seviliei (prăznuit în 4 aprilie). În joia dinaintea Înălțării Domnului, sfântul respira tot mai greu și picioarele au început să i se umfle. "Să învățați repede," le spunea el celor care scriau după dictarea lui, "pentru că nu știu cât voi mai putea continua. Domnul mă poate chema în orice clipă la El."

După o întreagă noapte nedormită, Sf. Beda și-a continuat dictarea în dimineața de miercuri. În ceasul al treilea s-a organizat o procesiune cu moaștele sfinților din mănăstire, după care frații au intrat la slujbă, lăsîndu-l pe călugărul Wilbert cu Beda. Acesta și-a amintit că a mai rămas încă un capitol de scris din cartea pe care o dicta sfântul, însă nu vroia să-l deranjeze pe Beda în ceasul morții. Atunci Sf. Beda i-a spus, "Nu te necăji. Ia tocul și scrie repede."

La ceasul al nouălea Beda s-a oprit și i-a spus lui Wilbert să caute în lădița sa piper, tămâie și pânză și să-i cheme pe preoții mănăstirii ca să le dea lor. Când au ajuns, el le-a vorbit la fiecare în parte, rugîndu-i să nu-l uite și să-l pomenească în rugăciunile lor. Apoi le-a spus acestea: "Vremea plecării mele este aproape iar sufletul meu tânjește să vadă frumusețea lui Hristos, Împăratul meu."

În acea seară, Wilbert i-a spus: "Părinte, a mai rămas o frază neterminată." La care sfântul i-a răspuns: "Foarte bine, scrie-o." Apoi tânărul călugăr a spus: "Acum s-a terminat." Sf. Beda i-a răspuns: "Adevărat ai spus, chiar s-a terminat." După care l-a rugat să-și ridice ochii să vadă biserica în care obișnuia să se roage. După ce a cântat "Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh", Sf. Beda a adormit întru Domnul pe care mult L-a iubit.


Deși Sf. Beda s-a săvârșit în 25 mai, în ajunul Înălțării, el este prăznuit în 27 mai, deoarece sărbătoarea Sf. Augustin din Canterbury este fixată pe 26. Trupul său a fost îngropat la început în portalul de sud al bisericii mănăstirii, iar mai târziu a fost mutat lângă altar.

Azi sfintele sale moaște se odihnesc în Catedrala Durham, la capela Galileia. Sf. Beda este singurul englez pe care îl pomenește Dante în Divina Comedie (Paradisul).


Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Last edited by Adriana Cluj; 26.05.2012 at 10:17:49.
Reply With Quote
  #5  
Vechi 27.05.2012, 16:51:12
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Maine 28 mai

Pomenirea sfântului sfințitulul mucenic Eutihie, episcopul cel din Melitina.
Pomenirea preacuviosului părintelui nostru Nichita (Niceta) Mărturisitorul, episcopul Calcedonului (sec. IX).
Acest preacuvios Nichita, din pruncie iubind pe Hristos, s-a lepădat de lume și de toate cele ce sunt în lume, și făcea plăcere lui Dumnezeu prin viețuirea îmbunătățită cu fapte. De aceea a fost ridicat în scaunul arhieriei Calcedonului, pe care, stând ca o făclie în sfeșnic, strălucea lumii și înfrumuseța Biserica lui Hristos. Și era foarte milostiv către săraci, hrănind pe cei flămânzi, îmbrăcând pe cei goi și pe cei străini primindu-i; și era tată sărmanilor și apărător văduvelor și mingâietor pentru cei scârbiți. Și fiind atunci luptă împotriva icoanelor sub împăratul Leon Armeanul s-a arătat fidel mărturisitor al lui Hristos, pentru că mult s-a luptat împotriva păgânătății, mustrând și lepădând cele neortodoxe, învățând și îndemnând pe toți cu bună-cinste a se închina icoanei lui Hristos și a preacuratei dumnezeieștii Maicii Sale și ale tuturor sfintilor. Și multe a pătimit de la acel rău-credinciosul împărat și de la cei de un cuget cu dânsul: izgoniri, batjocuri și chinuri, pentru dreapta credință; și după mulți ani și după multe trudiri mucenicești, după ce cu săvârșită plăcere dumnezeiască s-a mutat din acestea de aici, l-a preamărit pe el Dumnezeu în ceruri, înaintea îngerilor Săi, și pe pământ înaintea oamenilor. Pentru că prin cinstitele lui moaște se făceau minuni, și se dădea tămăduiri tuturor bolilor, pentru ca să fie Dumnezeu preaslăvit prin el, Care este preamărit întru sfinții Săi.


Pomenirea sfintei mucenițe Eliconida.
Această sfintă a trăit pe vremea împăraților Gordian și Filip, și era din cetatea Vitaliei. Și a fost prinsă și adusă la Perinie, ducele Corintului, și neplecându-se a jertfi idolilor, ci mărturisind pe Hristos Dumnezeu adevărat, a fost supusă la felurite și grele chinuri; dar scăpând din acestea a mers la capiștea idolilor și prin rugăciune a surpat la pământ idolul zeiței Atena, a lui Die și a lui Asclipie.
După acestea luând stăpânIrea de la Perinie Iustin antipatul, a fost adusă mucenița și la acesta, și neplecându-se a aduce jertfe idolilor, a fost supusă și de acesta la grele chinuri, din care cu ajutorul Celui de sus, scăpând nevătămată a primit mucenița moartea prin tăierea capului și așa purtătoare de cunună s-a suit la ceruri.
Pomenirea sfinților mucenici Crescent, Pavel și Dioscorid.
Pomenirea sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos, care cu pace s-a săvârșit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
http://www.calendar-ortodox.ro/
Reply With Quote
  #6  
Vechi 28.05.2012, 19:41:55
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit maine 29 mai


Pomenirea sfintei mucenițe Teodosia fecioara, cea din Cezareea (aducerea moaștelor).
Odată, în vremea persecuției împotriva creștinilor care dura deja de cinci ani, Sf. Teodosia în vârstă de 17 ani a vizitat prizonierii creștini condamnați în Pretoriumul din Cezareea, Palestina. Erau Sfintele Paști și mucenicii vorbeau despre Împărăția lui Dumnezeu. Sf. Teodosia i-a rugat să o pomenească și pe ea când vor ajunge în fața lui Dumnezeu.
Soldații au prins-o și au dus-o în fața lui Urban, guvernatorul, spunînd că acea fecioară se închina în fața prizonierilor. Acesta i-a cerut să jertfească la idoli dar a refuzat, mărturisindu-și credința în Hristos. Apoi au torturat-o îngrozitor, rupîndu-i carnea cu cârlige de fier până i s-au văzut oasele.
Mucenița a răbdat în tăcere și cu zâmbetul pe față chinurile și când guvernatorul i-a cerut din nou să sacrifice la idoli iar ea i-a răspuns: "Nebunule, mi s-a dăruit să fiu în rândul mucenicilor". Apoi i-au pus o piatră de gât și a fost aruncată în mare dar au salvat-o îngerii. Din nou au prins-o și a fost dată să o sfâșie fiarele sălbatice dar acestea nu s-au atins de ea. În final călăii i-au tăiat capul.
Noaptea, Sf. Teodosia a apărut părinților ei care au încercat să o convingă să nu se sacrifice pentru Hristos. Era îmbrăcată într-o haină strălucitoare, cu o cunună pe cap și o cruce strălucitoare de aur în mână, spunîndu-le: "Priviți gloria de care ați vrut să mă lipsiți!"
Sf. Muceniță Teodosia din Tir a îndurat mucenicie în anul 307. Ea mai este prăznuită și în 29 mai, zi în care i s-au mutat sfintele moaște la Constantinopol și apoi la Veneția.

Pomenirea sfintei preacuvioasei mucenițe Teodosia cea din Constantinopol (sec. VIII).
Aceasta a trăit pe vremea împăratului Teodosie III Atramiteanul, fiind fiică de părinți dreptmăritori, din Constantinopol. Când era ea de șapte ani, a răposat tatăl său; iar maică-sa luând copila, a tuns-o într-o mânăstire din Bizant, după care s-a săvârșit și maică-sa, lăsând fericitei toată avuția ei. Iar sfânta din aurul și argintul acela a făcut trei icoane: una a lui Hristos, alta a Născătoarei de Dumnezeu, și a treia a sfintei mucenice Anastasia, iar restul I-a împărțit la săraci.
După câtăva vreme, a luat împărăția pe care o lăsase ortodoxul Teodosie, Leon Isaurul (717-741) cel rău credincios. Pentru că marele patriarh Gherman nu se pleca la pângăritele lui dogme, prin silnicie a fost dat afară din patriarhie cu ciomege și cu săbii, și voia ca sfânta icoană a lui Hristos, cea de deasupra porților (care se zice cea de aramă) să o pogoare și să o dea focului. Și în vreme ce se săvârșeau acestea și spătarul era pe scară, vrând să pogoare sfânta icoană, fericita Teodosia împreună cu alte credincioase femei și bărbați apucând scara au prăbușit la pământ pe spătar, care a murit, și ducându-se la Patriarhie, au împroșcat cu pietre pe răucredinciosul patriarh Anastasie. Îndată celorlalte femei și bărbaților li s-au tăiat capetele, a căror pomenire se săvârșește la nouă ale lunei lui August; iar pe sfânta Teodosia un gealat oarecare crud și neomenos trăgând-o către Bou, (așa se numea partea aceea a orașului) și luând un corn de berbec, a lovit-o nebunește peste grumazi, și i-a pricinuit ei cununa muceniciei. Iar din minunile ce pururea se lucrează prin ea, este cu putință tuturor să afle cât de mare îndrăzneală a dobândit ea către Dumnezeu. Și se săvârșește soborul ei în mănăstirea zisă Dexiocratus, unde se află și sfintele ei moaște.

Pomenirea cuviosului mucenic Olvian, episcopul cetății Aneu.
Acest cuvios a trăit pe vremea împărăției lui Maximian, fiind consul Alexandru și Maxim. Și a fost el adus la Iulie și Elian, de care fiind întrebat și neplecându-se a jertfi idolilor, a fost dezbrăcat de haine și pătruns și ars pe coapse cu frigări de fier înroșite în foc; apoi a fost pus la închisoare și spre a doua cercetare fiind adus, și neplecându-se, a fost dezbrăcat și i s-a strujit trupul cumplit și așa a fost aruncat în foc, unde și-a dat duhul lui Dumnezeu.

Pomenirea cuviosului părintelui nostru Alexandru, papă al Alexandriei.

Pomenirea sfinților mucenici, un bărbat și soția sa, care s-au săvârșit zdrobindu-li-se oasele cu toiegele.


Pomenirea sfântului noului mucenic Nan sau Ioan Tesalonirceanul, care în Smirna a mărturisit în anul 1802 și care de sabie s-a săvârșit.


Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.
Reply With Quote
  #7  
Vechi 29.05.2012, 17:42:51
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit maine 30 mai

Pomenirea preacuviosului nostru Isaachie Mărturisitorul, egumenul Mănăstirii Dalmaților, la Constantinopol. Acest preacuvios a trait in veacul al IV-lea si era din părțile Răsăritului, unde s-a facut calugar si a pustnicit cu mari osteneli in desert.
Si venind în Constantinopol în zilele lui Valens Arianul (364-378), care se ridicase cu război împotriva goților, l-a întâmpinat acest fericit sfătuindu-l și rugându-l să deschidă biserica ortodocșilor; dar împăratul neascultându-l, el iarăși i-a ieșit înainte și l-a dojenit asemenea, zicându-i să deschidă și să dea bisericile ortodocșilor, dacă vrea să nu piară fugind din fața vrăjmașilor la război. Și scârbindu-se împăratul de îndrăznirea sfântului, a poruncit să-l bată și să fie aruncat în mărăcini. Iar sfântul ieșindu-i înainte a treia oară, i-a apucat calul de frâu arătându-i aevea pieirea, de nu va întoarce bisericile creștinilor. Împăratul mâniindu-se, l-a dat pe seama lui Satornin și a lui Victor, poruncindu-le să-l pună sub pază până ce se va întoarce cu pace. Atunci i-a zise sfântul: "De te vei întoarce cu pace, înseamnă că mie nu mi-a grăit Dumnezeu; dar tu vei da dosul și vei fugi dinaintea vrăjmașilor tăi și vei fi prins și-ți va fi sfârșitul vieții tale prin foc". A făcut împăratul război, dar fiind biruit, a scăpat într-o șură de paie, împreună cu prepozitul, care fiind părtaș al acestui eres, întărâta pururea pe împăratul împotriva ortodocșilor; și în acea șură au fost arși de goți. Iar sfântul a fost mărit pentru proorocia sa și pentru mărturisirea Ortodoxiei, și petrecându-și restul vieții în Constantinopol s-a mutat către Domnul.
Pomenirea sfântului mucenic Natalie, care de sabie s-a săvârșit.
Pomenirea cuviosului Varlaam, care eu pace s-a săvârșit.
Pomenirea sfinților mucenici Romano și Teletie, rare de sabie s-au săvârșit.
Pomenirea sfântului mucenic Evplu, care s-a săvârșit fiind înfășurat în piele de bou și pus în arsura soarelui.


Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

Last edited by Adriana Cluj; 30.05.2012 at 16:31:28.
Reply With Quote
Răspunde



Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Vecernia zilei + cristiboss56 Despre Vecernie 15 01.02.2016 21:26:36
Sfintii ortodocsi si sfintii catolici. voxdei55 Generalitati 8 04.12.2010 22:48:51
Versetul zilei Daniela-Iulia Din Noul Testament 1 13.05.2009 09:22:30
Informatia zilei silverstar Stiri, actualitati, anunturi 4 24.04.2009 08:30:11