Sfintii Zilei

[glykys]

Pe vremea împăratului Anastasie I (491–518), tânarul diacon a venit la Constantinopol, unde s-a stabilit la Mănăstirea Născătoarei de Dumnezeu din cartierul Chir. S-a ridicat întrebarea: despre care împărat este vorba - depre Anastasie I (491-518) sau Anastasie a II-lea (713-716) ? Renumitul bizantinologist prof. Karl Krumbacher a demonstrat că este vorba depre Anastasie I, deci Roman a venit la Constantinopol cel mai probabil la sfârşitul secolului al V-lea[1].
Roman ducea o viaţă de ascet, prin rugăciuni şi post, dar, plin de umilinţă, el credea despre sine ca fiind mai degrabă un om de lume. Avea o dragoste deosebită pentru Maica Domnului şi de multe ori mergea în timpul nopţii pentru a se ruga în Biserica din Vlaherne, care găzduia preţiosul omofor al Maicii Domnului. Sfântul Patriarh Eftimie îl preţuia şi îl iubea pe Roman pentru virtuţile sale şi i-a plătit acelaşi salariu ca şi pentru ceilalţi cântăreţi de la patriarhie, care erau mai educaţi şi mai talentaţi. Aceştia din urmă erau nemulţumiţi de acest lucru şi încercau să-l ridiculizeze pe Roman pentru lipsurile lui în educaţia muzicală şi teologică. Roman însuşi era dureros de conştient de aceste defecte; îşi dorea o voce mai melodioasă pentru a aduce laudă lui Dumnezeu.
Odată, în ajunul Crăciunului, cuviosul Roman a fost desemnat să-i conducă pe cântăreţii bisericeşti la slujba solemnă ce se făcea la Naşterea Domnului. Era responsabil în acest caz nu numai pentru cântări, ci şi pentru textul imnelor (condacelor). După ce toată lumea a plecat, el a rămas în Biserica Vlahernelor şi cu lacrimi în ochi a rugat-o pe Maica Domnului să-l ajute. Fiind foarte obosit, el a adormit, dar în vis i-a apărut Maica Domnului, ca răspuns la rugăciunea sa. Aceasta i-a dat o bucata de hârtie, spunându-i cu blândeţe: „iată, mănâncă aceasta”. Trezindu-se, Roman îşi dădu seama că a fost înzestrat cu o inspiraţie divină. Când a început slujba solemnă pentru Naşterea Domnului, cuviosul Roman, după ce a primit binecuvântarea patriarhului, suindu-se în amvon, a început a cânta:


Fecioara astăzi pre Cel mai presus de fiinţă naşte, iar pământul peşteră Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc, iar magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi s-a născut prunc tânăr, Dumnezeu cel mai înainte de veci.



Împăratul (care asista la slujbă), patriarhul, clerul şi toţi credincioşii din biserică au ascultat plini de mirare cântarea lui Roman, făcută cu o voce sonoră şi plină de dreapta credinţă, apoi i s-au alăturat cu toţii la intonarea acelui imn. Mai târziu, Roman i-a povestit patriarhului visul pe care îl avusese, iar cântăreţii care îşi bătuseră joc de el s-au căit şi plini de umilinţă i-au cerut iertare.
Cu acest condac al Naşterii Domnului, care a fost datat în anul 518, cuviosul Roman a început o perioadă prolifică de creaţie. În total, el a scris mai mult de o mie de condace, sărbătorind toate zilele de sărbătoare ale anului liturgic şi sfinţii din întregul caledar.



http://ro.orthodoxwiki.org/Roman_Melodul

[tabitha]

Ioan Kukuzel si Roman Melodul - sfinții cântăreți ai bisericii, sărbătoriți pe 1 Octombrie, ziua Acoperământului Maicii Domnului. Cinste lor și Slava lui Dumnezeu pentru toate !

Important ocrotitor de farmece este Sfantul Ciprian, serbat astazi, 2 octombrie.

http://www.crestinortodox.ro/acatist...ian-67118.html

[tabitha]

În data de 3 Octombrie îl sărbătorim pe Sfântul Dionisie Areopagitul.



Sfântul Dionisie Areopagitul este unul dintre bărbații atenieni care l-au crezut și urmat pe Apostolul Pavel atunci când acesta a predicat în Areopagul Atenei (Faptele apostolilor 17, 34).

http://www.sfintiiarhangheli.ro/sfan...erosului-divin

Dionisie este cunoscut mai ales ca fiind primul scriitor patristic ce a ierarhizat îngerii în nouă coruri sau cete. Prima treaptă, cea mai apropiată de Sfânta Treime, este alcătuită din „Tronuri”, „Heruvimi” și „Serafimi”. „Stăpâniile”, „Domniile” și „Puterile” fac parte din ceata a doua. Iar „Îngerii”, „Arhanghelii” și „Începătoriile” reprezintă cel de-al treilea ordin angelic (Despre ierarhia cerească, VI, §2). Numele evreiesc de „Serafim” se referă la „cei ce ard” sau „încălzesc”, „Heruvimii cu ochi mulți” simbolizează bogăția cunoașterii. „Tronurile” împărtășesc deopotrivă calitatea de a încălzi și preaplinul înțelepciunii. Această primă treaptă de ființe celeste se bucură de o cunoaștere a lui Dumnezeu neintermediată de nimic (Despre ierarhia cerească, VII, §4).
„Domniile” arată caracterul liber de orice supunere sau „înălțimea nerobită și liberă de toată dorința după cele de jos” (Ibidem, VIII, §1). De asemenea, „Puterile” sfinte comunică energie și „exprimă o bărbăție puternică și neclătinată în toate lucrările lor de asemănare dumnezeiască, o bărbăție ce nu slăbește deloc în primirea luminărilor dumnezeiești ce li se împărtășesc”. „Stăpâniile” întruchipează calitatea de generozitate a ființelor angelice situate pe această treaptă, care nu abuzează de autoritatea de stăpân pe care au primit-o, ci „le înaltă și pe cele de sub ele cu bunăvoință”.
„Începătoriile” exprimă trăsătura acestora de a fi începătoare și conducătoare spre cele dumnezeiești, în cadrul celui de-al treilea ordin angelic. „Arhanghelii” fac legătura între „Începătorii” și „Îngeri”, de la care primim și noi iluminările dumnezeiești, pe care le captează mințile îngerești începând de la prima ceată (Despre ierarhia cerească, IX, §2). Ordinul din urmă deține și rolul de a conduce ierarhiile bisericești (episcop, preot, diacon), în efortul tuturor de asemănare cu Dumnezeu. Curăția, luminarea și deșăvârșirea sunt pașii ce se cuvin urmați pe parcursul duhovnicesc al asemănării cu Dumnezeu. Astfel, „cei ce se curățesc, trebuie să transmită altora, prin abundența curăției lor, din neîntinarea proprie. Iar cei ce se luminează (...) trebuie să reverse spre alții lumina lor (...) În sfârșit, cei ce se desăvârșesc, ca cei ce cunosc comunicarea desăvârșitoare, trebuie să desăvârșească pe cei ce se împărtășesc de inițierea atotsfântă în știința celor sfinte văzute” (Despre ierarhia cerească, III, §3).

[cristiboss56]

Pentru cei interesati , redau linkul si pe acest thread :
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...559#post474559

[glykys]

http://www.sfintiiarhangheli.ro/sfan...erosului-divin

Dionisie este cunoscut mai ales ca fiind primul scriitor patristic ce a ierarhizat îngerii în nouă coruri sau cete. (Despre ierarhia cerească, III, §3).

Paternitatea operei sale este foarte contestata. Se pare ca autorul corpusului pseudo-areopagitic s-ar fi folosit de numele Sfantului din primul secol, pentru a da mai multa greutate operei, practica folosita adesea in timpurile acelea. Numai par. Staniloae considera ca autorul scrierilor acestora ar fi cu adevarat respectivul sfant, dar nici el nu o afirma foarte transant.

[Ekaterina]

Sfantul Apostol Toma este cinstit de Biserica pe 6 octombrie. Este cunoscut ca Toma necredinciosul si mai putin ca marturisitor al Invierii Mantuitorului si al dumnezeirii Sale. De ce ii spunem necredinciosul? Pentru ca noi sustinem ca Toma desi afla de la ceilalti Apostoli ca Hristos a inviat: "Am vazut pe Domnul!", adopta atitudinea celui ce nu-i vine sa creada: "Daca nu voi vedea, in mainile Lui, semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede" (In. 20, 25).

Pierdem din vedere faptul ca el nu este necredincios in sensul ca refuza sa creada ca Hristos a inviat. El nu se indoieste de acest lucru, ci de faptul ca Hristos Se afla dupa invierea Sa intr-un trup care nu mai poate fi vazut. Sfantul Chiril al Alexandriei afirma ca atunci cand Toma spune: "daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor nu voi crede...", el spune de fapt: "Nu voi crede ca El mai poate fi vazut, de nu voi pune degetul meu in urma cuielor". Asadar, indoielile noastre nu sunt indoielile lui Toma. Nu pot fi de acord cu cei care afirma ca prin indoieli il vom intelege mai bine pe Toma. Dimpotriva, pe Toma il vom intelege mai bine, daca nu ne vom opri din cautarea lui Hristos.
http://www.crestinortodox.ro/editori...or-126440.html

[glykys]

În prealabil postat de Ekaterina

Sfantul Apostol Toma este cinstit de Biserica pe 6 octombrie. Este cunoscut ca Toma necredinciosul si mai putin ca marturisitor al Invierii Mantuitorului si al dumnezeirii Sale. De ce ii spunem necredinciosul? Pentru ca noi sustinem ca Toma desi afla de la ceilalti Apostoli ca Hristos a inviat: "Am vazut pe Domnul!", adopta atitudinea celui ce nu-i vine sa creada: "Daca nu voi vedea, in mainile Lui, semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede" (In. 20, 25).

Pierdem din vedere faptul ca el nu este necredincios in sensul ca refuza sa creada ca Hristos a inviat. El nu se indoieste de acest lucru, ci de faptul ca Hristos Se afla dupa invierea Sa intr-un trup care nu mai poate fi vazut. Sfantul Chiril al Alexandriei afirma ca atunci cand Toma spune: "daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor nu voi crede...", el spune de fapt: "Nu voi crede ca El mai poate fi vazut, de nu voi pune degetul meu in urma cuielor". Asadar, indoielile noastre nu sunt indoielile lui Toma. Nu pot fi de acord cu cei care afirma ca prin indoieli il vom intelege mai bine pe Toma. Dimpotriva, pe Toma il vom intelege mai bine, daca nu ne vom opri din cautarea lui Hristos.
http://www.crestinortodox.ro/editori...or-126440.html

Mie mi-a placut episodul acela cu zidirea palatului imparatului. Mi se pare ca si imparatul seamana putin cu el: vrea sa vada constructia acum, aici:

Dupa obositoare alergari cu bogate intamplari de calatorii, au ajuns in imperiul Indiilor, la imparatul locului. La el, unul pe altul s-au infatisat ca cel mai mester arhitect al unui palat cum nu va fi altul mai mare si mai frumos. Bucuros de a-si fi gasit omul, imparatul ii si arata locul, intr-adevar incantator! Drept plata ii dadu aur mult, cum numai un imparat al aurului putea sa-i dea... Apoi ii hotari ca in cativa ani sa inalte si sa impodobeasca palatul mult dorit...
O, fratilor, aceasta-i minunea cea mare! Dumnezeu prin pronia Sa, ajutase pe ucenicul Sau iubit, pe Apostolul Toma, sa-si implineasca chemarea ce o avea, de a propovedui crestinismul in India. Prin aceasta nevazuta calauzire, el ajunsese sfetnicul unui puternic imparat pagan, si bogat foarte printr-o taina mai presus de fire... De aceea, Sf. Apostol Toma, cu graba isi si incepu misiunea. Mai intai, dupa pilda Celui dintai si a Celui mai mare Arhitect al lumii, Dumnezeu, cauta sa raspandeasca lumina in intreg imperiul sufletesc al lumii pagane de acolo. Si asa propovedui poruncile luminii, care prin adevarul lor, slobozira sufletele cele inlantuite cu pacate... Iar dupa pilda Invatatorului sau, multe suferinti tamadui si, cu aurul ce avea, pe saraci ajuta. Si asa el porni in imperiu ca sa-si tocmeasca mesteri pentru zidirea unei imparatii a credintei, pentru inaltarea unui palat imparatesc in care din nou sa instaleze pe imparatul cel care demult fusese alungat de el, pe urmasul lui Adam.
Totodata se ingrijea si de palatul imparatului, caci dupa cativa ani, precum fusese invoiala, imparatul ii trimise intrebarea, de e gata cu cladirea. Iara el ii raspunse ca mai are acoperisul de lucrat. Si pentru ca imparatul dorea ca boltile sa fie ca si bolta cerului de luminate si impodobite, ii trimise iarasi aur mult si pietre scumpe, pe care mesterul sa le puna la tavane...
Si cu acest bani, Sf. Apostol Toma rascumpara din robie multe suflete, luminandu-le cu soarele credintei celei noi. Si asa apropie cerul cel frumos si vesnic al credintei in Hristos, de sufletul a mii si mii de oameni, ce traiau in salbaticie si intuneric...
In sfarsit, cand imparatul socoti ca totul este aproape gata, merse cu grabire la locul dorit, pentru a curma si zvonul ce se raspandise, ca nimic nu s-a lucrat... Dar acolo, spre uimirea lui de necrezut, gasi iarasi pajistea smaltuita drept covor, orizontul drept pereti si bolta cea cereasca drept acoperis, iar vazduhul ca-ncapere... Peste fire turburat, dadu porunca sa-i caute imediat oriunde pe Toma si pe Avan si aducandu-i legati la el, il intreba pe Toma: “Oare ziditu-mi-ai palatul?” Iara el a zis: “L-am zidit!” Si a zis imparatul: “Atunci sa mergem si sa vedem zidirea ta”. Raspuns-a insa Apostolul: “Nu poti ca acuma sa vezi palatul acela, ci cand din viata aceasta te vei duce, atuncea-l vei vedea, si salasluindu-te in el cu bucurie vei petrece acolo in veci”. Atuncea imparatul si mai mult maniindu-se, socotind ca rade de el, a dat porunca sa-i arunce pe amandoi in cea mai grea temnita, pana ce-i va pedepsi cu chinurile unei groaznice morti.
Si in temnita fiind, Avan ocari pe Apostol, zicand: “Tu si pe mine si pe imparat ai amagit, spunand ca esti iscusit arhitect, iar acum ai pierdut si aurul imparatului si viata mea. Caci iata, pentru tine patimesc si voi muri in chinuri groaznice”... Atuncea Apostolul il mangaie, zicandu-i: “Fii in pace, nu vom muri acuma, ci vom fi liberati, iar imparatul ne va cinsti pentru palatul ce l-am zidit in imparatia cerului”...
Si iata ca in acea noapte se imbolnavi de moarte fratele imparatului. Si chemand pe imparat la patul sau ii zise: “Pentru turburarea ce o ai, si eu m-am turburat grozav, si acuma voi muri”. Si pe data a si murit. Sfasiat de durerea cea din urma, imparatul mai uita de cea dintai,... si asa pedeapsa o amana.
Ingerul Domnului luand sufletul celui mort, il inalta sus in ceruri, purtandu-l in slava cea vesnica. Si pe cand el se desfata cu privirea celor mai stralucite palate ce sclipeau in lumina, ingerul il intreba: “In care din toate acestea vrei sa locuiesti?” Iar sufletul privind spre cel mai frumos palat, a spus: “De mi s-ar da voie sa stau intr-un colt din acest palat, nimic nu mi-ar mai trebui”. Atuncea ingerul i-a spus: “Nu vei putea sa stai in acest palat, caci el este al fratelui tau, pe care l-a zidit Toma streinul, cu aurul ce i s-a dat”. Apoi sufletul a zis: “Doamne, da-mi voie ca sa ma-ntorc in lume si sa rascumpar de la fratele meu acest palat, caci el nu stie de frumusetea lui, si apoi iarasi voi veni aici”. Atunci ingerul a intors sufletul in trup si mortul a inviat. Si desteptandu-se din moarte ca dintr-un somn, el grai astfel catre fratele sau imparatul: “Stiu bine, imparate, ca ma iubesti ca pe fratele tau, stiu ca moartea mea a sfasiat cu durere sufletul tau, si de ti-ar fi fost cu putinta sa ma rascumperi de la moarte ai fi dat chiar jumatate din imparatia ta”. Si el ii raspunse: “Asa este”. Atuncea ii spuse imparatului: “Da-mi palatele tale pe care le-ai zidit in ceruri, si toata bogatia mea de pe pamant sa o iei in locul acelora”. La care imparatul se grabi sa-l intrebe: “De unde am eu palat in ceruri?” Si a zis fratele: “Cu adevarat, ai un palat cum nu stii si nici n-ai vazut candva sub ceriu. Si pe acesta l-a zidit Toma pentru tine; eu l-am vazut si m-am minunat de frumusetea lui, si am dorit sa locuiesc in el, dar nu mi s-a dat voie, spunandu-mi-se ca e al tau. Si de aceea m-am rugat sa-mi dea voie sa viu la tine, sa-l rascumpar, dandu-ti in schimb toate averile mele de pe pamant.” Atuncea imparatul, cu intelepciune ii raspunse: “Iata avem pe langa noi acelasi zidar, si acela poate sa-ti faca la fel astfel de palat in ceruri.” Si acestea zicandu-le imparatul, indata a trimis si a scos din temnita pe Toma. Si alergand in intampinarea Apostolului, si-a cerut iertare. Iar Apostolul multamind pentru toate lui Dumnezeu, ii invata pe amandoi credinta crestina, luminandu-i apoi cu botezul. Si asa imparatul si fratele sau se increstinara...

[tabitha]

Astăzi 10 Octombrie îl sărbătorim pe Sfântul Iov, Starețul mănăstirii Poceaev, din Ucraina.




În engleză se zice Saint JOB - mă gândesc că poate ne ajută și nouă la un job ... :) Doamne ajută!

[cristiboss56]

În prealabil postat de mirela.t

Astăzi 10 Octombrie îl sărbătorim pe Sfântul Iov, Starețul mănăstirii Poceaev, din Ucraina.




În engleză se zice Saint JOB - mă gândesc că poate ne ajută și nouă la un job ... :) Doamne ajută!

Da ?
Buna treaba pentru :http://www.anofm.ro/