Raspunsuri duhovnicesti +

[cristiboss56]

Despre Patimi

Cand faci un pacat si te stapaneste si devine patima, efectiv intra demonul in tine intr-un anumit fel si te chinuie. Si daca ai o patima, sa zicem betia, desfraul, maina, razbunarea, nu ea in sine te chinuie, ca patima in sine nu are nici trup, nici suflet, ci demonul care o aprinde, care te bombardeaza si te imboldeste sa o faci, care te indeamna: “intra aici!“, “Razbuna-te pe cutare. Iata-l ca vrea sa te omoare. Da-i tu in cap!“, “Iata dincolo! Intra in casa pacatului!“, “Du-te si ucide-ti pruncul!“, “Lasa-ti sotul! Uite te asteapta altul sau alta!“. Nu patima in sine e cea care te chinuie, desi ea este o deprindere, ci demonul, diavolul. De aceea spune Sfantul Efrem Sirul ca la sfarsitul vietii faptele bune se transforma in ingeri si faptele rele in diavoli, si ingerii sau faptele bune il insotesc pe suflet de-a dreapta, iar cele rele de-a stanga, pana la tronul judecatii lui Hristos.

PICATURI DE INTELEPCIUNE DE LA STARETUL DIONISIE DE LA COLCIU

Daca treci cu vederea greseala, jignirea pe care ti-a facut-o celalalt, atunci il lumineaza harul Duhului Sfant si pe celalalt sa fie mai bun.
Blandetea este cel mai bun medicament du*hovnicesc pentru o viata buna si sanatoasa, atat sufle*teasca, cat si trupeasca.
Smerenia adevarata nu se poate castiga fara un povatuitor, mai ales astazi, cand egoismul este se*manat inca din pruncie. Trebuie sa ne supunem sub un povatuitor care sa aiba scop bun. Una e ca ni se pare noua ca ne smerim si alta este adevarul. Adevarul in incercari se da la iveala.
In Biserica trebuie sa ascultam cuvintele dum*nezeiesti ca [si] cum le-am soarbe, ca cum am fi insetati, asa sa ne facem o dispozitie launtrica, si atunci vom avea rabdare si ne vom folosi duhovniceste.
http://www.razbointrucuvant.ro/2011/...bim-intre-noi/

[Ekaterina]

Leon (un oarecare ofiter - n. rea. ruse) s-a indragostit, dragostea s-a dovedit a fi fara speranta, si el se chinuie. Poftim leu!!! Si inca nu leu simplu, ci leu ofiteresc! Altora le comanda: „La drea-a-a-pta!", iar el trage la stanga. Siesi ar trebui sa isi comande: „La drea-a-a-pta!" Si mars-mars... Ce rost are o astfel de purtare ? Daca ar fi fost vreo nadejde, era logic sa mai astepte, dar daca n-are ce astepta ? Aceasta nu e dragoste, ci o durere rea a inimii, de care se apropie vrajmasul si o atata.

Patima orbeste, iar vrajmasul baga in ceata. Si se chinuie omul, si stai de te minunezi ca-i place sa se chinuie si nu vrea sa se departeze de chinul sau. Asta nu are nici o noima. Omul trebuie sa comande inimii: „Ciocul mic, nu sufla, ca te fac zob!", iar apoi sa inceteze a se mai gandi la „ea"... Sa arunce cat mai departe tot ce ii aminteste de „ea", sa caute pete in soarele mandretii „ei" si sa se uite mai mult la acestea. Iata o apica destul de rece pentru racorirea inimii, mai ales daca lipsa de sperante a dragostei tine de simtamintele fetei.

Va trece suferinta; o sa mai vina cateodata, insa nu foarte arzatoare. Eu aveam douazeci de ani cand am trecut prin asta. Mi-am dat porunca... si a trecut. Au mai fost crize, dar am rabdat, fiindca aveam in vedere un alt tel. Bine este pentru cel ce sufera de aceasta boala sa aiba ceva de facut. Daca nu are, sa-si gaseasca. Domnul sa va binecuvanteze pe voi toti si toate lucrurile voastre.
Sfantul Teofan Zavoratul

[Inna3003]

Buna seara. Acum trei saptamani am nascut un baietel sanatos cu Apgar 10 la nastere, dar care a murit dupa 19 ore de viata. Din momentul in care l-am nascut mi-a fost luat de langa mine si am fost despartiti definitiv. Din raportul anchetei la clinica unde am nascut a reiesit ca a fost culpa medicala. De atunci, eu si familia mea nu putem sa avem liniste sufleteasca si sa ne revenim psihic.Nu stiu ce acatist sa citesc sa imi gasesc linistea. Imi doresc sa tin in brate un copil , sa ii ofer dragostea mea de mama. Nu stiu ce as putea face sa imi revin. Nu vreau sa port ura doamnei doctor, vreau sa ma pregatesc sa psihic pentru urmatorul copil.Va rog daca puteti sa ma ajutati cu un sfat .

[MihaiG]

Doamnă, în primul rând, condoleanţele mele.

În al doilea rând, vă rog să mă iertaţi că îndrăznesc să vă răspund, deşi nu cred că pot să vă înţeleg cu adevărat situaţia şi durerea.

Nu sunt un mare iubitor de oameni adulţi, dar iubesc mult copiii, şi de aceea îmi îngădui să vă răspund.

Dar nu sunt multe de zis într-o asemenea situaţie.

Poate, doar: "Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ".

Rugaţi-vă, pentru sufletul copilului dumneavoastră, Maicii Domnului. Ea ştie ce înseamnă să-ţi vezi copilul murind. Ea va duce rugăciunea unei mame la Fiul ei, care va dărui copilului dumneavoastră Viaţa veşnică în Împărăţia Sa, iar dumneavoastră alţi copii.

Îmi cer iertare dacă mesajul nu este foarte de folos. Îngăduiţi-mi să mă rog pentru sufletul micuţului dumneavoastră.

[Inna3003]

Multumesc. Aproape in fiecare noapte ma trezesc la ora la care a murit , aprind candela si ma rog la Maica Domnului sa aiba grija de sufletul copilasului meu.Singura mea alinare este faptul ca a plecat la Dumnezeu ingeras si ne vegheaza de sus.Cel mai tare ma doare ca a fost luat de langa mine si nu am putut sa il botez cu putina apa curata inainte sa moara.Nu inteleg de ce mi-au sedat copilasul sa nu mai planga, poate avea nevoie de mine cum aveam si eu nevoie de el. De ce ne-au despartit si m-au mintit ca este bine cand el era chinuit saracutul si eu nu stiam nimic de el.Daca au vazut ca nu mai respira de la sedativ , de ce nu i-au dat un antidot si a trebuit sa ii dea presiune mare in plamani pana i-a explodat plamanul. Saracul copilasul meu a murit in chinuri si eu eram fericita ca ne vedem a doua zi si ziceam la toata lumea ce fericita sunt ca am nascut de Sf. Gheorghe si ca o sa fie protejat toata viata lui. Nu mi-a ramas decat sa ma resemnez dupa aceasta grea incercare. ma gandesc ca poate asa a fost voia Domnului sa imi intareasca credinta.

[cristiboss56]

Doamna Inna , este extrem de greu sa va vorbesc aici despre suferinta dumneavoastra , si chiar ar fi nedrept , dar va rog sa treceti cat puteti peste aceste clipe grele avandu-L neancetat pe Dumnezeu in sufletul si mintea dumneavoastra . El este alinarea si sprijinul dumneavoastra ! E groaznic sa-ti vezi copilul plecat din lumea asta , mai ales cand toata dragostea si speranta iti este pusa in sufletelul lui , caci copilul pentru un parinte este lumina ochilor , si ce cuvinte pot alina o astfel de disparitie , despartire , fie ea si provizorie . Sa nu uitam ca va veni clipa reantalnirii , o reantalnire in care cu toti speram , si sunt sigur ca ea va fi intr o buna zi stiuta numai de Cel de sus . Sunt alaturi de dumneavoastra , si pentru ca threadul de fata este un thread de raspunsuri duhovnicesti am selectat ceva scurt pentru dumneavoastra dintr-o scrisoare a Cuviosului Ambrozie de la Optina , din care o sa redau un scurt fragment , si nu uitati ca va astept cu tot dragul si pe Blog :

"Va scriu acestea nu pentru ca as dori moartea micutei S., ci pentru ca sa va mangai si sa va conving sa nu va tanguiti. Oricat de mult v-ati iubi copila, sa stiti ca Dumnezeul nostru Multmilostiv o iubeste mai mult. El se ingrijeste in orice clipa de mantuirea noastra. Din iubire pentru fiecare credincios, el marturiseste: «Chiar si femeia de va uita de copiii ei, Eu nu te voi uita». Siliti-va sa va micsorati durerea, lasand-o pe seama lui Dumnezeu: «Cum va vrea si va binevoi, asa va face cu noi dupa mila Sa».“

[Demetrius]

Cristos a înviat!

În prealabil postat de Inna3003

Buna seara. Acum trei saptamani am nascut un baietel sanatos cu Apgar 10 la nastere, dar care a murit dupa 19 ore de viata. Din momentul in care l-am nascut mi-a fost luat de langa mine si am fost despartiti definitiv...

Nu ați fost despărțiți definitiv.
Eu spun că, urmare a rugăciunilor dvs, în curând băiețelul va reveni, printr-o altă naștere, în brațele dvs și nu veți mai fi despărțiți.

[AlinB]

Clinica privata?
Unde?

[Inna3003]

La Euromaterna Constanta