Cat de departe e sfarsitul?

[Lucian008]

În prealabil postat de Kronos

Ce rost are să te gândești de pe acum la ce va fi poate peste o mie, zece mii sau un milion de ani? De ce să nu trăiești prezentul fără grija unui viitor cine știe cât de îndepărtat (puțin probabil după mine)? Numai Apocalipse visați.

Daca ai fi citit ce am zis si despre ce e de fapt topicul nu mai postai o chestie inutila.

În prealabil postat de Lucian008

Nu e vorba de a calcula timpul pana la sfarsit.
http://www.youtube.com/watch?v=xU7YhKlvNu8

Era vorba de rautate si despre materialism. Era vorba despre dezumanizare.

Dar postarea ta oricum e inutila si din punctul de vedere a ceea ce zici. Si asta pentru ca spui o mare prostie. Desi, eu nu vorbeam despre iminenta Apocalipsei pentru ca "de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl." si cu atat mai putin mi-as putea da eu cu parerea, e o prostie la fel de mare e sa crezi ca o sa fie peste o mie sau 10000 de ani. Poate o sa fie peste 10000 de ani. Dar poate o sa fie peste 2 ani. "Aşadar, privegheaţi, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru." Deci Hristos spune sa priveghem dar noi ar trebuie sa te ascultam pe tine si sa nu ne gandim pentru ca stii tu ca nu va fi maine.

[Kronos]

În prealabil postat de Lucian008

Daca ai fi citit ce am zis si despre ce e de fapt topicul nu mai postai o chestie inutila.

Dar postarea ta oricum e inutila si din punctul de vedere a ceea ce zici. Si asta pentru ca spui o mare prostie.

Nu postam neapărat pentru tine, ci pentru toți care se întreabă cât de departe este sfârșitul pentru că mi se pare că mulți dintre creștini parcă chiar își doresc să vină sfârșitul mai repede.

Am citit și ceea ce ai scris tu de la început însă am zis că nu e cazul să pornesc o dezbatere cu tine cu privire la faptul că vezi ceea ce se prezintă în filmuleț într-o lumină întunecată din cauza religiei care îți poate modifica percepția atât de profund încât ajungi să vezi răul și acolo unde nu e. Care e problema cu filmulețul? Fabrica aia face parte dintr-un sistem care ne asigură nouă hrana printr-un sistem automatizat și cat mai curat. Până la urmă pentru asta există animalele alea: să le mâncăm. Sau ai vrea să ne creștem fiecare porcul și pasărea sa?

Voi incerca un mod de a raspunde la intrebarea topicului, asa cum am trait astazi. Anume, calatorind spre satul si casa mea, fiind 1 mai am asteptat zadarnic un sofer binevoitor care sa ma duca 18 km de la orasul Lehliu_Gara in satul meu natal Mihai Viteazu, din Baragan.
Au trecut aprox. 300 de masini pe langa mine si, pe inserat, de fapt pe innoptate la ora 21, am inteles sau poate mi-a parut ca nu voi ajunge in sat.
Venise, nu-i asa, sfarsitul...
M-am intors in Lehliu Gara si am gasit un singur loc primitor de oaspeti: un bar, singurul local deschis, in care am fost angajat pentru o noapte, paznic. (Lupul paznic la oi, eu fiind in urma cu vreo 3 ani dependent de alcool, cum poate ati remarcat ca am marturisit in unele postari mai indepartate ale mele.)
Locuiesc, asadar, momentan ca paznic, in barul rockerilor din Lehliu_gara, pana dimineata cand voi pleca spre Rasarit...
Intre timp am simtit ca imi da tarcoale o stare de spirit si, desi mi-a parut si inca imi pare infantila, sau poate tocmai de aceea, pentru copilul din ea, o ofer ca raspuns in cadrul acestui topic, asa cum a venit. Nu eu va scriu, ci starea mea de spirit. Copilul dinlantrul meu va raspunde astfel:

Impresurat de gheturi si noroi,
cerindu-si, parca, scuze ca-ndraznit
isi facu locul, iata, printre noi
un oaspete tacut si linistit.

Cu trup firav, cu fruntea aplecata.
Ce doruri, oare, neimplinite poarta?...
Ce lumi, ce vrere neinduplecata
Il puse astazi intre noi... Ce soarta?

Cu vremea ne-am obisnuit cu el:
Venea mereu prin ghiata si noroi..
Ne-am hotarat sa-i zicem .. ghiocel!
Iar el, tacind, s-a infratit cu noi.

A invatat sa vina-n multe locuri:
prin campuri, prin livezi si stadioane
pe langa carciumi, printre chei si docuri
prin crang de manastire, printre blocuri...

In fapt insingurat sau in buchet
la soti indragostiti si la gelosi
a prins altoi, la verde, neincetat
facindu-i si pe lacomi, generosi...

Si nu stiu cum se face, spre mirare
ca mai 'nainte sa va zic de el
ma coplesise-un gand de-nsingurare...
Si iata! 's izbavit de-un ghiocel!...