Suferinta fetei nemaritate

[iustin10]

Eu cred ca e vorba si de varsta si de etape.Cand esti tinar e musai sa tinzi sa fii cu cineva, si tristretea de a nu iti gasi perechea ,si de a fi singur,e f mare.
Cand esti mai in varsta , cand vezi ca mari iubiri se transforma in esecuri ,cand vezi ca nu merita sa suferi atit ,ca totusi viata e frumoasa oricum ar fi ,te mai inteleptesti. Si de abia atunci poti zice ca esti in stare sa gusti deliciile unei anumite singuratati.Dar nu o totala singuratate , caci de comuniunea cu oamenii e nevoie in orice etapa.
Sunt de inteles cei care isi doresc cu ardoare o pereche,si incep sa isi piarda speranta .
Ei isi agata cumva intreaga viata de gasirea acestui om real,linga care sa guste bucuria vietii
De abia mai tarziu ,cand mai dispare aceasta nevoie , si ardoarea nu mai e asa mare ,putem sa zicem unora ca acestora : Dumnezeu are un drum pentru fiecare .
Dar pina atunci,ei au nevoie sa exeprimenteze,sa se inconjoare cu oameni reali,sa iubeasca ,sa traiasca concret.
Marea intrebare,la care nu gasim raspuns decat dupa multi ani ,este ,de ce Dumnezeu intarzie sa le dea unora ca acestora perechea dorita.De abia cand viata lor capata alte directii si deschideri ,aceasta intrebare incepe sa capete raspuns.
Unirea dintre doi oameni ,e pronie dumnezeiasca, dar si destinul celor singuri,tot calauzit de Dumnezeu e