In care se va demonstra ca Pamantul poate sa fie plat, nu sferic

[vsovivi]

În formă de triunghi este minima aşezare a particulelor foarte mici de apă, baza tăriei cereşti, iar steaua lui David e cel mai mic volum stabil de particule de apă adică două triunghiuri suprapuse, de tărie cerească, deci este simbolul smereniei în creaţie adică este simbolul Creatorului şi a sfintei Treimi impreună cu omul, adică Sfânta Treime de deasupra tronează asupra celor trei oameni smeriţi de dedesubt şi asta a arătat Domnul la schimbarea la faţă de pe Muntele Sinai sau Tabor sau Ararat... nu mai ştiu, a arătat simbolul sfintei Treimi împreună cu ucenicii, cerul împreună cu pământul, simbolul Credinţei şi legii sfinţeniei.

Iar în cer nu sunt pământuri, soluri, pietre, sticlă, praf... ci acolo este curat şi este casa materială şi duhovnicească a sfinţilor şi îngerilor, este locul unde Dumnezeu are multe lăcaşuri şi se dăruieşte pe Sine spre viaţa tuturor. Dar astea sunt doar văzutele căci mai sunt şi nevăzutele care nu se văd şi ele sunt cu adevărat căci ele sunt veşnice şi sunt făcute ca să se vadă cândva, deci ele se vor vedea şi vor fi veşnice şi sunt lucrate de Dumnezeu spre a veni ele la vedere la vremea slavei lor, a Cuvântului prin care ele au fost făcute.

Deci tot ce se vede este trecător iar ce nu se vede este veşnic şi se va vedea.

Iar astrologia e o vrăjitorie, sau voi nu vedeţi cum jonglează ei cu planete şi tot felul de prostii când aşa ceva nici nu există şi influenţa lor superstiţioasă e nulă. Astrologia exploatează credulitatea şi prostia oamenilor deci ne mint căci planete şi sistem solar nu există şi nimic din ce spun ei de parcă ar fi pe acolo planete influente sau poziţii influente... sunt minciuni!

Luna este o semisferă de ghiaţă care aduce frigul fiindcă prin ea se manifestă forţa de răcire tot aşa cum prin semisfera soarelui se manifestă forţa de încălzire.

La eclipsa de soare, luna şi soarele formează o sferă perfectă lipită pentru o clipă mică de cerul cel drept care le uneşte. La eclipsa de lună, se vede cum se schimbă direcţia de luminare a lunii din oglinda cea plană a pământului care este luminată de soare, şi această trecere unora le pare că ar fi o umbră sau o interpunere, dar nu e nimic altceva decât că luna trece dintr-o parte în alta a zonei de lumină ce vine de la oglinda pământului luminată de soare, căci se ajunge la aşa ceva:

<-Luna \_/Soare\_/ şi Luna va ajunge aici în dreapta, sau viceversa Luna->, însă oglinda \_/Soare\_/ se mişcă şi ea odată cu soarele iar cum creaţia e finită şi mică, luna pare că apare luminată din partea opusă lucru care reflectă tocmai finitatea creaţiei şi micimea. Deci Soarele îşi vede cu ajutorul Lunii apusul său adică până unde bate razele lui, îşi vede oglinda căci soarele o va vedea pe lună la eclipsă dintr-o parte iar apoi din partea cealaltă, şi efectul acesta nu e vrăjitorie sau imposibil ci este efectul finităţii creaţiei şi micimii ei faţă de minciunile modelelor infinitiste şi absurde.