Discriminarea - o boala a societatii in care traim -

[Gracchus]

În prealabil postat de DragosP

Dacă profesionistul din poveste n-a spus la interviu că suferă de epilepsie, se cheamă că a .
Prin omisiune, dar tot minciună e.
Dacă vrei să fie lumea corectă cu tine, începe prin a fi tu corect cu ea.

Declararea acestei boli la interviu este sinonim cu anularea oricarei sanse de angajare...

[glykys]

Postarea lui Mihnea mi se pare cea mai echilibrata.
Respectivul ar trebui sa treaca peste aceasta frustrare, sa inteleaga ce s-a intamplat, daca poate, sa ierte daca are ceva de iertat si sa ii ceara Domnului ajutor sa mearga mai departe. Cu dragoste si cu speranta!
Sa isi caute un alt serviciu, sa se ingrijeasca sa isi ia pastilele...

[razvan_andrei]

O sa vbesc in continuare la persoana a 3-a deoarece vreau sa puteti pune in context orice persoana: necunoscut, crestin, ateu, pe cineva apropiat (copil, mama, tata, sot sau sotie) sau chiar un dusman. Scopul nu este de a-mi arata o falsa smerenie sau frustrarile, ci de a va face sa intelegeti ce daune provocati prin discriminare - o banala prejudecata -

[razvan_andrei]

În prealabil postat de Gracchus

Declararea acestei boli la interviu este sinonim cu anularea oricarei sanse de angajare...

Cea mai realista si corecta afirmatie facuta pana acum. Se pot trage multe concluzii de aici, printre care si etichetarea. Da, cand ai un handicap si oamenii nu-l suporta (nejustificat, bineinteles) ti se pune o eticheta mare pe frunte si esti azvarlit in aceeasi gramada cu altii cu acelasi handicap(sau boala) desi poate exista mari diferente. Desi poate esti mult mai bun decat un om sanatos, nu conteaza, ai o mare eticheta pe frunte, iar oamenii care nu te cunosc doar aia vor vedea, si nici nu vor dori sa vada mai mult.

Da, Andrei, spatiul problemei s-a mai luminat, detaliile adaugate imi par semnificative.
In acest caz, dincolo de nesfarsita problema a etichetarii (pe care o consider ameliorabila in primul rand prin educatie sistematica pentru relatiile cu alteritatea, insa la noi educatia e sistematic proasta) gasesc cu atat mai potrivita opinia din prima mea postare: cand avem astfel de afectiune, cred ca e cu atat mai important sa precizam clar, de la bun inceput, si sa negociem cu atentie limitele. Asta pentru a fi orientati in spatiul real al contractului de munca si pentru a preveni incidente dintre cele mai neplacute.
A ascunde faptul ca sufar de epilepsie este o minciuna dintre cele mai nefaste. Eu unul sunt convins de asta. Macar ca minciuna are picioare scurte. S-a vazut si aici, prin ironia incidentului.
Deoarece am avut mai bine de douazeci de ani cativa prieteni nevazatori, unul fiindu-mi de fapt cel mai bun prieten, si deoarece am participat inca 5 ani la o lucrare de doctorat pe problema deficientei vizuale, pot spune cu incredere: este vital ca persoana cu handicap sau, mai nou spus, cu deficiente, sa isi constientizeze clar limitele si sa nu viseze prea departe, sa nu mizeze excesiv pe ingaduinta "normalilor". Aceasta tine de procesul indelungat al educatiei speciale si totodata de procesul integrarii si normalizarii. Dar atentie, normalizarea nu inseamna ca ne credem normali (asta e cea mai proasta varianta, cea in care ne refuzam asumarea particulartatilor personale) ci faptul ca avem aceleasi drepturi, acelasi acces la valorile si resursele societatii insa tinemcont de particularitatile personale. Si ne asumam din start posibilitatea ca, daca vom concura cu cei fara deficiente, macar in anumite domenii avem destule sanse sa pierdem. Mai ales in societatea concurentiala de astazi, care depaseste pe alocuri chiar vremurile salbatice.
Pana la urma ne gasim fiecare un loc potrivit noua sub soare. Asa e si firesc, asa e si de dorit.
Nadajduiesc ca persoana in cauza va trece peste necazul momentului si va invata tot ce e valoros din aspra lectie de viata. Dumnezeu sa il lumineze, sa ii dea putere, sa il ocroteasca!

P.S. Nu voiesc sa dau curs unei alte intregi dezbateri, doar amintesc ca in literatura de specialitate si chiar in unele hotarari oficiale ale unor state cu bogata experienta in domeniul diverselor deficiente, se vorbeste despre ... discriminarea normalilor (precum si despre discriminarea barbatilor etc.). Macar ca un doctor in psihologie nevazator primeste un ajutor semnificativ de la stat, care ii permite sa vietuiasca relativ decent, in timp ce altul, vazator, rabda marginalizat, inclusiv de foame. Ma opresc aici.

[DragosP]

În prealabil postat de Gracchus

Declararea acestei boli la interviu este sinonim cu anularea oricarei sanse de angajare...

Nu-i adevărat, afirmaţia asta este ilogică şi nu face decât, printr-un mecanism de logică inversă, să dea dreptate iniţiatorului.

În prealabil postat de razvan_andrei

Dragos, daca tu te duci sa te angajezi le spui celor de acolo toata viata ta? Omul nu era obligat de catre lege sa-si declare problema.

Ştiind că în urma interviului va urma obligatoriu un control medical, da, aş spune.

[Yasmina]

Angajatorii in general exclud pe cat posibil oamenii care sunt susceptibili de a crea probleme la locul de munca.
Banuiesc,ca acel farmacist a fost concediat pt faptul ca pierderea propriei cunostiinte in fata publicului (unde isi exersa profesia) creaza haos precum si incetarea activitatii pt un timp nelimitat.
Este doar o supozitie.

[Gracchus]

În prealabil postat de DragosP

Nu-i adevărat, afirmaţia asta este ilogică şi nu face decât, printr-un mecanism de logică inversă, să dea dreptate iniţiatorului.

Nu cred ca este ilogica. Fiindca foarte multi oameni nu cunosc si nu inteleg aceasta boala.