Casnicia - razboiul duhovnicesc al mirenilor?

[anna21]

În prealabil postat de fallen

In nici o situatie,Dumnezeu nu trece peste liberul arbitru, daca o relatie se incheie e pentru ca unul sau altul asa a hotarat. Din pacate, cealalta finalitate, casatoria, nu poate fi un act de vointa unilaterala, precum despartirea. Cat despre sacralitatea ei, de asemeni, este o "sfanta taina" in masura in care si noi o consideram sfanta. Daca noi nu o consideram sfanta, ea nu insemna nimic, pentru noi. Ne putem cununa cu nevrednicie, la fel de bine cum putem lua si sfanta impartasanie cu nevrednicie. De asemeni, daca botezam copilul dar apoi nu-l mai ducem la biserica niciodata, si nici nu-i dam o educatie crestineasca, n-am facut nimic. Asa cum nimeni nu va osandi pe preotul care, fara sa stie, a dat sfanta impartasanie cuiva care i-a ascuns pacatele sale, la fel poate nu ar trebui osandit nici cel care s-a intovarasit cu cineva care nu a luat in serios taina sfintei cununii. Desi, de obicei e bine de stiut "ce ai la usa"....

Pai, Fallen, este adevarat ca nu se poate casatorie cu fortza, dar nici in concubinaj nu este impins nimeni.. Deci fiecare este perfect responsabil.
Si alta afirmatie cu care nu sunt de acord:
"este o "sfanta taina" in masura in care si noi o consideram sfanta. Daca noi nu o consideram sfanta, ea nu insemna nimic, pentru noi. "
Ba este o distanta mare intre a fi cununat sau nu: cat de la binecuvantarea lui Dumnezeu pana la un pacat de moarte.

Articol:
http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...a-unor-tineri/

Ceva, ceva argumente strangi tu pentru a actiona spre o directie sau alta. O sa iesi la un liman. Dar cel mai rau este sa te minti singura.
In orice caz, cand nu stii ce sa faci sau nu ai putere, adu-ti aminte ca nu esti niciodata singura: Dumnezeu te vede si daca-L rogi iti pune in cale ce iti este de trebuinta (duhovnic, oameni potriviti, gandul bun, tarie sufleteasca...).