Profetul care a fugit de Dumnezeu

[MariS_]

De ce a fugit Iona de Dumnezeu? Raspunsul il aflam in ultimul capitol.

Capitolul 4.
1. Şi Iona a fost cuprins de mare supărare şi s-a aprins de mânie.
2. Şi a rugat pe Domnul, zicând: "O, Doamne, iată tocmai ceea ce cugetam eu când eram în tara mea! Pentru aceasta eu am încercat să fug în Tarsis, că ştiam că Tu eşti Dumnezeu îndurat şi milostiv, îndelung-răbdător şi mult-milosârd şi Îţi pare rău de fărădelegi.

Iona recunoaste sincer ca el credea intr-un Dumnezeu milostiv, dar si al pedepselor, un Dumnezeu bun, dar si neindurator, un Dumnezeu al iubirii, dar si al dreptatii. Insa dreptatea, asa cum o vedea el: mila pentru ai Lui, neindurare pentru ceilalti. Era mai degraba un soi de "calcul" din care trebuia sa reiasa ca Dumnezeu era bun doar cu "poporul ales". Pentru "poporul ales" era necesara mila, aici o admitea si Iona si se bucura daca o afla, dar nu si .."pentru catelusi", nu pentru altii, nu pentru cei ce nu faceau parte din "poporul ales". Iata, insa, ca Dumnezeu nu il pedepseste pe Iona, ii da doar o lectie! Aceeasi lectie o va da mai tarziu si "poporului ales".
Har, smerenie si jertfa de sine.

[catalin2]

În prealabil postat de MariS_

De ce a fugit Iona de Dumnezeu? Raspunsul il aflam in ultimul capitol.

Capitolul 4.
1. Şi Iona a fost cuprins de mare supărare şi s-a aprins de mânie.
2. Şi a rugat pe Domnul, zicând: "O, Doamne, iată tocmai ceea ce cugetam eu când eram în tara mea! Pentru aceasta eu am încercat să fug în Tarsis, că ştiam că Tu eşti Dumnezeu îndurat şi milostiv, îndelung-răbdător şi mult-milosârd şi Îţi pare rău de fărădelegi.

Iona recunoaste sincer ca el credea intr-un Dumnezeu milostiv, dar si al pedepselor, un Dumnezeu bun, dar si neindurator, un Dumnezeu al iubirii, dar si al dreptatii. Insa dreptatea, asa cum o vedea el: mila pentru ai Lui, neindurare pentru ceilalti. Era mai degraba un soi de "calcul" din care trebuia sa reiasa ca Dumnezeu era bun doar cu "poporul ales". Pentru "poporul ales" era necesara mila, aici o admitea si Iona si se bucura daca o afla, dar nu si .."pentru catelusi", nu pentru altii, nu pentru cei ce nu faceau parte din "poporul ales". Iata, insa, ca Dumnezeu nu il pedepseste pe Iona, ii da doar o lectie! Aceeasi lectie o va da mai tarziu si "poporului ales".
Har, smerenie si jertfa de sine.

Si ce legatura are cu poporul ales? Iona spunea ca se va face de ras, ca va profeti ca cetatea va fi nimicita si apoi nu se va intampla asta. Ii era teama din cauza pierderii slavei lumesti. Tu toate le vezi prin prisma ecumenismului.

[Erethorn]

În prealabil postat de catalin2

Tu toate le vezi prin prisma ecumenismului.

Şi dumneavoastră, pe toate le vedeţi prin prisma antiecumenismului extrem, cvasi-sectar.

Cand mi s-a facut primul si ultimul repros pe tema ecumenismului, ziceam intr-o postare ca nu am inca nici o opinie in raport cu acest subiect, nu s-a asezat in mine, nu s-a cristalizat. Pentru ca nici nu prea m-a interesat, nu a fost o prioritate sufleteasca sau civica pentru mine (cata vreme nu imi merge bine rugaciunea, lipsesc deseori la slujbe, nu am pace sufleteasca etc.).
Dar constat, desi inca nu stiu mai nimic despre ecumenism, constat cata discordie se dezvolta mereu pe forumul nostru in legatura fie si cu acest termen, ecumenism...

Pai, nu stiu incade e bun sau nu ecumenismul, dar ce galceava iese, cata agresivitate, cata furie ascunsa iese la iveala.... asta ma necajeste, ma ingrijoreaza...
Nu mai putem dezbate nici un subiect, nu-l mai putem adinci, de pe pozitii personale (si subliniez personale, individuale, unice si originaleintrucat noi ortodocsii credem ca Dumnezeu tine cont de personalitatea omului, uite de pilda ce diferente sunt intre cele 4 Carti evanghelice, scriitorii umani fiind diferiti ca personalitate), fara sa ne trezim amenintati de teribilul, de acum, "ecumenistule!"?
Parca aud, ce cosmar: securistule! comunistule! legionarule! kgbistule! sionistule! psdistule! fotbalistule!

Pe cand, oare: forumistule!.....?

Parca in poporul nostru se obisnuia sa spunem altfel: prietene, omule etc. Inca si turcismul [i]bre[i], de prin lumea satului, merge mai bine, mai pasnic, mai in duhul traditional al romanului. Cum de nu mai reusim, de-o vreme, sa practicam ceea ce, la cursul de [b]educatie civica[b] din scoala primara (!) poarta numele de acceptarea alteritatii...
In curind, prinsi de duhul dezbinarii tot mai adinci, prin toate detaliile fiintei sociale si individuale, ne vom risipi ca bobitele de mercur, in toate directiile. URA! Divide et impera! (apropos, poate va amintiti ca schizo-frenia, regina bolilor psihice, asta si este - precum ii spune numele: rupere, faramitare a sufletului, conflict intrapsihic generalizat, disolutia oricarei uniuni, a oricarei concentrari de forte sufletesti laolalta, sub acelasi pastor...)

Am totusi impresia ca incep sa pricep un lucru: punem gresit eticheta de "ecumenist", deseori.
Iata: daca unul dintre noi este inclinat, ca insusire personala si in virtutea unei educatii bune (sau autoeducatie indelungata) spre comunicare calda, ingaduitoare, cu blandete, cu iertare, cu respect fata de orice alt om (care nu e neaparat un oponent, de ce sa vedem mereu oponenti in jur??? cu cine oare ne luptam in noi de vedem doar oponenti la tot paasul???) atunci... e "pedepsit" cu termenul de ecumenist. Pus la borcanul cu ecumenisti. Ca ramele.
Daca un ortodox are prieteni sau amici de alte confesiuni, gata, a patit-o: e pus la zid ca ecumenist.
Daca un ortodox joaca sah cu un ecumenist pe net sau in parc, gata: e ecumenist.
Daca un preot accepta ca la slujba de vineri seara sa participe si un musulman (care, culmea, ca sa nu supere pe crestinii din jur, face si el cruci acolo, sarmanul, se da si el dupa bobor, ca are necazuri aici in Romania, ca il bat nevestele la Ankara ca nu-i merg afacerile cu blugi si kentane prin Grozavesti), gata, parintele e ecumenist. Trebuia sa il dea afara din Casa Domnului pe murdarul acela care ne-a spurcat biserica.
Daca un catolic face o gluma buna sau scrie o rugaciune iar eu gust gluma sau apreciez duhul crestin al rugaciunii, gata: sunt ecumenist. M-am fript!
Daca la serviciu ies in pauza la o cafea si stau de vorba zilnic cu un calvin, un adventist si un musulman, caci acestia imi sunt colegii de-o viata de munca, apoi gata: sunt ecumenist! M-am ars.

Eu credeam ca a fi om intre oameni, cu buna intelegere, cu bucuria convietuirii, dincolo de diferentele de credinta, de apartenenta confesionala, credeam deci ca e cu totul altceva decat a fi ecumenist. Credeam ca se cheama a vietui omeneste, pur si simplu, printre semenii tai, fara de care ai fi silit sa traiesti cu strutii, cu sacalii si cu cainii vagabonzi.

Insa: cum eu sunt un ortodox desavarsit, cum nu mai e alt ortodox ca mine sub soare, atunci, catranit sunt eu - nici la manastire nu merg, ce sa caut la ecumenistii aia... mai bine merg direct in padure, ma cocot in pom sau ma var intr-o pestera si, sfant cum sunt, iata m-am ferit de diavol: caci, vedeti ce protejat sunt eu: eu nu sunt ecumenist.

Ecumenistilor!
Neteristilor!
Forumistilor!

Haideti, fratilor sa revenim la topic (ca Scotianul, in rabdarea lui, o fi avut timp sa dea o fuga pana in Edinburgh si, intors inapoi cu accent de Scots Gaelic s-o apuca iar de lamentatii, pe buna dreptate...)!
Daca imi permiteti o opinie: se pare ca sunt doua linii principale de reactie la textul biblic: una Scotland-MariS_ si alta Catalin-Cezar (caci ma alatur opiniei lui Catalin). Nu mi-e clara inca pozitia fratilor catolici.

"In esenta misiunea profetului,precum a tuturor alesilor Domnului din acesta categorie,este sa transmita mesajul oriunde ar fi trimis.Finalul sau rezultatul,dupa cum demonstreaza cartea lui Iona cititorilor sai,este responsabilitatea lui Dumnezeu si doar a Lui.A trebuit sa mai treaca mult timp pana cand un alt evreu,cunoscut ca fiind Apostolul Pavel,confruntat cu o problema teologica similara sa exclame:,,O, adancul bogatiei, intelepciunii si stiintei lui Dumnezeu! Cat de nepatrunse sunt judecatile Lui si cat de neintelese sunt caile Lui! Si, in adevar, "cine a cunoscut gandul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?”(Romani 11:33-34).Cateodata pentru a ajunge la intelepciune trebuie sa treci si prin revolta,desi se poate scurge mult timp pana cand intelegrea va intra pe fagasul sau normal insa pentru Cel de Sus timpul curge altfel decat pentru noi,vesnicii Iona,fiecare sub curcubetele patimilor,meschinariei si limitelor sale." Conchide Scotland.

"Era mai degraba un soi de "calcul" din care trebuia sa reiasa ca Dumnezeu era bun doar cu "poporul ales". Pentru "poporul ales" era necesara mila, aici o admitea si Iona si se bucura daca o afla, dar nu si .."pentru catelusi", nu pentru altii, nu pentru cei ce nu faceau parte din "poporul ales". Iata, insa, ca Dumnezeu nu il pedepseste pe Iona, ii da doar o lectie! Aceeasi lectie o va da mai tarziu si "poporului ales"." Intareste, apasind putin (cu totul ortodox cred eu, in duhul Evangheliei) MariS_.

"Iona spunea ca se va face de ras, ca va profeti ca cetatea va fi nimicita si apoi nu se va intampla asta. Ii era teama din cauza pierderii slavei lumesti." Afirma, in completare, Catalin, iar eu reintaresc: da, stiind bine Iona cat de Milostiv este Domnul, credea tare ca ninivitenii vor fi iertati [b]daca[b] se vor pocai. Se temea ca se vor pocai!... Iar el va iesi in paguba, ca profet mincinos.

Putem continua acum, daca voiti, o dezbatere cu argumente. E grea exegeza, eu nu prea ma pricep, nu am nici materiale aici (sunt departe, departe...) dar merita sa incercam. Doamne ajuta!

P.S. Voiesc sa dau o lamurire pentru ortodocsii care au unele temeri legate de exegeza. La facultatea de Teologie, in anul cand am fost student, profesorii si asistentii ne incurajau, desi foloseam acelasi aparat critic, sa prezentam interpretari personale, cu accente sau concluzii subiective. Aceasta facea parte, atentie, din formarea viitorilor preoti si teologi ortodocsi! (Sa fi fost toata facultatea de Teologie deja ecumenista?... Ba deloc. Dumnezeu respecta libertatea si originalitatea fiecarei persoane. Nu cenzureaza diversitatea nuantelor, cata vreme exista unitate in duh, in credinta. Unitate in diversitate, asta e.)

[MariS_]

În prealabil postat de ioan cezar

Haideti, fratilor sa revenim la topic (ca Scotianul, in rabdarea lui, o fi avut timp sa dea o fuga pana in Edinburgh si, intors inapoi cu accent de Scots Gaelic s-o apuca iar de lamentatii, pe buna dreptate...)!
Daca imi permiteti o opinie: se pare ca sunt doua linii principale de reactie la textul biblic: una Scotland-MariS_ si alta Catalin-Cezar (caci ma alatur opiniei lui Catalin). Nu mi-e clara inca pozitia fratilor catolici.

"In esenta misiunea profetului,precum a tuturor alesilor Domnului din acesta categorie,este sa transmita mesajul oriunde ar fi trimis.Finalul sau rezultatul,dupa cum demonstreaza cartea lui Iona cititorilor sai,este responsabilitatea lui Dumnezeu si doar a Lui.A trebuit sa mai treaca mult timp pana cand un alt evreu,cunoscut ca fiind Apostolul Pavel,confruntat cu o problema teologica similara sa exclame:,,O, adancul bogatiei, intelepciunii si stiintei lui Dumnezeu! Cat de nepatrunse sunt judecatile Lui si cat de neintelese sunt caile Lui! Si, in adevar, "cine a cunoscut gandul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?”(Romani 11:33-34).Cateodata pentru a ajunge la intelepciune trebuie sa treci si prin revolta,desi se poate scurge mult timp pana cand intelegrea va intra pe fagasul sau normal insa pentru Cel de Sus timpul curge altfel decat pentru noi,vesnicii Iona,fiecare sub curcubetele patimilor,meschinariei si limitelor sale." Conchide Scotland.

"Era mai degraba un soi de "calcul" din care trebuia sa reiasa ca Dumnezeu era bun doar cu "poporul ales". Pentru "poporul ales" era necesara mila, aici o admitea si Iona si se bucura daca o afla, dar nu si .."pentru catelusi", nu pentru altii, nu pentru cei ce nu faceau parte din "poporul ales". Iata, insa, ca Dumnezeu nu il pedepseste pe Iona, ii da doar o lectie! Aceeasi lectie o va da mai tarziu si "poporului ales"." Intareste, apasind putin (cu totul ortodox cred eu, in duhul Evangheliei) MariS_.

"Iona spunea ca se va face de ras, ca va profeti ca cetatea va fi nimicita si apoi nu se va intampla asta. Ii era teama din cauza pierderii slavei lumesti." Afirma, in completare, Catalin, iar eu reintaresc: da, stiind bine Iona cat de Milostiv este Domnul, credea tare ca ninivitenii vor fi iertati [b]daca[b] se vor pocai. Se temea ca se vor pocai!... Iar el va iesi in paguba, ca profet mincinos.

Putem continua acum, daca voiti, o dezbatere cu argumente. E grea exegeza, eu nu prea ma pricep, nu am nici materiale aici (sunt departe, departe...) dar merita sa incercam. Doamne ajuta!

P.S. Voiesc sa dau o lamurire pentru ortodocsii care au unele temeri legate de exegeza. La facultatea de Teologie, in anul cand am fost student, profesorii si asistentii ne incurajau, desi foloseam acelasi aparat critic, sa prezentam interpretari personale, cu accente sau concluzii subiective. Aceasta facea parte, atentie, din formarea viitorilor preoti si teologi ortodocsi! (Sa fi fost toata facultatea de Teologie deja ecumenista?... Ba deloc. Dumnezeu respecta libertatea si originalitatea fiecarei persoane. Nu cenzureaza diversitatea nuantelor, cata vreme exista unitate in duh, in credinta. Unitate in diversitate, asta e.)

IONA Capitolul 2
8. Când se sfârşea în mine duhul meu, de Domnul mi-am adus aminte, şi la Tine a ajuns rugăciunea mea, în templul Tău cel sfânt!
9. Cei ce slujesc idolilor deşerţi dispreţuiesc harul Tău;
10. Dar eu Îţi voi aduce Ţie jertfe cu glas de laudă şi toate făgăduinţele mele le voi împlini, căci mântuirea vine de la Domnul!"

Ideea ca Iona dorea nimicirea ninivitenilor doar pentru a nu fi perceput ca profet mincinos de catre ai sai implica un sadism destul de accentuat, cred eu, caci a sacrifica laolalta copii, femei, batrani pentru un orgoliu de profet ar arata o micime de suflet ce ar trebui chiar pedepsita de Dumnezeu, nu doar tratata cu o simpla lectie. Or, observam din antiteza intre versetul 9 si 10, ca Iona are tentatia de a privi cu dispret pe aceeia ce "slujesc idolilor deşerţi" si "dispreţuiesc harul Tău". In schimb, ideea ca Dumnezeu e milos doar cu cei "ai Lui" si ca e neindurator "cu ceilalti" e explicabila psihologic, chiar daca nu e justificata d.p.d.v. duhovnicesc. Nu exclud, insa, niciuna din variante.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Daca studiati conexat Iona cu Luca 4:16-30 veti observa cateva aspecte ce demonstreaza ca frustrarea lui Iona nu era un caz singular si ca mentalitatea israelita de acest fel,conform careia Dumnezeu aprope ca ar fi fost obligat sa isi arate indurarea doar cu privire la ei,avea radacini adanci.Si asta in situatia in care Mantuitorul,in scena descrisa de Luca, nu a dat citatul complet din Isaia,(Isaia 61:1-2 dar nu a spus si ,,o zi de razbunare a Dumnezeului nostru")dorind sa le sublinieze tocmai perioada de har de si indurare.Reactia la acesta dovada divina a suveranitatii Celui de Sus in mila si dragoste,oferite tuturor,a fost dorinta de a ucide(4:29).Orgoliul nationalist si exclusivist pur si simplu nu se putea impaca cu vestirea ,,anul de indurare al Domnului".

[catalin2]

În prealabil postat de MariS_

IONA Capitolul 2
8. Când se sfârşea în mine duhul meu, de Domnul mi-am adus aminte, şi la Tine a ajuns rugăciunea mea, în templul Tău cel sfânt!
9. Cei ce slujesc idolilor deşerţi dispreţuiesc harul Tău;
10. Dar eu Îţi voi aduce Ţie jertfe cu glas de laudă şi toate făgăduinţele mele le voi împlini, căci mântuirea vine de la Domnul!"

Acest pasaj arata exact invers ceea ce spuneai, pentru ca urmatoarea fraza este: "Şi Domnul a dat poruncă peştelui şi peştele a aruncat pe Iona la ţărm!" Asadar se intelege de aici ca rugaciunea a fost placuta Domnului.
Iar in aceasta rugaciune nu se afla nimic gresit, doar cine nu a citit cu atentie Sfanta Scriptura nu intelege ce erau evreii si ca ceilalti se inchinau la idoli. Si mai ales ce insemna inchinarea la idoli, exact inselarea de vrajmasul si lepadarea lui Dumnezeu. Eu am devenit credincios dupa ce a am inceput ssa citesc Sfanta Scriptura si chiar daca eram agnostic nu mi s-a parut nicio contradictie in Vechiul Testament.
Pentru ca am vazut ca unii modernisti (ca am vazut ca ecumesnisti daca zici supara pe unii, desi eu inteleg acelasi lucru, dl. Mihnea spune iubiristi) spun ca in Vechiul Testament nu e acelasi Dumnezeu, sau ca unele pasaje nu sunt revelate, ci introduse de evrei.

Iona nu era suparat ca de ce nu au murit acei oameni, ci ca s-a intamplat ce se gandea el, ca nu o sa fie pedepsiti acestia. Si vedem si rationamentul lui Iona explicat de el, a fugit pentru ca se gandea ca nu o sa se implineaca profetia si nu o sa se piarda cetatea, asa ca profetea degeaba. Eu cred ca lui Iona ii era mai rusine de cetatenii din Ninive, ca or sa rada de el.
Nu stiu cum nu se intelege de ce evreii erau considerati poporul ales, pentru ca aproape toate celelalte popoare se inchinau la idoli si al alti zei. Numai cineva care nu intelege ce inseamna credinta in Dumnezeu nu intelege de ce era un pacat sa te inchini la zei si idoli, cel mai mare pacat.

P.S. Din cate stiu Iona este considerat sfant de BO. Nu are rost sa il denigram degeaba, nu oricine era profet, ci doar oamenii mult inaintati spre sfintenie. De aceea toti profetii din Vechiul Testament sunt cinstiti ca sfinti.

[catalin2]

În prealabil postat de ioan cezar

P.S. Voiesc sa dau o lamurire pentru ortodocsii care au unele temeri legate de exegeza. La facultatea de Teologie, in anul cand am fost student, profesorii si asistentii ne incurajau, desi foloseam acelasi aparat critic, sa prezentam interpretari personale, cu accente sau concluzii subiective. Aceasta facea parte, atentie, din formarea viitorilor preoti si teologi ortodocsi! (Sa fi fost toata facultatea de Teologie deja ecumenista?... Ba deloc. Dumnezeu respecta libertatea si originalitatea fiecarei persoane. Nu cenzureaza diversitatea nuantelor, cata vreme exista unitate in duh, in credinta. Unitate in diversitate, asta e.)

Nu e vorba de acest lucru in controversa despre ecumenism, daca intelegi care e diferenta fata de o erezie. Interpretarile acestea se faceau tot in limita invataturii, pentru ca daca cineva interpreta ca Iisus nu e Dumnezeu nu mai era o interpretare. Si nici asta nu era o problema daca atunci cand afla adevarul spunea ca s-a inselat, cel ce sustine o invatatura gresita o sustine chiar daca toata Biserica spune altfel.

În prealabil postat de catalin2

Interpretarile acestea se faceau tot in limita invataturii

Cu adevarat frate, cu adevarat asa era, asa stiu ca e si acum, asa nadajduiesc sa ramana in vecii vecilor! AMIN+