Profetul care a fugit de Dumnezeu

În prealabil postat de Scotland The Brave

Dumnezeu il provoaca pe Ioan sa-si schimbe atitudinea

E, aici ai nimerit-o! Jos palaria! .... (hihihihi....:))))

P.S. Tare compunerea ta! Welcome!... Slava lui Dumnezeu! AMIN+

În prealabil postat de ioan cezar

E, aici ai nimerit-o! Jos palaria! .... (hihihihi....:))))P.S. Tare compunerea ta! Welcome!... Slava lui Dumnezeu! AMIN+

Desi sunt inclinat sa nu cred in coincidente de acest tip trebuie sa recunosc ca observatia ta m-a surprins in ipostaza unei mate privind intr-un calendar :) Ti-am spus eu in trecut ceva de tipul ,,gura pacatosului adevar graieste?" Nu mai zic nimic da tu sa nu fi Iona ci precum Ioan,ucenicul cel iubit :) Dumnezeu sa-ti ajute om bun fie si in situatia in care a hotarat sa iti transmita ceva printr-un vas de lut lipsit de slava.

[MariS_]

De ce a fugit Iona de Dumnezeu? Raspunsul il aflam in ultimul capitol.

Capitolul 4.
1. Şi Iona a fost cuprins de mare supărare şi s-a aprins de mânie.
2. Şi a rugat pe Domnul, zicând: "O, Doamne, iată tocmai ceea ce cugetam eu când eram în tara mea! Pentru aceasta eu am încercat să fug în Tarsis, că ştiam că Tu eşti Dumnezeu îndurat şi milostiv, îndelung-răbdător şi mult-milosârd şi Îţi pare rău de fărădelegi.

Iona recunoaste sincer ca el credea intr-un Dumnezeu milostiv, dar si al pedepselor, un Dumnezeu bun, dar si neindurator, un Dumnezeu al iubirii, dar si al dreptatii. Insa dreptatea, asa cum o vedea el: mila pentru ai Lui, neindurare pentru ceilalti. Era mai degraba un soi de "calcul" din care trebuia sa reiasa ca Dumnezeu era bun doar cu "poporul ales". Pentru "poporul ales" era necesara mila, aici o admitea si Iona si se bucura daca o afla, dar nu si .."pentru catelusi", nu pentru altii, nu pentru cei ce nu faceau parte din "poporul ales". Iata, insa, ca Dumnezeu nu il pedepseste pe Iona, ii da doar o lectie! Aceeasi lectie o va da mai tarziu si "poporului ales".
Har, smerenie si jertfa de sine.

[catalin2]

În prealabil postat de MariS_

De ce a fugit Iona de Dumnezeu? Raspunsul il aflam in ultimul capitol.

Capitolul 4.
1. Şi Iona a fost cuprins de mare supărare şi s-a aprins de mânie.
2. Şi a rugat pe Domnul, zicând: "O, Doamne, iată tocmai ceea ce cugetam eu când eram în tara mea! Pentru aceasta eu am încercat să fug în Tarsis, că ştiam că Tu eşti Dumnezeu îndurat şi milostiv, îndelung-răbdător şi mult-milosârd şi Îţi pare rău de fărădelegi.

Iona recunoaste sincer ca el credea intr-un Dumnezeu milostiv, dar si al pedepselor, un Dumnezeu bun, dar si neindurator, un Dumnezeu al iubirii, dar si al dreptatii. Insa dreptatea, asa cum o vedea el: mila pentru ai Lui, neindurare pentru ceilalti. Era mai degraba un soi de "calcul" din care trebuia sa reiasa ca Dumnezeu era bun doar cu "poporul ales". Pentru "poporul ales" era necesara mila, aici o admitea si Iona si se bucura daca o afla, dar nu si .."pentru catelusi", nu pentru altii, nu pentru cei ce nu faceau parte din "poporul ales". Iata, insa, ca Dumnezeu nu il pedepseste pe Iona, ii da doar o lectie! Aceeasi lectie o va da mai tarziu si "poporului ales".
Har, smerenie si jertfa de sine.

Si ce legatura are cu poporul ales? Iona spunea ca se va face de ras, ca va profeti ca cetatea va fi nimicita si apoi nu se va intampla asta. Ii era teama din cauza pierderii slavei lumesti. Tu toate le vezi prin prisma ecumenismului.

[Erethorn]

În prealabil postat de catalin2

Tu toate le vezi prin prisma ecumenismului.

Şi dumneavoastră, pe toate le vedeţi prin prisma antiecumenismului extrem, cvasi-sectar.

Cand mi s-a facut primul si ultimul repros pe tema ecumenismului, ziceam intr-o postare ca nu am inca nici o opinie in raport cu acest subiect, nu s-a asezat in mine, nu s-a cristalizat. Pentru ca nici nu prea m-a interesat, nu a fost o prioritate sufleteasca sau civica pentru mine (cata vreme nu imi merge bine rugaciunea, lipsesc deseori la slujbe, nu am pace sufleteasca etc.).
Dar constat, desi inca nu stiu mai nimic despre ecumenism, constat cata discordie se dezvolta mereu pe forumul nostru in legatura fie si cu acest termen, ecumenism...

Pai, nu stiu incade e bun sau nu ecumenismul, dar ce galceava iese, cata agresivitate, cata furie ascunsa iese la iveala.... asta ma necajeste, ma ingrijoreaza...
Nu mai putem dezbate nici un subiect, nu-l mai putem adinci, de pe pozitii personale (si subliniez personale, individuale, unice si originaleintrucat noi ortodocsii credem ca Dumnezeu tine cont de personalitatea omului, uite de pilda ce diferente sunt intre cele 4 Carti evanghelice, scriitorii umani fiind diferiti ca personalitate), fara sa ne trezim amenintati de teribilul, de acum, "ecumenistule!"?
Parca aud, ce cosmar: securistule! comunistule! legionarule! kgbistule! sionistule! psdistule! fotbalistule!

Pe cand, oare: forumistule!.....?

Parca in poporul nostru se obisnuia sa spunem altfel: prietene, omule etc. Inca si turcismul [i]bre[i], de prin lumea satului, merge mai bine, mai pasnic, mai in duhul traditional al romanului. Cum de nu mai reusim, de-o vreme, sa practicam ceea ce, la cursul de [b]educatie civica[b] din scoala primara (!) poarta numele de acceptarea alteritatii...
In curind, prinsi de duhul dezbinarii tot mai adinci, prin toate detaliile fiintei sociale si individuale, ne vom risipi ca bobitele de mercur, in toate directiile. URA! Divide et impera! (apropos, poate va amintiti ca schizo-frenia, regina bolilor psihice, asta si este - precum ii spune numele: rupere, faramitare a sufletului, conflict intrapsihic generalizat, disolutia oricarei uniuni, a oricarei concentrari de forte sufletesti laolalta, sub acelasi pastor...)

Am totusi impresia ca incep sa pricep un lucru: punem gresit eticheta de "ecumenist", deseori.
Iata: daca unul dintre noi este inclinat, ca insusire personala si in virtutea unei educatii bune (sau autoeducatie indelungata) spre comunicare calda, ingaduitoare, cu blandete, cu iertare, cu respect fata de orice alt om (care nu e neaparat un oponent, de ce sa vedem mereu oponenti in jur??? cu cine oare ne luptam in noi de vedem doar oponenti la tot paasul???) atunci... e "pedepsit" cu termenul de ecumenist. Pus la borcanul cu ecumenisti. Ca ramele.
Daca un ortodox are prieteni sau amici de alte confesiuni, gata, a patit-o: e pus la zid ca ecumenist.
Daca un ortodox joaca sah cu un ecumenist pe net sau in parc, gata: e ecumenist.
Daca un preot accepta ca la slujba de vineri seara sa participe si un musulman (care, culmea, ca sa nu supere pe crestinii din jur, face si el cruci acolo, sarmanul, se da si el dupa bobor, ca are necazuri aici in Romania, ca il bat nevestele la Ankara ca nu-i merg afacerile cu blugi si kentane prin Grozavesti), gata, parintele e ecumenist. Trebuia sa il dea afara din Casa Domnului pe murdarul acela care ne-a spurcat biserica.
Daca un catolic face o gluma buna sau scrie o rugaciune iar eu gust gluma sau apreciez duhul crestin al rugaciunii, gata: sunt ecumenist. M-am fript!
Daca la serviciu ies in pauza la o cafea si stau de vorba zilnic cu un calvin, un adventist si un musulman, caci acestia imi sunt colegii de-o viata de munca, apoi gata: sunt ecumenist! M-am ars.

Eu credeam ca a fi om intre oameni, cu buna intelegere, cu bucuria convietuirii, dincolo de diferentele de credinta, de apartenenta confesionala, credeam deci ca e cu totul altceva decat a fi ecumenist. Credeam ca se cheama a vietui omeneste, pur si simplu, printre semenii tai, fara de care ai fi silit sa traiesti cu strutii, cu sacalii si cu cainii vagabonzi.

Insa: cum eu sunt un ortodox desavarsit, cum nu mai e alt ortodox ca mine sub soare, atunci, catranit sunt eu - nici la manastire nu merg, ce sa caut la ecumenistii aia... mai bine merg direct in padure, ma cocot in pom sau ma var intr-o pestera si, sfant cum sunt, iata m-am ferit de diavol: caci, vedeti ce protejat sunt eu: eu nu sunt ecumenist.

Ecumenistilor!
Neteristilor!
Forumistilor!

Haideti, fratilor sa revenim la topic (ca Scotianul, in rabdarea lui, o fi avut timp sa dea o fuga pana in Edinburgh si, intors inapoi cu accent de Scots Gaelic s-o apuca iar de lamentatii, pe buna dreptate...)!
Daca imi permiteti o opinie: se pare ca sunt doua linii principale de reactie la textul biblic: una Scotland-MariS_ si alta Catalin-Cezar (caci ma alatur opiniei lui Catalin). Nu mi-e clara inca pozitia fratilor catolici.

"In esenta misiunea profetului,precum a tuturor alesilor Domnului din acesta categorie,este sa transmita mesajul oriunde ar fi trimis.Finalul sau rezultatul,dupa cum demonstreaza cartea lui Iona cititorilor sai,este responsabilitatea lui Dumnezeu si doar a Lui.A trebuit sa mai treaca mult timp pana cand un alt evreu,cunoscut ca fiind Apostolul Pavel,confruntat cu o problema teologica similara sa exclame:,,O, adancul bogatiei, intelepciunii si stiintei lui Dumnezeu! Cat de nepatrunse sunt judecatile Lui si cat de neintelese sunt caile Lui! Si, in adevar, "cine a cunoscut gandul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?”(Romani 11:33-34).Cateodata pentru a ajunge la intelepciune trebuie sa treci si prin revolta,desi se poate scurge mult timp pana cand intelegrea va intra pe fagasul sau normal insa pentru Cel de Sus timpul curge altfel decat pentru noi,vesnicii Iona,fiecare sub curcubetele patimilor,meschinariei si limitelor sale." Conchide Scotland.

"Era mai degraba un soi de "calcul" din care trebuia sa reiasa ca Dumnezeu era bun doar cu "poporul ales". Pentru "poporul ales" era necesara mila, aici o admitea si Iona si se bucura daca o afla, dar nu si .."pentru catelusi", nu pentru altii, nu pentru cei ce nu faceau parte din "poporul ales". Iata, insa, ca Dumnezeu nu il pedepseste pe Iona, ii da doar o lectie! Aceeasi lectie o va da mai tarziu si "poporului ales"." Intareste, apasind putin (cu totul ortodox cred eu, in duhul Evangheliei) MariS_.

"Iona spunea ca se va face de ras, ca va profeti ca cetatea va fi nimicita si apoi nu se va intampla asta. Ii era teama din cauza pierderii slavei lumesti." Afirma, in completare, Catalin, iar eu reintaresc: da, stiind bine Iona cat de Milostiv este Domnul, credea tare ca ninivitenii vor fi iertati [b]daca[b] se vor pocai. Se temea ca se vor pocai!... Iar el va iesi in paguba, ca profet mincinos.

Putem continua acum, daca voiti, o dezbatere cu argumente. E grea exegeza, eu nu prea ma pricep, nu am nici materiale aici (sunt departe, departe...) dar merita sa incercam. Doamne ajuta!

P.S. Voiesc sa dau o lamurire pentru ortodocsii care au unele temeri legate de exegeza. La facultatea de Teologie, in anul cand am fost student, profesorii si asistentii ne incurajau, desi foloseam acelasi aparat critic, sa prezentam interpretari personale, cu accente sau concluzii subiective. Aceasta facea parte, atentie, din formarea viitorilor preoti si teologi ortodocsi! (Sa fi fost toata facultatea de Teologie deja ecumenista?... Ba deloc. Dumnezeu respecta libertatea si originalitatea fiecarei persoane. Nu cenzureaza diversitatea nuantelor, cata vreme exista unitate in duh, in credinta. Unitate in diversitate, asta e.)

[MariS_]

În prealabil postat de ioan cezar

Cand mi s-a facut primul si ultimul repros pe tema ecumenismului, ziceam intr-o postare ca nu am inca nici o opinie in raport cu acest subiect, nu s-a asezat in mine, nu s-a cristalizat. Pentru ca nici nu prea m-a interesat, nu a fost o prioritate sufleteasca sau civica pentru mine (cata vreme nu imi merge bine rugaciunea, lipsesc deseori la slujbe, nu am pace sufleteasca etc.).
Dar constat, desi inca nu stiu mai nimic despre ecumenism, constat cata discordie se dezvolta mereu pe forumul nostru in legatura fie si cu acest termen, ecumenism...

Pai, nu stiu incade e bun sau nu ecumenismul, dar ce galceava iese, cata agresivitate, cata furie ascunsa iese la iveala.... asta ma necajeste, ma ingrijoreaza...
Nu mai putem dezbate nici un subiect, nu-l mai putem adinci, de pe pozitii personale (si subliniez personale, individuale, unice si originaleintrucat noi ortodocsii credem ca Dumnezeu tine cont de personalitatea omului, uite de pilda ce diferente sunt intre cele 4 Carti evanghelice, scriitorii umani fiind diferiti ca personalitate), fara sa ne trezim amenintati de teribilul, de acum, "ecumenistule!"?
Parca aud, ce cosmar: securistule! comunistule! legionarule! kgbistule! sionistule! psdistule! fotbalistule!

Pe cand, oare: forumistule!.....?

Parca in poporul nostru se obisnuia sa spunem altfel: prietene, omule etc. Inca si turcismul [i]bre[i], de prin lumea satului, merge mai bine, mai pasnic, mai in duhul traditional al romanului. Cum de nu mai reusim, de-o vreme, sa practicam ceea ce, la cursul de [b]educatie civica[b] din scoala primara (!) poarta numele de acceptarea alteritatii...
In curind, prinsi de duhul dezbinarii tot mai adinci, prin toate detaliile fiintei sociale si individuale, ne vom risipi ca bobitele de mercur, in toate directiile. URA! Divide et impera! (apropos, poate va amintiti ca schizo-frenia, regina bolilor psihice, asta si este - precum ii spune numele: rupere, faramitare a sufletului, conflict intrapsihic generalizat, disolutia oricarei uniuni, a oricarei concentrari de forte sufletesti laolalta, sub acelasi pastor...)

Am totusi impresia ca incep sa pricep un lucru: punem gresit eticheta de "ecumenist", deseori.
Iata: daca unul dintre noi este inclinat, ca insusire personala si in virtutea unei educatii bune (sau autoeducatie indelungata) spre comunicare calda, ingaduitoare, cu blandete, cu iertare, cu respect fata de orice alt om (care nu e neaparat un oponent, de ce sa vedem mereu oponenti in jur??? cu cine oare ne luptam in noi de vedem doar oponenti la tot paasul???) atunci... e "pedepsit" cu termenul de ecumenist. Pus la borcanul cu ecumenisti. Ca ramele.
Daca un ortodox are prieteni sau amici de alte confesiuni, gata, a patit-o: e pus la zid ca ecumenist.
Daca un ortodox joaca sah cu un ecumenist pe net sau in parc, gata: e ecumenist.
Daca un preot accepta ca la slujba de vineri seara sa participe si un musulman (care, culmea, ca sa nu supere pe crestinii din jur, face si el cruci acolo, sarmanul, se da si el dupa bobor, ca are necazuri aici in Romania, ca il bat nevestele la Ankara ca nu-i merg afacerile cu blugi si kentane prin Grozavesti), gata, parintele e ecumenist. Trebuia sa il dea afara din Casa Domnului pe murdarul acela care ne-a spurcat biserica.
Daca un catolic face o gluma buna sau scrie o rugaciune iar eu gust gluma sau apreciez duhul crestin al rugaciunii, gata: sunt ecumenist. M-am fript!
Daca la serviciu ies in pauza la o cafea si stau de vorba zilnic cu un calvin, un adventist si un musulman, caci acestia imi sunt colegii de-o viata de munca, apoi gata: sunt ecumenist! M-am ars.

Eu credeam ca a fi om intre oameni, cu buna intelegere, cu bucuria convietuirii, dincolo de diferentele de credinta, de apartenenta confesionala, credeam deci ca e cu totul altceva decat a fi ecumenist. Credeam ca se cheama a vietui omeneste, pur si simplu, printre semenii tai, fara de care ai fi silit sa traiesti cu strutii, cu sacalii si cu cainii vagabonzi.

Insa: cum eu sunt un ortodox desavarsit, cum nu mai e alt ortodox ca mine sub soare, atunci, catranit sunt eu - nici la manastire nu merg, ce sa caut la ecumenistii aia... mai bine merg direct in padure, ma cocot in pom sau ma var intr-o pestera si, sfant cum sunt, iata m-am ferit de diavol: caci, vedeti ce protejat sunt eu: eu nu sunt ecumenist.

Ecumenistilor!
Neteristilor!
Forumistilor!

Vanarea asta de ecumenisti e destul de trista, dar are si ceva amuzant in ea. Se zice ca era tot asa un vanator de ecumenisti si intr-o zi a iesit sa stea pe prispa afara, ca era cald si un soare binevoitor scalda pamantul cu razele sale. Si cum treceau oameni pe langa casa sa isi zicea in gand: "da, si asta e ecumenist, uite si pe ala, tot ecumenist, ala de colo la fel", dar avea o tristete in suflet pentru ca nu a mai vanat de mult un ecumenist nou; acestia erau deja vechi. Astepta sa vina unul nou, unul care sa nu fi fost testat si verificat pana acum si sa-l ia la intrebari sa vada cum sta cu ecumenismul. Insa nu vedea nici o figura noua, tot aceleasi figuri cunoscute. Dar deodata incepu sa fie atent la umbrele lor. Observa ca umbrele acelor trecatori erau la fel cu umbra sa, ba acum i se parea chiar ca umbra lor era mai mare ca a lui. Atunci stiu clar ca a mai gasit un ecumenist si ridicand brusc capul spre cer striga indignat catre soare: "Ecumenistule!" si fugi repede inauntru ca nici macar vreo raza ecumenista sa nu-l mai atinga.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[catalin2]

În prealabil postat de ioan cezar

Am totusi impresia ca incep sa pricep un lucru: punem gresit eticheta de "ecumenist", deseori.
Iata: daca unul dintre noi este inclinat, ca insusire personala si in virtutea unei educatii bune (sau autoeducatie indelungata) spre comunicare calda, ingaduitoare, cu blandete, cu iertare, cu respect fata de orice alt om (care nu e neaparat un oponent, de ce sa vedem mereu oponenti in jur??? cu cine oare ne luptam in noi de vedem doar oponenti la tot paasul???) atunci... e "pedepsit" cu termenul de ecumenist. Pus la borcanul cu ecumenisti. Ca ramele.
Daca un ortodox are prieteni sau amici de alte confesiuni, gata, a patit-o: e pus la zid ca ecumenist.
Daca un ortodox joaca sah cu un ecumenist pe net sau in parc, gata: e ecumenist.

Draga Ioan, sunt doua probleme in intelegerea mesajului scris de mine. Prima este ca nu cunosti exact situatia de la inceput, vazand doar ultimul comentariu, desi discutia cu MariS o am de mai mult de un an, iar a doua este ca esti si subiectiv. Legat de prima problema, nicidecum nu am discutat asa cu MariS pana acum, dar dimpotriva, situatia e inversa, de la inceput MariS m-a surprins cu mesajele sale rautacioase la adresa celor ce nu ii impartasesc opiniile. E interesant, pentru ca pe forumul catolic nu se manifesta asa, iar eu acolo am crezut ca e catolic, nu ortodox. Si poti verifica, la inceput i-am scris mesaje impaciuitoare, binevoitoare, dar el continua tot timpul sa ii atace pe cei ce spun adevarul ortodox.
Dar problema nu e ca spuen aceste lucruri, ci ca datorita lor creaza dezbinari si ii incurajeaza pe unii eterodocsi mai agresivi (cum e de exemplu Erethorn) sa ii atace pe alti ortodocsi care nu sustin ideile lor ecumeniste. Pentru ca marea problema este ca ii doare adevarul pe toti cei ce nu sunt in adevar, cum spunea si parintele Papacioc. Asa ca ii ataca pe cei ce il sustin.

Ecumenistul tipic mai radical este cel de tipul lui Cristian Badilita, care si ataca ortodoxia. Eu doar pe forumul acesta am inceput sa spun despre ecumensim, tocmai pentru ca aici parca s-au adunat toate conceptiile religioase din tara si lume. Pe forumul catolic nu am avut astfel de probleme, cei 2-3 ecumenisti ortodocsi ce au intrat acolo erau pusi la punct cateodata chiar de catolici pentru ca aveau si idei protestante.
MariS nu are aceleasi conceptii mai radicale, dar desi nu o spune pe fata ca cei radicali el crede ca ortodoxia greseste, sfintii s-au inselat si doar invatatura ecumenista e cea adevarata, nu cea ortodoxa. In opinia mea de pe forum el e cel ce are dintre ortodocsi cele mai evidente conceptii ecumeniste. Il poti intreba daca recunoaste toata invatatura ortodoxa, pentru ca unii care au conceptii gresite se si smeresc si spun ca nu vor sa creada altceva decat ce spune Biserica si sfintii, desi nu inteleg prea bine.
Si eu am fost la inceput cu aceste idei, ba mai mult aveam ceva new-age, chiar ma rugam pentru vietile anterioare, mostenire de la ce stiam inainte. Dar asta a fost o perioada scurta, pana am aflat adevarul, si bineinteles ca am lasat conceptiile mele gresite si am luat adevarul.
Iar despre ce sunt conceptiile ecumeniste cred ca am scris vreo cateva zeci de mesaje, iar daca nu acestea se pot gasi pe tot netul, pentru ca pe toate site-urile ortodoxe e cam aceeasi invatatura, cea ecumensita nu prea exisat niciunde scrisa in ortodoxie, e preluata de la alte culte sau religii. Iar cum trebuie sa ne purtam cu eterodocsii ne spune tot parintele Cleopa, e o falsa problema adusa tot de conceptiile ecumeniste ca daca nu spui acelasi lucrur cu alt om inseamna ca il urasti. Aceasta e o conceptie titpc ecumenista, pe care o crede si MariS in invatatura sa.
Asadar, daca subiectivismul nu te impiedica poti vedea ca de fapt aceste acuze constante impotriva celor ce nu sunt ecumenisti provoaca si disensiunile.

[catalin2]

În prealabil postat de Erethorn

Şi dumneavoastră, pe toate le vedeţi prin prisma antiecumenismului extrem, cvasi-sectar.

Usere Erethorn, continui sa repeti la nesfarsit aceleasi acuze, dupa ce ti-a aratat ca asta e invatatura ortodoxa ai ajuns acum sa ii faci sectari si fanatici pe toti sfintii (ti-am dat exemple din Sf. Ignatie si parintele Cleopa, dar o sa gasesti la toti aceeasi invatatura).
Nu, tu esti de fapt semi-ateu, ai adoptat de fapt o filozofie pa baza conceptiei atee pe care o aveai. Ai ramas de fapt tot la filozofia lui Voltaire.