Barbatii

În prealabil postat de Lucian008

Si ca sa mai raspund la o remarca: simtul realitatii nu tine de varsta. Iar experienta nu o capata toti cei care "trec" prin lume. Exista destui oameni de 50 de ani de exemplu care au dus o viata normala, dar nu au simtul realitatii. Sau poate avem pareri diferite despre ceea ce insemna simtul realitatii.

Simţul realităţii, dar care realitate? Obiectivă, sau subiectivă? Realitatea pe care o vezi în lume, în ceilalţi, sau în tine însuţi? Din ce perspectivă îţi formezi părerea? Pentru că ce se întâmplă între doi oameni care se iubesc ţine de o realitate mai mult a lor. E între ei şi Dumnezeu.
Iar realitatea asta subiectivă trebuie să o trăieşti ca să o înţelegi. Nu se poate vorbi de ea fără să treci prin ea. Aşa e orice relaţie. Inclusiv cea cu Dumnezeu.

[Lucian008]

În prealabil postat de N.Priceputu

Simţul realităţii, dar care realitate? Obiectivă, sau subiectivă? Realitatea pe care o vezi în lume, în ceilalţi, sau în tine însuţi? Din ce perspectivă îţi formezi părerea? Pentru că ce se întâmplă între doi oameni care se iubesc ţine de o realitate mai mult a lor. E între ei şi Dumnezeu.
Iar realitatea asta subiectivă trebuie să o trăieşti ca să o înţelegi. Nu se poate vorbi de ea fără să treci prin ea. Aşa e orice relaţie. Inclusiv cea cu Dumnezeu.

Eu vorbesc despre lucrutile concrete. In momentul in care te afecteaza pe tine nu mai esti obiectiv. Ceea ce este normal devine irelevant cand esti implicat.
Dar simtul realitatii se refera la viata concreta. La lucrurile pe care le poti privi detasat. La concluziile pe care le poti trage din experientele proprii sau ale celorlalti atunci cand le poti analiza obiectiv. Atunci cand ai trecut peste ele si nu mai esti influentat afectiv.
Oamenii care nu au simtul realitatii iau de bune unele afirmatii si atat. Nu au filtru de discernamat. Tot ceea ce ii afecteaza negativ e rau. Tot ceea ce ii afecteaza pozitiv e bun. In rest nu mai conteaza nimic.