Mantuirea in afara Bisericii

[Erethorn]

Dar Sfântul Ignatie o cam dă în bară în fragmentul pe care îl tot citaţi, pentru că, într-adevăr, am avut o revelaţie de sus cu privire la ceea ce este conform cu milostenia lui Dumnezeu.

Nu mă credeţi ? Citiţi Scriptura.

Asta pe de o parte; pe de altă parte, cei care refuză interpretările fanatice care se înghesuie să-i arunce pe toţi cei ce nu ţin de propriul cult în iad nu o fac neapărat din "raţiunea sănătoasă" la care se tot referă Sfântul, ci dimpotrivă, din autentică simţire creştină.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Erethorn

Dar Sfântul Ignatie o cam dă în bară în fragmentul pe care îl tot citaţi, pentru că, într-adevăr, am avut o revelaţie de sus cu privire la ceea ce este conform cu milostenia lui Dumnezeu.

Nu mă credeţi ? Citiţi Scriptura.

Asta pe de o parte; pe de altă parte, cei care refuză interpretările fanatice care se înghesuie să-i arunce pe toţi cei ce nu ţin de propriul cult în iad nu o fac neapărat din "raţiunea sănătoasă" la care se tot referă Sfântul, ci dimpotrivă, din autentică simţire creştină.

Cu iertare. In Scriptura nu scrie revelatiile dvs personale.
Nu orice inchipuire a omului este revelatie fie ea si ca explicatie a Scripturii.
Sfantul Ignatie a exprimat un adevar incontestabil.
Iar cuvintele omului spuse in desert vor trage si ele in jos la mantuire.

[Erethorn]

În prealabil postat de dobrin7m

Cu iertare. In Scriptura nu scrie revelatiile dvs personale.
Nu orice inchipuire a omului este revelatie fie ea si ca explicatie a Scripturii.
Sfantul Ignatie a exprimat un adevar incontestabil.
Iar cuvintele omului spuse in desert vor trage si ele in jos la mantuire.

Dar nu despre revelaţiile mele personale este vorba, ci despre faptul că în Scriptură ni se spune, de atâtea ori, ce vrea Dumnezeu de la noi, şi despre care sunt criteriile în funcţie de care judecă Dumnezeu.

Mântuitorul cu cuvintele Sale ne spune de atâtea ori ce se aşteaptă de la noi.... Şi atunci cum să susţinem că "nu ştim".....

Sfântul Ignatie a exprimat un adevăr doar în măsura în care ar fi susţinut că revelaţiile personale nu sunt esenţiale, dar Scriptura face parte din revelaţia publică.

Deci, ştim în funcţie de ce judecă Dumnezeu. De ce, atunci, susţine Sfântul că nu ştim, şi, cu atât mai mult, într-un context în care vorbeşte nu doar despre judecată, ci şi despre condamnare ?!

Pentru că, MARE ATENŢIE, Sfântul nu spune: "Nu ştim cum o să-i judece Dumnezeu pe heterodocşi", ci dă de înţeles că pentru heterodocşi nu există mântuire.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Erethorn

D

Sfântul Ignatie a exprimat un adevăr doar în măsura în care ar fi susţinut că revelaţiile personale nu sunt esenţiale, dar Scriptura face parte din revelaţia publică.

Deci, ştim în funcţie de ce judecă Dumnezeu. De ce, atunci, susţine Sfântul că nu ştim, şi, cu atât mai mult, într-un context în care vorbeşte nu doar despre judecată, ci şi despre condamnare ?!

Pentru că, MARE ATENŢIE, Sfântul nu spune: "Nu ştim cum o să-i judece Dumnezeu pe heterodocşi", ci dă de înţeles că pentru heterodocşi nu există mântuire.

"Scriptura face parte din revelatia publica."
Ar fi trebuit atunci ca Scriptura inca sa se scrie cu toate revelatiile adevarate ale sfintilor stiuti si nestiuti care l-au intalnit pe Dumnezeu precum si a revelatiilor personale ale dreptilor si miluitilor de Dumnezeu.
Revelatiile personale nu sunt esentiale ca pot fi prada inchipuirii. Mai ales cand e vorba de revelatii dogmatice.
Asadar Sfantul are perfecta dreptate.

Insa ca sa puteti avea intelepciune duhovniceasca inainte de a citi cuvintele Sfantului ca sa il intelegeti, faceti rugaciuni la Domnul.
Nu orice filosof este si intelept duhovnicesc. insa un intelept duhovnicesc poate fi filosof daca asa vrea Domnul.

[dobrin7m]

Orice om are dreptul la mantuire. Absolut oricine. Mantuirea inseamna iertarea de pacate.
Ca nu intra un pacatos in Imparatia Cerurilor.
Chiar daca acum am primit iertare de pacate, nu ca asa a spus duhovnicul ci fiindca asa simtim in cuget si constiinta, fiindca nu suntem deplin curatati tot nu avem certitudinea mantuirii. Pentru ca fiind inca necuratati, iarasi pacatuim in clipa urmatoare fie si cu un gand.
de aceea spovedanie deasa si impartasanie.
Fara spovada nu poti primi impartasanie cu vrednicie. Fara impartasanie nu poti fi iertat. Si cum nu am fi iertati prin Sfanta Impartasanie ? Cum nu am fi iertati prin Trupul si Sangele Domnului? Si cum nu am fi iertati prin Hristos?

Iertarea de pacate nu este ceva abstract, nici imaginar, ci este iertare asa cum iertam si noi gresitilor nostri.
Prin Hristos primim iertare. Insa Hristos nu este nici fapta buna, nici iubirea noastra si nici oamenii din jurul nostru. caci faptele bune si iubirea sunt mijloace de dobandire a lui Hristos, de dobandire a Duhului Sfant. Cand Sfantul spune: Dumnezeu este iubire, asta inseamna ca El daruieste iubire desavarsita, nu ca El este sentimentul de iubire al omului. Nu este un sentiment Dumnezeu.
Insa ca sa dobandim Duhul Sfant trebuie sa aruncam desaga cu pacate jos. ea se arunca si scade prin iertare, iar iertare fara Taine, fara nevointa , nu va fi in veci.
Iar o fapta buna nu iarta un pacat. ca numai Domnul are puterea de a ierta pacatele noastre.
O fapta buna stinge in noi dorinta de pacat. Daca sunt egoist, nu spal acest pacat prin impartirea cu ceilalti sau daruire, ci il spal prin spovedanie si impartasanie. insa daruind si impartind cu ceilalti , omoram in noi dorinta de a mai fi egoisti. Prin impartasanie primim si puterea de a face asta.

daca sunt egoist de pilda si ma apuc singur sa daruiesc nu spal pacatul. ca lipseste harul. Mai intai ma duc , ma spovedesc , ma impartasesc si apoi cu harul primit daruiesc. Voi simti atunci cum Domnul ma va invata sa daruiesc. In final vom darui cu bucurie din inima din firea cea schimbata si imbracata in haina noua , in care nu mai exista peticul numit egoism.
Si asa cu toate pacatele.

Acum un om din afara Bisericii , cum poate obtine iertare de pacate? Cum? Mai ales daca a auzit de Hristos si nu il urmeaza? dar cei care aduc hule Duhului Sfant? cum sterg acest pacat de pe haina sufletului?

Bine ar fi ca toti sa vina la Biserica lui Hristos si sa nu se mai poticneasca de erezii. rugaciune sa inaltam cu totii pentru asta si Domnul se va indura. Le va purta pasii spre calea Lui.

[iustin10]

În prealabil postat de dobrin7m

Orice om are dreptul la mantuire. Absolut oricine. Mantuirea inseamna iertarea de pacate. Ca nu intra un pacatos in Imparatia Cerurilor. Chiar daca acum am primit iertare de pacate, nu ca asa a spus duhovnicul ci fiindca asa simtim in cuget si constiinta, fiindca nu suntem deplin curatati tot nu avem certitudinea mantuirii. Pentru ca fiind inca necuratati, iarasi pacatuim in clipa urmatoare fie si cu un gand. de aceea spovedanie deasa si impartasanie. Fara spovada nu poti primi impartasanie cu vrednicie. Fara impartasanie nu poti fi iertat. Si cum nu am fi iertati prin Sfanta Impartasanie ? Cum nu am fi iertati prin Trupul si Sangele Domnului? Si cum nu am fi iertati prin Hristos? Iertarea de pacate nu este ceva abstract, nici imaginar, ci este iertare asa cum iertam si noi gresitilor nostri. Prin Hristos primim iertare.
.

A-ti vorbit asa frumos pina aici,intru totul de acord. Chiar vroiam sa ne asociem, dv sa sustineti mantuirea celor care Il cunosc,iar eu mantuirea celor care nu Il cunosc pe El.Caci El si doar El este imparatul si Mantuitorul intregului pamant.

În prealabil postat de dobrin7m

Insa Hristos nu este nici fapta buna, nici iubirea noastra si nici oamenii din jurul nostru.

Dar citind fraza care a urmat ,sufletul meu s-a umplut de tristete...

[dobrin7m]

În prealabil postat de iustin10

A-ti vorbit asa frumos pina aici,intru totul de acord. Chiar vroiam sa ne asociem, dv sa sustineti mantuirea celor care Il cunosc,iar eu mantuirea celor care nu Il cunosc pe El.Caci El si doar El este imparatul si Mantuitorul intregului pamant.


Dar citind fraza care a urmat ,sufletul meu s-a umplut de tristete...

Domnul meu, Hristos este a doua persoana a Sfintei Treimi. Este Dumnezeu intrupat.
El nu se identifica cu fapta buna si nici cu oamenii sau iubirea oamenilor. Poate nu sunt eu pe deplin explicita. Ca nu am darul oratoriei.
De la Hristos vine puterea si invatatura faptei cele bune, si a iubirii. Insa sunt oameni care nu cred in Hristos si totusi fac fapte bune. Nu toate faptele bune sunt mantuitoare. Daca fapta buna ar fi Hristos atunci toate faptele bune ar trebui sa fie mantuitoare. pentru ca Hristos este Mantuitorul. de aceea nu se identifica cu fapta buna. Doar faptele facute in credinta intru Hristos doar acelea sunt mantuitoare. Deci in credinta in EL.

Trebuie sa depasiti pragul simplist de revelare a lui Hristos. Nu toti oamenii care fac fapte bune il au pe Hristos. De pilda, un hot , sau un talhar, care fura si talhareste nu il are pe Hristos, si nici nu este Hristos.. Insa se duce acasa si ajuta familia sa, cu iubire, poate ingrijeste de mama sa bolnava la pat (care poate nici nu stie ce face fiul si il vede ca pe Hristos) cu iubire omeneasca, si partinitoare (doar mamei lui sau prietenilor sau apropiatilor) deci acest om care face fapta buna cu mama lui , cu prietenii lui, cu apropiatii lui, dar face fapte rele cu stainii, il are pe Hristos? Sau cand face o fapta buna are pe Hristos cand face o fapta rea nu il are? Hristos sufera amestec cu raul?
Oamenii sunt pacatosi. Chiar daca fac fapte bune tot poarta pacate. Cum s-ar identifica ei cu Hristos, care este fara de pacat?
Sigur ca trebuie sa ne intristam de starea noastra, a oamenilor. Cum spunea Sf. Ioan Gura de Aur in Omilii la Matei? Daca am fi destul de curati ar trebui ca Legea sa fie scrisa in inimi de Duhul Sfant si sa nu mai avem nevoie de scrierea Scripturilor pe hartie.

"Ar fi trebuit sa nu avem nevoie de scrierea Sfintelor Scripturi, ci sa avem o viata atat de curata incat harul Duhului sa fi tinut locul Scripturilor in sufletele noastre. Si dupa cum Sfintele Scripturi sunt scrise cu cerneala, tot asa si inimile noastre sa fi fost scrise cu Duhul cel Sfant. Dar pentru ca am indepartat aceasta, haideti sa pornim pe o noua cale, ca sa-l dobandim iarasi." Sf. Ioan Gura de Aur

L-am indepartat prin pacat. Oamenii sunt pacatosi si fiindca sunt pacatosi indeparteaza pe Hristos de la ei. Atunci cum sa fie ei Hristos?

[dobrin7m]

"De ceva timp m-a cuprins un sentiment de frica , frica de judecata Domnului, pentru multele si marile mele pacate. Atat de tare era acest sentiment , seara , dupa rugaciune incat era de nestapanit. Gandul ca s-ar putea sa pun capul pe perina si ca "au patul acesta nu imi va fi mie groapa?" ma strabatea fara incetare. Pacate multe si grele sinteam ca atarna de grumazul meu ca o piatra de moara. Si frica de judecata Domnului ma coplesea seara de seara. Zile intregi tanguia sufletul meu pana tarziu in noapte. Am spus asta duhovnicului meu. Iar el m-a sfatuit: schimba rugaciunea lui Iisus cu iertarea: spune Doamne te rog ma iarta!
Si asa am facut. Ore in sir in noapte pana cadeam franta era un continuu Doamne te rog ma iarta!

Intr-o seara, tarziu in noapte dupa cateva ore de rugaciune de iertare s-a intamplat. Deodata cugetul, sufletul s-a departa de trup, nu fizic, ci spiritual, greu de explicat in cuvinte omenesti. Prima impresie a fost de sperietura si am incercat sa ma tin aproape de trup. Insa ceva ma tragea. Si m-am lasat purtata de noul simtamant. deodata rugaciunea : Doamne te rog ma iarta a inceput sa curga singura, mintea o spunea singura fara ca eu sa mai fac efortul creierului. Era spusa de suflet. Curgea lin fara oprire. Nici un gand in plus nu mai exista. Un sentiment de pace si liniste greu de descris am simtit. Nu imi mai simteam trupul de parca nici nu aveam. Stateam atenta si nu simteam trupul. Cugetul era limpede si clar cum nu a fost niciodata. Am avut sentimentul sigurantei depline de parca eram pruncul abia nascut la sanul maicii sale. Liniste si pace, calm si siguranta. Cat de frumos era! ce sentiment minunat! Si cantecul rugaciunii de iertare.
Nu stiu cat am stat asa. deodata un gand clar , ca o voce, insa ce voce! Si calma si iubitoare si blanda si dreapta deopotriva la fel si deopotriva deodata a spus: Trebuie sa te impartasesti cu Trupul si Sangele Domnului.
Brusc am simtit un sentiment de dorinta arzatoare sa primesc Impartasania, ca un canceros care tanjeste dupa medicamentul miraculos. Exact acesta era sentimentul: eu pacatoasa si canceroasa de pacate trebuia sa primesc medicamentul miraculos , datator de viata.
Dintr-o data un alai de ganduri galcevitoare, multe si felurite au patruns in mintea mea. Iar pacea si linistea si bucuria am simtit-o ca se departeaza. Nuuu! am strigat! Nuuuu! Nu pleca te rog!
incet si trist pentru mine a spus: daca ai dat importanta gandurilor ce au venit!
Si gandurile au patruns mai tare in minte si m-au umplut la fel ca inainte. Am revenit spiritual, m-am uitat la trup, am cugetat, ah gandurile felurite si multe, de toate felurile si din firea mea, si care nu erau din firea mea. Of gandurile astea sa fie in mintea mea in loc sa fie Domnul!

Dar stiam. Trebuia sa merg iute la parintele meu sa ma spovedesc si sa ma impartasesc.
El mi-a aratat ca singura cale de iertare este aceasta."