Responsabilitatea profesorului de religie

[stefan florin]

În prealabil postat de I.Calin

Oare, crucea de profesor nu implică și o anumită responsabilitate față de elevi, într-o măsură mai mică sau mai mare, și din punct de vedere moral, afectiv, ba chiar disponibilitatea de a-l consilia (chiar și 5 minute într-o pauză) pe cel care-l observi că se află într-o stare de depresie? Profesorii au tendința, uneori, să-și minimalizeze rolul formativ în favoarea celui informativ (rolul de la catedră fiind redus la acela de a-și preda materia respectând o anumită programă).
Crucea de părinte de a-ți educa copiii e anevoioasă și comportă greutăți insurmontabile mai ales pentru cei care de-abia își asigură traiul zilnic.
Iar crucea de elev este de a învăța, nimic mai adevărat, dar… spuneam înainte, n-aș vrea să intru în detalii legate de sistemul de educație. Fiindcă nici Dumnezeu nu-ți cere mai mult decât poți duce.
Și într-o atare stare de fapt (educație, programe de învățare ce depășesc, uneori, posibilitățile copiilor), ce s-ar putea face pentru acești elevi dpv emoțional? Cum i-ai putea determina nu să învețe (pentru că unii dintre ei nu pot), ci să se raporteze totuși pozitiv la viața lor și să nu transforme un examen într-o cruce inexistentă (adică, un "nimic" în raport cu mântuirea lui)?

foarte frumos. Felicitari pt acest mesaj. Doamne ajuta!

[horatiu.miron]

Ce valori sa sadeasca? Du-te ca profesor la clasa a noua si explica-le alora despre "harnicie, cinste, munca, seriozitate" si vei fi perceput drept un idiot cu conceptii invechite, or sa rada de tine de-or sa se prapadeasca.

Voi chiar aveti impresia ca acesti tineri sunt tampiti? Cand societatea in care traiesc ii bombardeaza din toate directiile si de dimineata pana seara cu ideea ca pentru a avea succes in viata iti trebuie bani sau silicoane, cum sa prinda un astfel de mesaj? Una spune profesorul, alta se vede si se simte in anturaj, in mediul familial, la televizor, in viata de zi cu zi.

Ce vreau sa spun e ca nu ajunge sa le spui, trebuie sa le dai exemplu. Si cand oameni care au muncit toata viata, cercetatori, profesori, artisti - mor de foame, in timp ce diversi puieti de bani gata sau tinere "sponsorizate" o duc mai bine fara sa ridice un deget, e greu, foarte greu sa dai exemple.

Tinerii nu sunt problema, ei sunt expresia unei societati bolnave. Imi pare rau sa vad ca inca mai sunt oameni care cred ca problema e una superficiala. Cu tot respectul, stiu ca ideea din acest thread e nobila, dar habar nu aveti care sunt aspiratiile, problemele sau modelele unui adolescent in ziua de azi. Numai intelegandu-i cu adevarat se poate rezolva ceva, iar eu sunt foarte descurajat cand vad ca de multe ori chiar parintii sunt cei care nu-si inteleg si nu-si cunosc copiii. De cate ori n-ati auzit parinti plangandu-se: "Dar nu stiu ce s-a intamplat cu copilul meu, era asa de cuminte, si-apoi dintr-o data nu stiu ce sa-i mai fac!". Sunt oameni total nepregatiti pentru meseria de parinte, dar care fac copii pentru ca asa le cere societatea, religia. Sunt parinti care nu cunosc semnele depresiei, fie din ignoranta sau prostie, fie pentru ca nu le pasa.

Ar fi enorm de multe de spus, dar esenta mesajului e aceeasi.

[stefan florin]

În prealabil postat de horatiu.miron

Ce valori sa sadeasca? Du-te ca profesor la clasa a noua si explica-le alora despre "harnicie, cinste, munca, seriozitate" si vei fi perceput drept un idiot cu conceptii invechite, or sa rada de tine de-or sa se prapadeasca.

Voi chiar aveti impresia ca acesti tineri sunt tampiti? Cand societatea in care traiesc ii bombardeaza din toate directiile si de dimineata pana seara cu ideea ca pentru a avea succes in viata iti trebuie bani sau silicoane, cum sa prinda un astfel de mesaj? Una spune profesorul, alta se vede si se simte in anturaj, in mediul familial, la televizor, in viata de zi cu zi.

Ce vreau sa spun e ca nu ajunge sa le spui, trebuie sa le dai exemplu. Si cand oameni care au muncit toata viata, cercetatori, profesori, artisti - mor de foame, in timp ce diversi puieti de bani gata sau tinere "sponsorizate" o duc mai bine fara sa ridice un deget, e greu, foarte greu sa dai exemple.

Tinerii nu sunt problema, ei sunt expresia unei societati bolnave. Imi pare rau sa vad ca inca mai sunt oameni care cred ca problema e una superficiala. Cu tot respectul, stiu ca ideea din acest thread e nobila, dar habar nu aveti care sunt aspiratiile, problemele sau modelele unui adolescent in ziua de azi. Numai intelegandu-i cu adevarat se poate rezolva ceva, iar eu sunt foarte descurajat cand vad ca de multe ori chiar parintii sunt cei care nu-si inteleg si nu-si cunosc copiii. De cate ori n-ati auzit parinti plangandu-se: "Dar nu stiu ce s-a intamplat cu copilul meu, era asa de cuminte, si-apoi dintr-o data nu stiu ce sa-i mai fac!". Sunt oameni total nepregatiti pentru meseria de parinte, dar care fac copii pentru ca asa le cere societatea, religia. Sunt parinti care nu cunosc semnele depresiei, fie din ignoranta sau prostie, fie pentru ca nu le pasa.

Ar fi enorm de multe de spus, dar esenta mesajului e aceeasi.

depinde de om in primul rand. Nu toti tinerii sunt asa cum i-ai catalogat. Cei 7 ani de acasa conteaza mult, si mediul familial in care traieste tanarul. Doamne ajuta!

[antoneta]

În prealabil postat de stefan florin

depinde de om in primul rand. Nu toti tinerii sunt asa cum i-ai catalogat. Cei 7 ani de acasa conteaza mult, si mediul familial in care traieste tanarul. Doamne ajuta!

Dragul meu, citesc de multa vreme comentariile pe acest forum, dar azi m-am infuriat pentru ca multi nu stiu in ce directie a luat-o azi scoala...nu din cauza profesorilor ( eu sunt profesor de chimie) ci din cauza societatii care promoveaza numai nonvalorile siliconate si blonde sau pe cei care stiu sa dea un sut intr-o minge. Predau la gimnaziu si anul trecut, la clasa la care eram diriginta, am facut o ora de dirigentie in parc, am vrut sa discutam in alt mediu despre ce vor ei de la viata. Am intrebat-o pe o eleva care, culmea, era foarte slaba la invatatura, ce reprezinta tatuajul de pe picior si i-am sugerat sa poarte o fusta mai lunga. Mi-a raspuns obraznic intrebandu-ma daca vreau sa se calugareasca. Intrati intr-o scoala, chiar si de la periferie...profesorii sunt prost imbracati comparativ cu hainele de firma ale elevilor...indiferent ce le spui sau indiferent cum ii sfatuiesti, iti vor spune ca esti cam invechit.
Exista si exceptii, de elevi cu care chiar te intalnesti la biserica...dar sunt asa de putine cazuri...ca ai impresia ca de data aceasta, exceptia nu intareste regula.
La liceu, e si mai trist. Se mira ca nu iau bacalaureatul, dar lipsesc de la ore, fac circ in loc sa invete.
Cine are doar idei despre elevi exemplari...este depasit! Va rog sa ma iertati, dar sa vina un copilas de clasa a 5-8 vopsit, cu suvite si sa spuna ca mama i le-a facut, e ceva ce nu pot accepta, sa vezi fete machiate in clasa a 7 a ca la parada modei ( rimel, fond de ten samd)...le trimiti la baie sa se spele, si spun ca " nu se ia"...
Sau sa apara la scoala cu o hartiuta scrisa de mama , nu va spun cu ce ortografie si sa-si invoiasca odrasla pe motiv ca a fost la un " casting"...spuneti ce vreti, dar eu, daca nu iubeam copiii, plecam spre alt domeniu.

[costel]

Un profesor de religie ca sa fie bun, trebuie inainte de toate sa fie un om al rugaciunii. Sa-i ceara lui Dumnezeu sa-i dea cuvantul potrivit pentru fiecare elev in parte. Si macar o data pe an sa pomeneasca numele elevilor la care preda. Bine ar fi cat mai des.

[cruceamea]

Doamne ajuta!
eu am fost invatatoare doar un an la clasa a II-a acum ceva ani. a fost o experienta frumoasa, cu destul de multe satisfactii, dar si cu multe, foarte multe obstacole. si pentru ca nu am avut puterea sa trec peste ele, am renuntat a lucra in invatamant. marea problema de care m-am lovit a fost modul in care fusesera educati copii acasa si neimplicarea parintilor in actul de educatie. dar tot secretul este sa stii cum sa le castigi increderea. atunci cand vor vedea ca tu esti implicat trup si suflet in educarea odraslelor lor este imposibil sa nu isi schimbe si ei cat de cat atitudinea. daca lucrezi cu dragoste si daruire, nu ai cum sa nu reusesti. iar in ziua de azi trebuie sa ii atragi pe copii, intrand in jocul lor. sufletul copilului este foarte maleabil. am vazut copii care merg la biserica pentru ca "asa a zis doamna invatatoare" si incet incet atrag si pe parinti.
E foarte greu, dar nimic bun nu se castiga usor!
Rabdare, rabdare, rabdare.... Si cand crezi ca ai terminat, ia-o de la capat!(Parintele Cleopa)

[catehumen]

În prealabil postat de cruceamea

Doamne ajuta!
eu am fost invatatoare doar un an la clasa a II-a acum ceva ani. a fost o experienta frumoasa, cu destul de multe satisfactii, dar si cu multe, foarte multe obstacole. si pentru ca nu am avut puterea sa trec peste ele, am renuntat a lucra in invatamant. marea problema de care m-am lovit a fost modul in care fusesera educati copii acasa si neimplicarea parintilor in actul de educatie. dar tot secretul este sa stii cum sa le castigi increderea. atunci cand vor vedea ca tu esti implicat trup si suflet in educarea odraslelor lor este imposibil sa nu isi schimbe si ei cat de cat atitudinea. daca lucrezi cu dragoste si daruire, nu ai cum sa nu reusesti. iar in ziua de azi trebuie sa ii atragi pe copii, intrand in jocul lor. sufletul copilului este foarte maleabil. am vazut copii care merg la biserica pentru ca "asa a zis doamna invatatoare" si incet incet atrag si pe parinti.
E foarte greu, dar nimic bun nu se castiga usor!
Rabdare, rabdare, rabdare.... Si cand crezi ca ai terminat, ia-o de la capat!(Parintele Cleopa)

Ar fi fost interesant daca ai fi spus si motivul plecarii din invatamant ,sau e atat de greu incat sa abandonam ? Peste un an voi deveni si eu profesor de religie ortodoxa,sunt interesat de informatii din interiorul sistemului ,mai exact ce nu se vede la Tv. Cum sunt tratati profesorii de religie in cancelarie ? Stiti profesori de religie care sa fie si diriginti ? Personal cred ca succesul reusitei in a lucra cu un copil elev,adolescent este sa cunosti bine psihologia elevului ,din pacate modulul pedagogic pe care il studiem in facultate ,e putin cam rigid dupa parerea mea .Voi ce spuneti ? Am ales un drum bun profesor de religie sau e pierdere de timp ? Multumesc anticipat pentru raspunsuri .

[catehumen]

În prealabil postat de horatiu.miron

Ce valori sa sadeasca? Du-te ca profesor la clasa a noua si explica-le alora despre "harnicie, cinste, munca, seriozitate" si vei fi perceput drept un idiot cu conceptii invechite, or sa rada de tine de-or sa se prapadeasca.

Voi chiar aveti impresia ca acesti tineri sunt tampiti? Cand societatea in care traiesc ii bombardeaza din toate directiile si de dimineata pana seara cu ideea ca pentru a avea succes in viata iti trebuie bani sau silicoane, cum sa prinda un astfel de mesaj? Una spune profesorul, alta se vede si se simte in anturaj, in mediul familial, la televizor, in viata de zi cu zi.

Ce vreau sa spun e ca nu ajunge sa le spui, trebuie sa le dai exemplu. Si cand oameni care au muncit toata viata, cercetatori, profesori, artisti - mor de foame, in timp ce diversi puieti de bani gata sau tinere "sponsorizate" o duc mai bine fara sa ridice un deget, e greu, foarte greu sa dai exemple.

Tinerii nu sunt problema, ei sunt expresia unei societati bolnave. Imi pare rau sa vad ca inca mai sunt oameni care cred ca problema e una superficiala. Cu tot respectul, stiu ca ideea din acest thread e nobila, dar habar nu aveti care sunt aspiratiile, problemele sau modelele unui adolescent in ziua de azi. Numai intelegandu-i cu adevarat se poate rezolva ceva, iar eu sunt foarte descurajat cand vad ca de multe ori chiar parintii sunt cei care nu-si inteleg si nu-si cunosc copiii. De cate ori n-ati auzit parinti plangandu-se: "Dar nu stiu ce s-a intamplat cu copilul meu, era asa de cuminte, si-apoi dintr-o data nu stiu ce sa-i mai fac!". Sunt oameni total nepregatiti pentru meseria de parinte, dar care fac copii pentru ca asa le cere societatea, religia. Sunt parinti care nu cunosc semnele depresiei, fie din ignoranta sau prostie, fie pentru ca nu le pasa.

Ar fi enorm de multe de spus, dar esenta mesajului e aceeasi.

Pana la un punct e corect ceea ce spui tu .Da e greu sa spui unui tanar de 16-18 ani ca a munci corect ,a fi cinstit e un fel de gluma proasta. Eu nu sunt inca profesor ,dar voi deveni in doi ani . Voi fi un profesor "anormal" care va vorbi elevilor despre valorile morale ,despre inaintasii acestui popor despre Dumnezeu ,despre bunul simt. Da sunt constient ca probabil vor fi elevi care nu vor fi interesati de aceste subiecte ,dar tocmai aici e momentul in care intervine profesorul de fapt talentul si daruirea profesorului.