Adopta un om din iad

[Doriana]

În prealabil postat de ioanna

Asa pentru lectura, ar trebui sa va descarcati de pe internet sau sa achizitionati culegerile filocalice (12 vol.) si care sunt selectii din cele mai consistente opere teologice si literatura crestina din perioada in care biserica era inca unita intr-o singura, desi polimorfa, crestinatate.

Tocmai asta citesc acum, dar nu am intalnit inca invatatura cu mortii care pot fi scosi din iad prin rugaciuni. plus, cred ca sunteti de acord cu mine ca Filocalile sunt niste scrieri destul de vaste, de aceea am cerut o sursa de unde as putea citi aceasta invatura.

Domnule Lucian, hai sa spunem si asa cum doriti dvs: Accept "intr-o anumita masura" Sfanta Traditie.

[ioanna]

În prealabil postat de Doriana

Tocmai asta citesc acum, dar nu am intalnit inca invatatura cu mortii care pot fi scosi din iad prin rugaciuni. plus, cred ca sunteti de acord cu mine ca Filocalile sunt niste scrieri destul de vaste, de aceea am cerut o sursa de unde as putea citi aceasta invavatura.

Domnule Lucian, hai sa spunem si asa cum doriti dvs: Accept "intr-o anumita masura" Sfanta Traditie.

Atunci poate ar fi mai bine sa cititi telogia dogmatica a Parintelui Staniloae, care e bine structurata pe subiecte si care face trimiteri la scrierile patristice. In vol.3 incepand cu pag.203, dezbate problema sufletelor intre judecata particulara si cea universala. Aici mentioneaza si citate din Filocalie, ce credeau Sf. Maxim Marturisitorul, Sf. Ioan Gura de Aur, Sf. Grigorie de Nyssa etc. despre rugaciunile pentru morti si multe alte aspecte. Vedeti trimiterea din nota si gasiti mai usor in Filocalie, detaliat. Sfantul Maxim Marturisitorul, analizand Ioan 14:2, fixeaza mai multe gradatii ale fericirii vesnice si progresul nostru in ea.

[Doriana]

În prealabil postat de Lucian008

Continuam discutia doar daca doriti, ptr ca am observat ca alte persoane de confesiune protestanta refuza inclusiv discutia despre Sf Traditie.

Din moment ce am pus o intrebare, e de la sine inteles ca am dorit o discutie. Nu am de ce sa ma feresc de Sfanta Traditie. Numai ca formularea: "putem scoate un om din iad daca a facut doar pacate usoare dar Dumnezeu stie care sunt acelea" suna putin incert. Din cate cunosc eu BO, ea are dogme bine puse la punct si documentate, dar poate ca dvs nu le-ati studiat prea bine.

Ca sa nu mai spun ca, apropo de ce spuneati dvs mai sus, am aflat de la un preot ca pana si hula impotriva Duhului Sfant poate avea iertare. Drept dovada, ereticii se pot pocai (erezia fiind considerata hula).

In concluzie, problema cu "pacate mari - pacate mici" m-a pus intr-o confuzie totala. Si cred ca si pe multi dintre ortodocsi. :)

În prealabil postat de Lucian008

Daca doriti, va adresez urmatoare intrebare: In baza a ce faceti selectia?

Momentan nu am la dispozitie decat propria minte si propria constiinta, in functie de care voi da socoteala inaintea lui Dumnezeu. Daca as avea altceva mai bun, va asigur ca as folosi.

În prealabil postat de ioanna

Atunci poate ar fi mai bine sa cititi telogia dogmatica a Parintelui Staniloae, care e bine structurata pe subiecte si care face trimiteri la scrierile patristice. In vol.3 incepand cu pag.203, dezbate problema sufletelor intre judecata particulara si cea universala. Aici mentioneaza si citate din Filocalie, ce credeau Sf. Maxim Marturisitorul, Sf. Ioan Gura de Aur, Sf. Grigorie de Nyssa etc. despre rugaciunile pentru morti si multe alte aspecte. Vedeti trimiterea din nota si gasiti mai usor in Filocalie, detaliat. Sfantul Maxim Marturisitorul, analizand Ioan 14:2, fixeaza mai multe gradatii ale fericirii vesnice si progresul nostru in ea.

Acesta da, e un raspuns documentat si la obiect; plus un citat exact. Ramane sa gasesc si eu cartea respectiva. :)

[ioanna]

În prealabil postat de Doriana

Acesta da, e un raspuns documentat si la obiect; plus un citat exact. Ramane sa gasesc si eu cartea respectiva. :)

O puteti descarca de pe internet, sunt 3 vol. le gasiti aici in format pdf:
http://calindragan.wordpress.com/201...1-2-%C8%99i-3/

[Lucian008]

În prealabil postat de Doriana

Din moment ce am pus o intrebare, e de la sine inteles ca am dorit o discutie. Nu am de ce sa ma feresc de Sfanta Traditie. Numai ca formularea: "putem scoate un om din iad daca a facut doar pacate usoare dar Dumnezeu stie care sunt acelea" suna putin incert. Din cate cunosc eu BO, ea are dogme bine puse la punct si documentate, dar poate ca dvs nu le-ati studiat prea bine.

Nu am studiat teologia si nu as putea sa argumentez toate marturisirile de credinta complet si corect. Dar sunt 100% convins de faptul ca aceasta este invatatura pe care o marturisere BO. Si nu e incert. E incert daca acela va fi scos, asta nu o puteam sti noi, o stie doar Dumnezeu si tot el o decide in intelepciunea Lui.

În prealabil postat de Doriana

Ca sa nu mai spun ca, apropo de ce spuneati dvs mai sus, am aflat de la un preot ca pana si hula impotriva Duhului Sfant poate avea iertare. Drept dovada, ereticii se pot pocai (erezia fiind considerata hula).

Orice pacat savarsit aici pentru care ne pocaim si il marturisim poate fi iertat. Daca nu ar fi asa, spovedania ar fi partial inutila. Si ptr cei care au sa varsit anumite pacate ar fi total inutila. Este vorba de starea in care de afla cand murim. Pacatele pe care le-am luat cu noi, si nu le-am marturisit. Daca tu l-ai hilit pe dumnezeu si ai murit fara sa te pocaiesti nu se mai iarta in veci.

În prealabil postat de Doriana

In concluzie, problema cu "pacate mari - pacate mici" m-a pus intr-o confuzie totala. Si cred ca si pe multi dintre ortodocsi. :)

Am spus deja, nu exista pacate mici. Doar omul le poate considera mici. La urma urmei ce a facut Adam si a fost izonit din rai? Si nu vorbim de neascultare, caci orice pacat presupune neascultare. A mancat un fruct dintr-un pom. In schimb ceea ce face noi.....

În prealabil postat de Doriana

Momentan nu am la dispozitie decat propria minte si propria constiinta, in functie de care voi da socoteala inaintea lui Dumnezeu. Daca as avea altceva mai bun, va asigur ca as folosi.

Si propria minte si propria constiinta cum va pot spune care Traditie e adevarata si care a fost "scornita" de Sf Parinti. Traditia poate si acceptata fie in totalitate fie deloc. Ea a fost "pusa" pe hartie pe baza invataturilor primite si transmise de catre apostoli. Si daca unele ar fi adaigiri ale Sfintilor Parinti nu ati avea dvs cum sa determinati care sunt acestea. Dar argumentul ca nu au fost adeugiri e dat de Pronia lui Dumnezeu. Dumnezeu nu ar fi lasat sa se piarda credinta Sa. Si sunt 2 biserici care au continuitate, cea Ortodoxa si cea Catolica. Bine sunt si cele orientale, dar au cateva invataturi gresite (mai putine decat catolicii de exemplu). Si luat varianta cu 2 bisericii, cum una a adaugat invataturi si cum la ceva vreme a negat invataturile pe care le acceptasera la Sinoade, nu ramane decat BO.

În prealabil postat de Doriana

Acesta da, e un raspuns documentat si la obiect; plus un citat exact. Ramane sa gasesc si eu cartea respectiva. :)

O gasiti pe internet.

[Doriana]

În prealabil postat de Lucian008

Orice pacat savarsit aici pentru care ne pocaim si il marturisim poate fi iertat. Daca nu ar fi asa, spovedania ar fi partial inutila.

Ca sa nu mai spun ca jertfa lui Hristos, pe baza careia ne sunt iertate pacatele, ar deveni inutila. Totusi, nici un pacat nu este iertat fara pocainta si marturisire. Atunci de ce ar face Iisus diferenta intre ele? El spune ca toate vor fi iertate (in urma pocaintei, se intelege) dar ca hula nu va fi iertata (sub nici o forma).

În prealabil postat de Lucian008

Si propria minte si propria constiinta cum va pot spune care Traditie e adevarata si care a fost "scornita" de Sf Parinti.

Exact la fel cum dvs, propria dvs minte si constiinta va spune ca toata Sf Traditie e adevarata. E o alegere de a crede, bazata pe anumite rationamente, validate de mintea dvs ca ar fi bune. Deci, atat timp cat exista om va exista si subiectivitate. Nici mie nu-mi place asta, dar nu am ce face. As vrea sa detin adevarul absolut. :)

[Lucian008]

În prealabil postat de Doriana

Ca sa nu mai spun ca jertfa lui Hristos, pe baza careia ne sunt iertate pacatele, ar deveni inutila. Totusi, nici un pacat nu este iertat fara pocainta si marturisire. Atunci de ce ar face Iisus diferenta intre ele? El spune ca toate vor fi iertate (in urma pocaintei, se intelege) dar ca hula nu va fi iertata (sub nici o forma).

Pentru ca hula reprezinta lepadarea de credinta. Indepartarea cu bunastiinta de Dumnezeu. Daca tu il refuzi pe Dumnezeu cu va putea Dumnezeu, care te-a facut liber, sa te forteze sa fii impreuna cu El. De accea spune Hristos ca acest pacat nu se va ierta. Dar tot Hristos supene ca "celor carora le veti ierta pacatele, iertate vor fi".

În prealabil postat de Doriana

Exact la fel cum dvs, propria dvs minte si constiinta va spune ca toata Sf Traditie e adevarata. E o alegere de a crede, bazata pe anumite rationamente, validate de mintea dvs ca ar fi bune. Deci, atat timp cat exista om va exista si subiectivitate. Nici mie nu-mi place asta, dar nu am ce face. As vrea sa detin adevarul absolut. :)

La mine e vorba de credinta. Nu mintea m-a facut sa cred ca toata Traditia e adevarata si credinta imi da convingerea ca e. Asa eu nu pot sa inteleg cum Hristos era si Dumnezeu si om, si cum Dumnezeu e Atotstiitor stie si ceasul in care va avea loc Sfarsitul lumii, si totusi Hristos ne marturiseste ca doar Tatal. Nu te poti baza mereu pe ratiune.
Dar stiu ca asta v-a naste totusi o alta intrebare: de ce nu e corect la penticostali, la catolici sau la altiica si ei se bazeaza tot pe credinta?
Am spus ca nu te poti baza mereu pe ratiune, nu deloc.
In primul rand pentru ca unele invataturi ale celorlalti contrazic Sf Scriptura sau Sf Treditie. Faptul ca absolut toti si-au schimbat invataturile pe care le-au marturisit. Catolicii pe cele de la Sinoade. Protestantii si neoprotestantii pe cele ale Bisericii Ortodoxe sau Catolice, dupa caz, de care s-au rupt.
Prin faptul ca protestantii si neoprotestantii nu recunosc Traditia, desi este logic faptul ca nu toata invatatura a fost transmisa oe care scrisa. Nu toti au avut acces la cartile NT si totusi credeau.
Ptr ca nu poti sa apari la peste 1500 de ani si sa spui ca toti au gresit si tu ai dreptate cand Hristos a spus ca Biserica Sa nu va putea fi biruita nici de portile iadului.
Ptr ca cei fara continuitate nu au har, desi exista in Sf Scriptuta, nu mai vorbesc de Traditie, exemple clare si invatatura clar ca harul se transmitea prin punerea mainilor.
Ptr ca protestantii si neoprotestantii neaga institutia sacerdotala, desi Hristos a dat puterea de a ierta pacatele doar celor 12 apostoli.
Si multe alte exemple. Ortodoxia este singura care nu contrazice bunul simt.

În prealabil postat de Doriana

Ca sa nu mai spun ca jertfa lui Hristos, pe baza careia ne sunt iertate pacatele, ar deveni inutila.

Asta devine o problema aproape minora in contextul general al discutiei :)

[Lucian008]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Asta devine o problema aproape minora in contextul general al discutiei :)

Care ar fi marea problema atunci?

[Mihailc]

Realitatea duhovnicească a intervalului dintre moarte și Înviere/judecată este infinit mai complexă decât narațiunile despre ea. Dacă ne lăsăm copleșiți de litera narațiunii, eșuăm rapid în mitologie folclorică și imaginar antropometric.

Până una, alta avem un mormânt gol, mormântul Domnului, pe seama căruia putem avea nădejde că nimic nu e imposibil. N-avem noi unități de măsură pentru dragostea și mila lui Dumnezeu. Până la Judecată spațiul dintre damnare și libertate încă mai poate fi parcurs, însă cum se face asta și în ce condiții, ne scapă. Ce știm este faptul că grija Bisericii pentru mădularele sale trece peste limitele morții, fiindcă și Hristos, capul ei, a trecut aceste limite. Și Biserica îl urmează pe Hristos, atât în moarte cât și în înviere.
Nu avem certitudini că cineva mai poate fi salvat după ce aparențele îl dau ca pe un candidat la suferința veșnică. Dar avem credință, nădejde și dragoste, cele mai eficiente puteri ale omului.
Să nu ne asemănăm fariseilor și să pecetluim mormântul Domnului pentru că așa scrie în tradiția noastră, a voastră sau a altcuiva. Mântuirea nu e o destinație de vacanță veșnică ci o cale nesfârșită spre unirea cu Dumnezeu. De-aia o pierdem și o câștigăm în fiecare clipă, pentru că e o realitate dinamică nicidecum un premiul pentru bună purtare.
Încă ceva.... dacă urmărim cu disperare doar propria mântuire avem toate șansele să o ratăm. Biserica ne învață că ne mântuim unii pe alții împărtășind Viața din același potir, potirul Dragostei. De aici realitatea adâncă că ne mântuim unii pe alții, nu pe cont propriu, de aici și miza soteriologică a căsătoriei, prieteniei, înrudirii duhovnicești. Asumarea mântuirii celuilalt trece dincolo de moarte, adică dincolo de orice limită... fiindcă dragostea nu cade niciodată.