Adopta un om din iad

În prealabil postat de Doriana

Ca sa nu mai spun ca jertfa lui Hristos, pe baza careia ne sunt iertate pacatele, ar deveni inutila.

Asta devine o problema aproape minora in contextul general al discutiei :)

[Lucian008]

În prealabil postat de Doriana

Tocmai asta citesc acum, dar nu am intalnit inca invatatura cu mortii care pot fi scosi din iad prin rugaciuni. plus, cred ca sunteti de acord cu mine ca Filocalile sunt niste scrieri destul de vaste, de aceea am cerut o sursa de unde as putea citi aceasta invatura.

Domnule Lucian, hai sa spunem si asa cum doriti dvs: Accept "intr-o anumita masura" Sfanta Traditie.

Continuam discutia doar daca doriti, ptr ca am observat ca alte persoane de confesiune protestanta refuza inclusiv discutia despre Sf Traditie. Daca nu doriti pot sa inteleg. Daca dvs considerati ca nu aveti suficinete informatii (departe de a ma considera detinatorul adevarului absolut, sau a tututor invaraturilor si argumentelor) si nu puteti sa va exprimati o parere nefiind inca formata inteleg de asemenea.

Daca doriti, va adresez urmatoare intrebare: In baza a ce faceti selectia?

[ioanna]

Forta de refacere a puterii de comuniune in cei ce n-au atrofiat-o total in ei, dovedita macar prin pocainta de la sfarsitul vietii, o exprima lapidar o intamplare istorisita de Sfantul Macarie, caruia capatana unui preot pagan atinsa de el cu toiagul i-a spus că cel mai greu chin din iad este ca nu vede nimenea fata altuia, decat spatele lui, adica singuratatea în comun. Capatana a adaugat insa: ”Deci cand te rogi pentru noi, in parte vede cineva fata celuilalt”. Actul de comuniune al celor de pe pamant face sa odrasleasca in aceia radacina pomului comuniunii. Apoi capatana adauga: ”Noi cei ce n-am cunoscut pe Dumnezeu suntem miluiti macar putin, dar cei ce au cunoscut pe Dumnezeu si s-au lepadat de El si n-au facut voia Lui dedesubtul nostru sunt”. Necomuniunea din nestiinta e mai putin invartosata decat cea din vointa.(Dumitru Staniloae,Teologia dogmatica ortodoxa, vol.3, pag.219)


Literatura crestina din perioada bisericii nedespartite contine si viziuni mistice, pe langa tratate ascetice, opere teologice sau lucrari de enciclopedie a stiintelor. Si daca nu cititi lucrarea parintelui Staniloae (desi ar fi pacat, se merita a fi citita), macar va uitati la cuprins, vedeti ce subiect va intereseaza, gasiti capitolul si vedeti acolo toate trimiterile in scrierile vechi,doar parintele Staniloae a tradus in lb. romana scrierile filocalice. Nu mai cautati d-voastra in Filocalie, doar a cautat dansul, noi mergem drept la tinta :)

[Doriana]

În prealabil postat de ioanna

caruia capatana unui preot pagan atinsa de el cu toiagul i-a spus că cel mai greu chin din iad este ca nu vede nimenea fata altuia, decat spatele lui, adica singuratatea în comun. Capatana a adaugat insa: ”Deci cand te rogi pentru noi, in parte vede cineva fata celuilalt. . Actul de comuniune al celor de pe pamant face sa odrasleasca in aceia radacina pomului comuniunii. Apoi capatana adauga: ”Noi cei ce n-am cunoscut pe Dumnezeu suntem miluiti macar putin, dar cei ce au cunoscut pe Dumnezeu si s-au lepadat de El si n-au facut voia Lui dedesubtul nostru sunt”.

Deci un mare sfant se roaga pentru paganii morti si tot ce obtine este o foarte slaba mangaiere. Eu sunt de acord cu ce spune Sf Macarie cand aude:
" - Vai zilei aceleia in care s-a nascut omul, daca aceasta este mangaierea muncii !"

Cat timp este viata exista imensul har al pocaintei pentru cei ce-l cauta. Dupa moarte, poti doar sa vezi cat de cat fata vecinului; si asta numai daca un mare sfant se roaga si daca nu esti "dedesubt".