intamplare

[Heurtebise]

În prealabil postat de adam000

Cred ca incurci serios lucrurile intre planul lumesc si planul duhovnicesc.
Daca la teatru mergi imbract la costum ca sa nu te considere oamenii badaran (intr-un anume sens ca sa impui respect, ca sa impresionezi pozitiv), inseamna ca te imbraci pt parerea lumii, pt ca oamenii, la nivel lumesc, asta apreciaza, asta le impune respect.
Dar Lui Dumnezeu cand mergi la biserica poti tu sa-i impui respect imbracandu-te in haine bune?
Poti sa-l impresionezi tu pe Dumnezeu imbracandu-te la costum?
Oare pe Dumnezeu ce-l "impresioneaza pozitiv" la noi? Ce apreciaza Dumnezeu la om?
Oare nu cumva faptele bune izvorate din crediinta si din dragoste pt Dumnezeu sint de fapt cele care conteaza in fata Lui Dumnezeu?
Dumnezeu atat a cerut de la oameni - sa ii respecte poruncile. El cauta la sufletul omului, la dragostea omului pt Dumnezeu si pt ceilalti semeni, pt aproapele, la faptele bune ale omului ce vin din dragostea omului pt Dumnezeu si pt aproapele, din stradania omului de a-i implini poruncile. Nu cauta la imbracaminte. La imbracaminte cauta lumea, nu Dumnezeu, asa ca depinde pe cine vrei tu sa impresionezi, depinde cui vrei tu sa impui respect si depinde a cui parere si apreciere vrei sa castigi - a Lui Dumnezeu sau a oamenilor.
Degeaba merge un om imbracat in cele mai bune haine la biserica, daca trece nepasator pe linga (sau este deranjat de) cersetorul sau omul sarac care nu are astfel de haine bune (si poate caruia ii mai e si rusine sa intre cu haine proaste sau rupte, ponosite in biserica, ca sa nu-l deranjeze pe cel cu haine bune - in felul acesta il sminteste pe cel sarac).

Cred ca omul cand merge la biserica nu ar trebui sa se intrebe daca s-a imbracat suficient de bine, ci ar trebui sa se intrebe cat de mult il iubeste pe Dumnezeu si pe aproapele. Ar trebui sa se intrebe daca merge cu drag si cu bucurie la biserica, ca la cea mai frumoasa si mai asteptata intalnire; ar trebui sa se intrebe daca vede chipul Lui Hristos in oamenii din jur; ar trebui sa se intrebe daca il iubeste pe Dumnezeu suficient de mult cat sa renunte la pacate si patimi pt El (ar trebui sa se intrebe daca isi iubeste patimile sale mai mult decat pe Dumnezeu); ar trebui sa se intrebe cat de mult s-a straduit sa faca binele din dragoste de Dumnezeu.

Domnule, un crestin pe planul duhovnicesc trebuie sa fie crestin si pe planul lumesc.

Eu vad lucrurile exact invers de cum le vedeti dumneavoastra; eu nu ma imbrac decent la biserica pentru a impune respect, ci DIN RESPECT pentru Dumnezeu-in primul rand, pentru preoti, pentru ceilalti crestini si din respect pentru mine.
Probabil ca argumentarea-refren cu care tot dati inainte serveste impulsurilor dumneavoastra de a purta slapi, pantaloni scurti si sapca in biserica. Eu altfel nu imi explic de ce sunteti atat de incapatanat incat sa refuzati sa vedeti ca treaba asta cu imbracamintea e pur si simplu o chestiune de bun-simt. BUN-SIMT! Atat.
Pentru mai multe informatii despre tinuta in biserica rasfoiti putin biblia la Corinteni si incercati sa va debarasati de ideile prefabricate imprumutate de pe la americani.

Marturisesc ca imi pare si firesc si necesar (...:) sa acordam o atentie aparte hainelor noastre exterioare cand intram in Salasul Domnului.
Aceasta, in primul rand, intrucat spatiul si timpul liturgic constituie o "ruptura" in raport cu spatiul si timpul profan, lumesc. Si ne imbracam in acord cu situatia, daca nu tinem mortis sa fim in dezacord cu ea sau sa fim pur si simplu indiferenti.
Apoi, tinuta in Biserica este elaborata meticulos, viu - in ton sau inganare cu Duhul, in pas cu istoria sfanta a Bisericii, in oglinda, ecou cu faptele vietii sfinte iar nu sub influenta contingentului (nu e moda!). Cum portul Preotului nu e arbitrar sau intamplator, asa si portul credinciosilor. Haina preoteasca (precum e orice lucru in Sfantul Salas) este elaborata in impreuna-lucrare cu Duhul Sfant (gasim toate detaliile in cartile de Liturgica).
Apoi, venind in planul sufletesc al fiecarui crestin, cand pornesc la intalnirea si impartasirea cu Domnul (Sfanta Liturghie fiind, cum stim, cel mai inaltator si complet act de intimitate cu Hristos, conform Cuvantului si intregii Traditii a Bisericii Ortodoxe), se naste firesc (precum si suprafiresc!) in noi un imbold fin, delicat si ferm de a aduce in apropierea lui Hristos tot ce avem mai bun, mai curat, mai cinstit. (Vreau sa plac Celui Care ma iubeste nespus!+ Macar atat, macar acolo, atunci...)
Tocmai aici cred, iata, se cuvin cateva precizari, pentru a nu risca o cadere in formalism (incerc sa citez pe scurt din biata mea memorie, ma iertati pentru imprecizie...):
1) La Nunta, Stapanul il arunca afara, in intuneric, unde e plansul cel mare, pe cel fara haina de nunta. E haina omului launtric, Haina Botezului, vai, patata de noroiul pacatului... E terfelirea prin fapte nevrednice, prin faradelegi, a numelui de crestin...
2) Domnul il lauda pe unul dintre cei care Il gazduiesc, deoarece e foarte atent la cele exterioare, dar ii atrage atentia asupra curatiei celor launtrice...
3) Marta cea harnica in toate cele vizibile si Maria "risipind" mirul, in duh lucratoare si intru anticiparea Jertfei...
4) Morminte frumos varuite pe dinafara, spune Domnul, iar inlauntru pline de toata necuratia...
5) Din inima vin toate relele...
6) In acelasi ton imi pare: "Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit..."

Asadar, eu inteleg, precum iata caut, ca prioritara este curatenia hainei sufletesti, roua adancului inimii, lepadarea intregii rautati...
Cred ca atunci cand are loc o astfel de asezare launtrica, vine firesc, in completare spre exterior, in extensie sau manifestare concreta, atat conduita cat si haina ...
Inima buna intru Hristos Domnul aduce si haine pe masura.
Haina launtrica isi pune amprenta pe haina exterioara.
Smerenia inimii si a mintii se exprima in haina trupului: curata, simpla, cernita sau luminoasa - in acord cu evenimentul din Biserica.
Broboada traditionala a femeilor din Romania crestina... Acoperirea capului cu un batic, macar...
Descoperirea capului, cand barbatul evlavios simte impulsul launtric de a se inchina la intalnirea unei biserici...

Tinuta vestimentara la intrarea in Sfantul Lacas, fixata in cultura poporului roman crestin, este rodul experientei duhovnicesti a sute de ani, este rod cu nestiut de numeroase si puternice radacini (hranite cu sange de mucenici si mucenite) pe care, oricat ne straduim sa le smulgem in clipele noatre de ratacita "inovatie", nu reusim. Un om sau mai multi pot incerca o alta tinuta in Biserica dar portul traditional in spatiul si timpul liturgic romanesc tin de fiinta si memoria neamului si raman cata vreme traieste neamul romanesc. Care este, cum stim, durat din fibra dubla: daco-romana si, in duh, crestina prin Sfantul Andrei ucenicul dintai-chemat al Domnului.
Asa cred, pur si simplu. Ma iertati!