intamplare

[adam000]

În prealabil postat de vintage

Maica Domnului in toate icoanele ortodoxe este infatisata in imbracaminte decenta, cu capul acoperit. Atunci noi? sa luam ex de la ea macar in biserica la rugaciune.

Pai sa ia fiecare femeie exemplu personal de la ea (pentru sine insasi), dar sa NU ii dai cu exemplul in cap aproapelui tau !!! (surorii tale care poate ca nu stie sau nu simte asa)
Daca chiar vrei sa o iei ca exemplu pe Maica Domunlui (acum am vazut ca esti femeie), pai atunci ia-o ca exemplu pina la capat - ia-o ca exemplu si in faptul ca Maica Domnului nu s-a impus ca exemplu nimanui nici pe ea, nici pe nimeni altcineva, decat pe Hristos in sensul de a-i indemna pe ceilalti sa faca cum zice El! Daca Maica Doimnului, in smerenia ei, desi este nu numai o sfanta, ci chiar Maica Lui Dumnezeu nu a dat nimanui in cap cu exemplul ei (nu a pretins nimanui sa o urmeze ci a acordat - tocmai pt ca era smerita- libertate tuturor - aceeasi libertate pe care a acordat-o si Hristos), atunci sa nu devina nimeni din cele ce vror sa ii ia exemplul, o terorista care pretinde sau ii impune exemplul Maicii Domnului pe care Ea insasi nu si l-a impus. Daca Maica Domnului a respectat libertatea de alegere a tuturor, rezumandu-se sa dea doar un indemn - nu a judecat ce fac unele femei sau ce fac altele, sau ce ii este de folos uneia sau alteia care doreste/alege sa mearga in casa Lui Dumnezeu, atunci cei care vor sa-i urmeze exemplul, sa faca la fel, nu?! Sa nu dea cu exemplul Maicii Domnului in cap aproapelui sau!

Cat despre ce ii place sau nu Lui Dumnezeu, nu mai judeca tu ce-i place sau nu Lui Dumnezeu referitor la altul si cum ii cheama pe fiecare sa Il caute, sau cum actioneaza Dumnezeu in viata fiecaruia pentru a-l mantui (caci nu vrea moartea pacatosului ci sa se intoarca) - poate ca Lui Dumezeu ii place mai mult ca acea fata si-a dorit sa Ii viziteze casa Lui, biserica, chiar si in pantaloni scurti, decat sa stea acasa (este si asta un inceput de intoarcere) si de aceea nici nu i-a inchis usa in nas (ca doar o putea face, nu, ca e Dumnezeu - si astfel ar fi vazut fata respectiva si anuntul de pe usa bisericii ;-) Chiar crezi ca stii tu ce gandeste Dumnezeu fata de alt om in fiecare clipa si cum alege El sa-i cheme pe fiecare?

În prealabil postat de adam000

Pai sa ia fiecare femeie exemplu personal de la ea (pentru sine insasi), dar sa NU ii dai cu exemplul in cap aproapelui tau !!! (surorii tale care poate ca nu stie sau nu simte asa)
Daca chiar vrei sa o iei ca exemplu pe Maica Domunlui (acum am vazut ca esti femeie), pai atunci ia-o ca exemplu pina la capat - ia-o ca exemplu si in faptul ca Maica Domnului nu s-a impus ca exemplu nimanui nici pe ea, nici pe nimeni altcineva, decat pe Hristos in sensul de a-i indemna pe ceilalti sa faca cum zice El! Daca Maica Doimnului, in smerenia ei, desi este nu numai o sfanta, ci chiar Maica Lui Dumnezeu nu a dat nimanui in cap cu exemplul ei (nu a pretins nimanui sa o urmeze ci a acordat - tocmai pt ca era smerita- libertate tuturor - aceeasi libertate pe care a acordat-o si Hristos), atunci sa nu devina nimeni din cele ce vror sa ii ia exemplul, o terorista care pretinde sau ii impune exemplul Maicii Domnului pe care Ea insasi nu si l-a impus. Daca Maica Domnului a respectat libertatea de alegere a tuturor, rezumandu-se sa dea doar un indemn - nu a judecat ce fac unele femei sau ce fac altele, sau ce ii este de folos uneia sau alteia care doreste/alege sa mearga in casa Lui Dumnezeu, atunci cei care vor sa-i urmeze exemplul, sa faca la fel, nu?! Sa nu dea cu exemplul Maicii Domnului in cap aproapelui sau!

Cat despre ce ii place sau nu Lui Dumnezeu, nu mai judeca tu ce-i place sau nu Lui Dumnezeu referitor la altul si cum ii cheama pe fiecare sa Il caute, sau cum actioneaza Dumnezeu in viata fiecaruia pentru a-l mantui (caci nu vrea moartea pacatosului ci sa se intoarca) - poate ca Lui Dumezeu ii place mai mult ca acea fata si-a dorit sa Ii viziteze casa Lui, biserica, chiar si in pantaloni scurti, decat sa stea acasa (este si asta un inceput de intoarcere) si de aceea nici nu i-a inchis usa in nas (ca doar o putea face, nu, ca e Dumnezeu - si astfel ar fi vazut fata respectiva si anuntul de pe usa bisericii ;-) Chiar crezi ca stii tu ce gandeste Dumnezeu fata de alt om in fiecare clipa si cum alege El sa-i cheme pe fiecare?

Dragul meu prieten,
Vad ca te-a tulburat rau cele scrise de mine si ma certi foarte tare. Intr-o oarecare masura ai dreptate, nu-mi este mie a judeca pe nimeni... dar nu am avut intentia sa judec ci voiam sa scot in evidenta ca uneori chiar daca avem intentii bune putem gresi. Cazul dezbatut aici este de acest fel. Exprimarea mea nu a fost prea clara, probabil.
Nu retrag nimic din cele ce am scris, ba chiar le-as repeta chiar daca tu nu esti in asentimentul meu.
Doamne ajuta!

[Heurtebise]

În prealabil postat de adam000

Pai sa ia fiecare femeie exemplu personal de la ea (pentru sine insasi), dar sa NU ii dai cu exemplul in cap aproapelui tau !!! (surorii tale care poate ca nu stie sau nu simte asa)
Daca chiar vrei sa o iei ca exemplu pe Maica Domunlui (acum am vazut ca esti femeie), pai atunci ia-o ca exemplu pina la capat - ia-o ca exemplu si in faptul ca Maica Domnului nu s-a impus ca exemplu nimanui nici pe ea, nici pe nimeni altcineva, decat pe Hristos in sensul de a-i indemna pe ceilalti sa faca cum zice El! Daca Maica Doimnului, in smerenia ei, desi este nu numai o sfanta, ci chiar Maica Lui Dumnezeu nu a dat nimanui in cap cu exemplul ei (nu a pretins nimanui sa o urmeze ci a acordat - tocmai pt ca era smerita- libertate tuturor - aceeasi libertate pe care a acordat-o si Hristos), atunci sa nu devina nimeni din cele ce vror sa ii ia exemplul, o terorista care pretinde sau ii impune exemplul Maicii Domnului pe care Ea insasi nu si l-a impus. Daca Maica Domnului a respectat libertatea de alegere a tuturor, rezumandu-se sa dea doar un indemn - nu a judecat ce fac unele femei sau ce fac altele, sau ce ii este de folos uneia sau alteia care doreste/alege sa mearga in casa Lui Dumnezeu, atunci cei care vor sa-i urmeze exemplul, sa faca la fel, nu?! Sa nu dea cu exemplul Maicii Domnului in cap aproapelui sau!

Cat despre ce ii place sau nu Lui Dumnezeu, nu mai judeca tu ce-i place sau nu Lui Dumnezeu referitor la altul si cum ii cheama pe fiecare sa Il caute, sau cum actioneaza Dumnezeu in viata fiecaruia pentru a-l mantui (caci nu vrea moartea pacatosului ci sa se intoarca) - poate ca Lui Dumezeu ii place mai mult ca acea fata si-a dorit sa Ii viziteze casa Lui, biserica, chiar si in pantaloni scurti, decat sa stea acasa (este si asta un inceput de intoarcere) si de aceea nici nu i-a inchis usa in nas (ca doar o putea face, nu, ca e Dumnezeu - si astfel ar fi vazut fata respectiva si anuntul de pe usa bisericii ;-) Chiar crezi ca stii tu ce gandeste Dumnezeu fata de alt om in fiecare clipa si cum alege El sa-i cheme pe fiecare?

E foarte curios cum unii oameni sustin ca nu are importanta tinuta in biserica dar cand e vorba de iesit in oras, mers la teatru/cinema, la concert, la party-uri etc. fiecare din oamenii astia acorda o foarte mare importanta tinutei(ceea ce e si normal de altfel); astfel ca ai trece drept un badaran daca te-ai duce la teatru in slapi si pantaloni scurti de trenning.
Lucrurile ar trebui sa stea la fel si cu tinuta in biserica. Eu tin minte ca in copilarie aveam ceea ce mama mea numea foarte frumos "haine de duminica"...
E-adevarat ca tinuta nu e totul. Conteaza mai ales sufletul dar nu-nteleg de ne nu le-am putea impaca pè amandoua?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Heurtebise

E foarte curios cum unii oameni sustin ca nu are importanta tinuta in biserica dar cand e vorba de iesit in oras, mers la teatru/cinema, la concert, la party-uri etc. fiecare din oamenii astia acorda o foarte mare importanta tinutei(ceea ce e si normal de altfel); astfel ca ai trece drept un badaran daca te-ai duce la teatru in slapi si pantaloni scurti de trenning.
Lucrurile ar trebui sa stea la fel si cu tinuta in biserica. Eu tin minte ca in copilarie aveam ceea ce mama mea numea foarte frumos "haine de duminica"...

Când mergem la biserică, mai ales Duminica la Sf Liturghie, nu trebuie să uităm Cine este Acela care ne-a invitat la ospăţul Lui. Câtă grijă avem să ne îmbrăcăm cu cele mai bune haine atunci când ne invită prostul satului la bairam ! Iar, dacă cel care ne invită ar fi Băsescu, ori vreun şef de judeţ, atunci am avea grijă nu numai de înfăţişarea noastră, ci şi să ajungem la timp, ba chiar cu puţin timp înainte de începerea întrunirii şi în niciun caz nu am socoti potrivit să "trecem pe acolo" dernajându-i pe meseni ca să "aprindem nişte lumânări". Chiar ne-am pregăti înainte, să ştim ce să-i spunem potentatului clipei. Ne-am tot gândi de ce ne cheamă: poate ca să ne felicite, ori ca să ne facă vreo observaţie aspura comportamentului nostru recent ? Ne-am cerceta cugetele cu atenţie, bineştiind că respectivul are mijloace de supraveghere pe care noi nu le cunoaştem. Dar, toate acestea nu le facem când cel care ne invită este Împăratul Împăraţilor, Cel la numele Căruia tot genunchiul trebuie să se plece ! Cel Care ne vede neîncetat şi pe Care legiunile de îngeri Îl slujesc !


Pe de altă parte, "a ne îmbrăca cum se cuvine" e un lucru care trebuie făcut nu numai la biserică (deşi acolo în mod deosebit, având în vedere că numai acolo Cristos este în mod substanţial prezent). Trebuie făcut în general. Unul dintre motivele ascunse pentru care trebuie să facem acest lucru, unul dintre motivele despre care nu prea se vorbeşte, e acela că felul în care ne îmbrăcăm nu numai că îi influenţează pe alţii, ci ne influenţează pe noi înşine. Nu imediat, în sensul că dacă ieşim o dată la cumpărături îmbrăcaţi lălâi, gata, suntem deja sub o rea influenţă; dar, în timp, felul cum ne îmbrăcăm ne influenţează mentalitatea şi, în cele din urmă, ajunge a avea influenţă spirituală. Legea "lex credendi-lex orandi" (aşa cum credem, aşa ne rugăm) este biunivocă: ei îi corespunde "lex orandi-lex credendi", adică aşa cum ne rugăm, aşa (ajungem să) credem. Acest caracter biunivoc este mai general decât aplicarea lui în liturgică. Iată ce spunea, în 1960, un cardinal, arhiepiscopul Genovei, despre acest lucru: http://olrl.org/virtues/pants.shtml

[adam000]

În prealabil postat de Heurtebise

E foarte curios cum unii oameni sustin ca nu are importanta tinuta in biserica dar cand e vorba de iesit in oras, mers la teatru/cinema, la concert, la party-uri etc. fiecare din oamenii astia acorda o foarte mare importanta tinutei(ceea ce e si normal de altfel); astfel ca ai trece drept un badaran daca te-ai duce la teatru in slapi si pantaloni scurti de trenning.
Lucrurile ar trebui sa stea la fel si cu tinuta in biserica. Eu tin minte ca in copilarie aveam ceea ce mama mea numea foarte frumos "haine de duminica"...
E-adevarat ca tinuta nu e totul. Conteaza mai ales sufletul dar nu-nteleg de ne nu le-am putea impaca pč amandoua?

Cred ca incurci serios lucrurile intre planul lumesc si planul duhovnicesc.
Daca la teatru mergi imbract la costum ca sa nu te considere oamenii badaran (intr-un anume sens ca sa impui respect, ca sa impresionezi pozitiv), inseamna ca te imbraci pt parerea lumii, pt ca oamenii, la nivel lumesc, asta apreciaza, asta le impune respect.
Dar Lui Dumnezeu cand mergi la biserica poti tu sa-i impui respect imbracandu-te in haine bune?
Poti sa-l impresionezi tu pe Dumnezeu imbracandu-te la costum?
Oare pe Dumnezeu ce-l "impresioneaza pozitiv" la noi? Ce apreciaza Dumnezeu la om?
Oare nu cumva faptele bune izvorate din crediinta si din dragoste pt Dumnezeu sint de fapt cele care conteaza in fata Lui Dumnezeu?
Dumnezeu atat a cerut de la oameni - sa ii respecte poruncile. El cauta la sufletul omului, la dragostea omului pt Dumnezeu si pt ceilalti semeni, pt aproapele, la faptele bune ale omului ce vin din dragostea omului pt Dumnezeu si pt aproapele, din stradania omului de a-i implini poruncile. Nu cauta la imbracaminte. La imbracaminte cauta lumea, nu Dumnezeu, asa ca depinde pe cine vrei tu sa impresionezi, depinde cui vrei tu sa impui respect si depinde a cui parere si apreciere vrei sa castigi - a Lui Dumnezeu sau a oamenilor.
Degeaba merge un om imbracat in cele mai bune haine la biserica, daca trece nepasator pe linga (sau este deranjat de) cersetorul sau omul sarac care nu are astfel de haine bune (si poate caruia ii mai e si rusine sa intre cu haine proaste sau rupte, ponosite in biserica, ca sa nu-l deranjeze pe cel cu haine bune - in felul acesta il sminteste pe cel sarac).

Cred ca omul cand merge la biserica nu ar trebui sa se intrebe daca s-a imbracat suficient de bine, ci ar trebui sa se intrebe cat de mult il iubeste pe Dumnezeu si pe aproapele. Ar trebui sa se intrebe daca merge cu drag si cu bucurie la biserica, ca la cea mai frumoasa si mai asteptata intalnire; ar trebui sa se intrebe daca vede chipul Lui Hristos in oamenii din jur; ar trebui sa se intrebe daca il iubeste pe Dumnezeu suficient de mult cat sa renunte la pacate si patimi pt El (ar trebui sa se intrebe daca isi iubeste patimile sale mai mult decat pe Dumnezeu); ar trebui sa se intrebe cat de mult s-a straduit sa faca binele din dragoste de Dumnezeu.

[cristina2012]

Cand mergem la biserica mergem la Hristos, doar ca nu ne intalnim numai cu Hristos acolo, ne mai intalnim si cu inca 100, 200, 300 de oameni. Nu e cazul sa-i impresionam pe toti, dar ar trebui sa ne gandim sa nu-i deranjam (prea tare)... si nu e nimeni deranjat daca culoarea hainelor nu mai e stralucitoare ca in prima zi, daca puloverul e scamosat sau manecile de la camasa sunt roase... pentru ca doar pe acestea le avem. In schimb, daca hainele sunt nespalate si miros urat, sau sunt rupte de nu mai pot acoperi cuviincios trupul... ceva lipseste, anume bunul simt.
Unii sfinti pustnici au petrecut singuri zeci de ani in pustietati sau paduri, doar ei si Hristos si fireste ca nu mai aveau haine "de biserica"... adica nu mai aveau deloc, dar atunci cand s-au intalnit cu oamenii, s-au ascuns si au cerut intai sa li se aduca o haina si apoi s-au aratat.

[Heurtebise]

În prealabil postat de adam000

Cred ca incurci serios lucrurile intre planul lumesc si planul duhovnicesc.
Daca la teatru mergi imbract la costum ca sa nu te considere oamenii badaran (intr-un anume sens ca sa impui respect, ca sa impresionezi pozitiv), inseamna ca te imbraci pt parerea lumii, pt ca oamenii, la nivel lumesc, asta apreciaza, asta le impune respect.
Dar Lui Dumnezeu cand mergi la biserica poti tu sa-i impui respect imbracandu-te in haine bune?
Poti sa-l impresionezi tu pe Dumnezeu imbracandu-te la costum?
Oare pe Dumnezeu ce-l "impresioneaza pozitiv" la noi? Ce apreciaza Dumnezeu la om?
Oare nu cumva faptele bune izvorate din crediinta si din dragoste pt Dumnezeu sint de fapt cele care conteaza in fata Lui Dumnezeu?
Dumnezeu atat a cerut de la oameni - sa ii respecte poruncile. El cauta la sufletul omului, la dragostea omului pt Dumnezeu si pt ceilalti semeni, pt aproapele, la faptele bune ale omului ce vin din dragostea omului pt Dumnezeu si pt aproapele, din stradania omului de a-i implini poruncile. Nu cauta la imbracaminte. La imbracaminte cauta lumea, nu Dumnezeu, asa ca depinde pe cine vrei tu sa impresionezi, depinde cui vrei tu sa impui respect si depinde a cui parere si apreciere vrei sa castigi - a Lui Dumnezeu sau a oamenilor.
Degeaba merge un om imbracat in cele mai bune haine la biserica, daca trece nepasator pe linga (sau este deranjat de) cersetorul sau omul sarac care nu are astfel de haine bune (si poate caruia ii mai e si rusine sa intre cu haine proaste sau rupte, ponosite in biserica, ca sa nu-l deranjeze pe cel cu haine bune - in felul acesta il sminteste pe cel sarac).

Cred ca omul cand merge la biserica nu ar trebui sa se intrebe daca s-a imbracat suficient de bine, ci ar trebui sa se intrebe cat de mult il iubeste pe Dumnezeu si pe aproapele. Ar trebui sa se intrebe daca merge cu drag si cu bucurie la biserica, ca la cea mai frumoasa si mai asteptata intalnire; ar trebui sa se intrebe daca vede chipul Lui Hristos in oamenii din jur; ar trebui sa se intrebe daca il iubeste pe Dumnezeu suficient de mult cat sa renunte la pacate si patimi pt El (ar trebui sa se intrebe daca isi iubeste patimile sale mai mult decat pe Dumnezeu); ar trebui sa se intrebe cat de mult s-a straduit sa faca binele din dragoste de Dumnezeu.

Domnule, un crestin pe planul duhovnicesc trebuie sa fie crestin si pe planul lumesc.

Eu vad lucrurile exact invers de cum le vedeti dumneavoastra; eu nu ma imbrac decent la biserica pentru a impune respect, ci DIN RESPECT pentru Dumnezeu-in primul rand, pentru preoti, pentru ceilalti crestini si din respect pentru mine.
Probabil ca argumentarea-refren cu care tot dati inainte serveste impulsurilor dumneavoastra de a purta slapi, pantaloni scurti si sapca in biserica. Eu altfel nu imi explic de ce sunteti atat de incapatanat incat sa refuzati sa vedeti ca treaba asta cu imbracamintea e pur si simplu o chestiune de bun-simt. BUN-SIMT! Atat.
Pentru mai multe informatii despre tinuta in biserica rasfoiti putin biblia la Corinteni si incercati sa va debarasati de ideile prefabricate imprumutate de pe la americani.

Marturisesc ca imi pare si firesc si necesar (...:) sa acordam o atentie aparte hainelor noastre exterioare cand intram in Salasul Domnului.
Aceasta, in primul rand, intrucat spatiul si timpul liturgic constituie o "ruptura" in raport cu spatiul si timpul profan, lumesc. Si ne imbracam in acord cu situatia, daca nu tinem mortis sa fim in dezacord cu ea sau sa fim pur si simplu indiferenti.
Apoi, tinuta in Biserica este elaborata meticulos, viu - in ton sau inganare cu Duhul, in pas cu istoria sfanta a Bisericii, in oglinda, ecou cu faptele vietii sfinte iar nu sub influenta contingentului (nu e moda!). Cum portul Preotului nu e arbitrar sau intamplator, asa si portul credinciosilor. Haina preoteasca (precum e orice lucru in Sfantul Salas) este elaborata in impreuna-lucrare cu Duhul Sfant (gasim toate detaliile in cartile de Liturgica).
Apoi, venind in planul sufletesc al fiecarui crestin, cand pornesc la intalnirea si impartasirea cu Domnul (Sfanta Liturghie fiind, cum stim, cel mai inaltator si complet act de intimitate cu Hristos, conform Cuvantului si intregii Traditii a Bisericii Ortodoxe), se naste firesc (precum si suprafiresc!) in noi un imbold fin, delicat si ferm de a aduce in apropierea lui Hristos tot ce avem mai bun, mai curat, mai cinstit. (Vreau sa plac Celui Care ma iubeste nespus!+ Macar atat, macar acolo, atunci...)
Tocmai aici cred, iata, se cuvin cateva precizari, pentru a nu risca o cadere in formalism (incerc sa citez pe scurt din biata mea memorie, ma iertati pentru imprecizie...):
1) La Nunta, Stapanul il arunca afara, in intuneric, unde e plansul cel mare, pe cel fara haina de nunta. E haina omului launtric, Haina Botezului, vai, patata de noroiul pacatului... E terfelirea prin fapte nevrednice, prin faradelegi, a numelui de crestin...
2) Domnul il lauda pe unul dintre cei care Il gazduiesc, deoarece e foarte atent la cele exterioare, dar ii atrage atentia asupra curatiei celor launtrice...
3) Marta cea harnica in toate cele vizibile si Maria "risipind" mirul, in duh lucratoare si intru anticiparea Jertfei...
4) Morminte frumos varuite pe dinafara, spune Domnul, iar inlauntru pline de toata necuratia...
5) Din inima vin toate relele...
6) In acelasi ton imi pare: "Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit..."

Asadar, eu inteleg, precum iata caut, ca prioritara este curatenia hainei sufletesti, roua adancului inimii, lepadarea intregii rautati...
Cred ca atunci cand are loc o astfel de asezare launtrica, vine firesc, in completare spre exterior, in extensie sau manifestare concreta, atat conduita cat si haina ...
Inima buna intru Hristos Domnul aduce si haine pe masura.
Haina launtrica isi pune amprenta pe haina exterioara.
Smerenia inimii si a mintii se exprima in haina trupului: curata, simpla, cernita sau luminoasa - in acord cu evenimentul din Biserica.
Broboada traditionala a femeilor din Romania crestina... Acoperirea capului cu un batic, macar...
Descoperirea capului, cand barbatul evlavios simte impulsul launtric de a se inchina la intalnirea unei biserici...

Tinuta vestimentara la intrarea in Sfantul Lacas, fixata in cultura poporului roman crestin, este rodul experientei duhovnicesti a sute de ani, este rod cu nestiut de numeroase si puternice radacini (hranite cu sange de mucenici si mucenite) pe care, oricat ne straduim sa le smulgem in clipele noatre de ratacita "inovatie", nu reusim. Un om sau mai multi pot incerca o alta tinuta in Biserica dar portul traditional in spatiul si timpul liturgic romanesc tin de fiinta si memoria neamului si raman cata vreme traieste neamul romanesc. Care este, cum stim, durat din fibra dubla: daco-romana si, in duh, crestina prin Sfantul Andrei ucenicul dintai-chemat al Domnului.
Asa cred, pur si simplu. Ma iertati!

[Yasmina]

În prealabil postat de adam000

Cred ca incurci serios lucrurile intre planul lumesc si planul duhovnicesc.
Daca la teatru mergi imbract la costum ca sa nu te considere oamenii badaran (intr-un anume sens ca sa impui respect, ca sa impresionezi pozitiv), inseamna ca te imbraci pt parerea lumii, pt ca oamenii, la nivel lumesc, asta apreciaza, asta le impune respect.
Dar Lui Dumnezeu cand mergi la biserica poti tu sa-i impui respect imbracandu-te in haine bune?
Poti sa-l impresionezi tu pe Dumnezeu imbracandu-te la costum?
Oare pe Dumnezeu ce-l "impresioneaza pozitiv" la noi? Ce apreciaza Dumnezeu la om?
Oare nu cumva faptele bune izvorate din crediinta si din dragoste pt Dumnezeu sint de fapt cele care conteaza in fata Lui Dumnezeu?
Dumnezeu atat a cerut de la oameni - sa ii respecte poruncile. El cauta la sufletul omului, la dragostea omului pt Dumnezeu si pt ceilalti semeni, pt aproapele, la faptele bune ale omului ce vin din dragostea omului pt Dumnezeu si pt aproapele, din stradania omului de a-i implini poruncile. Nu cauta la imbracaminte. La imbracaminte cauta lumea, nu Dumnezeu, asa ca depinde pe cine vrei tu sa impresionezi, depinde cui vrei tu sa impui respect si depinde a cui parere si apreciere vrei sa castigi - a Lui Dumnezeu sau a oamenilor.
Degeaba merge un om imbracat in cele mai bune haine la biserica, daca trece nepasator pe linga (sau este deranjat de) cersetorul sau omul sarac care nu are astfel de haine bune (si poate caruia ii mai e si rusine sa intre cu haine proaste sau rupte, ponosite in biserica, ca sa nu-l deranjeze pe cel cu haine bune - in felul acesta il sminteste pe cel sarac).

Cred ca omul cand merge la biserica nu ar trebui sa se intrebe daca s-a imbracat suficient de bine, ci ar trebui sa se intrebe cat de mult il iubeste pe Dumnezeu si pe aproapele. Ar trebui sa se intrebe daca merge cu drag si cu bucurie la biserica, ca la cea mai frumoasa si mai asteptata intalnire; ar trebui sa se intrebe daca vede chipul Lui Hristos in oamenii din jur; ar trebui sa se intrebe daca il iubeste pe Dumnezeu suficient de mult cat sa renunte la pacate si patimi pt El (ar trebui sa se intrebe daca isi iubeste patimile sale mai mult decat pe Dumnezeu); ar trebui sa se intrebe cat de mult s-a straduit sa faca binele din dragoste de Dumnezeu.

Atunci de ce ne mai acoperim goliciunea,daca nu conteaza decat sufletul si faptele bune??
Oare de ce goliciunea se numeste"parti intime"?Nu deoarece trebuie pastrata intima?
Decolteurile generoase si"vederile"la fund provoaca furori chiar si intr-un bar vexat de noapte,insa in biserica provoaca adevarate socuri.Nu cred ca este bine sa smintim alte persoane care se roaga-sunt intr-o stare modificata a constiintei si nici pe cei care servesc acolo!
Pe cine vrem sa impresionam sexual in biserica?Preotul?dascalul?femeia de la lumanari?
Daca intr-adevar conteaza numai credinta din suflet si faptele bune atunci numai acestea ar trebuie sa ne impodobeasca,nu machiajul,bijuteriile si hainele tipatoare.
In biserica trebuie sa fii aproape invizibil ca aparenta,insa incarcatura spirituala trebuie sa primeze.

În prealabil postat de Yasmina

In biserica trebuie sa fii aproape invizibil ca aparenta,insa incarcatura spirituala trebuie sa primeze.

Ei, ce bine ar fi sa fii si, totodata, invizibil...:)
Sau sa te vada doar unul, doi credinciosi vrednici...