experiment care infirma teoria relativitatii

[richard_d]

În prealabil postat de bogdan81

Richard,

Dar omul Flavius, iertata sa-mi fie analogia, nu exista in acelasi mod precum o piatra sau precum un tigru. Ci exista ca o fiinta constienta de sine, ca orice alt om de pe aceasta lume. Aceasta constiinta de sine care este totodata si constiinta faptului ca va muri, este cea care ii cere omului la modul imperios sa-si caute un sens, sa-si caute nemurirea, sa-l caute pe Dumnezeu ca cel ce ne daruieste aceasta nemurire, si sa spere ca-l va intalni.
Ganditi-va putin, poate omul sa traiasca ca om, adica ca fiinta constienta, numiti cum vreti aceasta constiinta (o puteti considera la limita o boala, dar e o boala specifica omului, care face parte din conditia umana), poate deci omul sa traiasca ca om fara sa spere?
Nu cumva, incetand de a spera, se aseaza impotriva propriei lui conditii de om?

Raspunsul ar fi: "NU".
Exista oameni care nu se sperie, exista oameni care traiesc cu frica.
Exista oameni puternici si slabi.
Oameni care cred de frica si oameni care nu cred de frica, oameni care s-au nascut puternici sau oameni care au devenit puternici prin credinta.
Oamenii nu se nasc crestini (sau apartinand unei religii).
Toti crestinii sunt oameni, dar nu toti oamenii sunt crestini.
Flavius este pur si simplu un om care nu a fost si probabil nu va fi adeptul nici unei religii. Pentru el notiunea de Dumnezeu are tot atat de multa relevanta ca cea de Mos Craciun sau Iepurasul de Pasti sau Pestisorul Auriu.

Toti am fost dezamagiti cand am aflat ca nu exista Mos Craciun, dar am trecut peste asta.

[codana]

În prealabil postat de richard_d

Raspunsul ar fi: "NU".
Exista oameni care nu se sperie, exista oameni care traiesc cu frica.
Exista oameni puternici si slabi.
Oameni care cred de frica si oameni care nu cred de frica, oameni care s-au nascut puternici sau oameni care au devenit puternici prin credinta.
Oamenii nu se nasc crestini (sau apartinand unei religii).
Toti crestinii sunt oameni, dar nu toti oamenii sunt crestini.
Flavius este pur si simplu un om care nu a fost si probabil nu va fi adeptul nici unei religii. Pentru el notiunea de Dumnezeu are tot atat de multa relevanta ca cea de Mos Craciun sau Iepurasul de Pasti sau Pestisorul Auriu.

Toti am fost dezamagiti cand am aflat ca nu exista Mos Craciun, dar am trecut peste asta.

da,ideea ta are valoare daca o privesti printr-un anumit unghi.
un om este singur,cat de puternic este?
un om are o idee geniala iar majoritatea il blameaza:cat de puternic este acel om?omul fara creator, este nimic,alaturi de creator este totul.

[bogdan81]

Richard,
Spuneti ca omul nu pierde nimic din conditia sa umana daca inceteaza de a cauta, de a spera. Atunci inseamna ca sustineti ca omul, desi singura fiinta care stie ca va muri, isi poate de fapt asuma conditia unei pietre.
Ceea ce spuneti este ca omul desi stie ca va muri, poate trai nepasator in aceasta privinta.
Oare asa sa fie?

[FlaviusM]

În prealabil postat de bogdan81

Richard,
Spuneti ca omul nu pierde nimic din conditia sa umana daca inceteaza de a cauta, de a spera. Atunci inseamna ca sustineti ca omul, desi singura fiinta care stie ca va muri, isi poate de fapt asuma conditia unei pietre.
Ceea ce spuneti este ca omul desi stie ca va muri, poate trai nepasator in aceasta privinta.
Oare asa sa fie?

Nemurirea nu este singurul lucru pe care un om il poate spera sau cauta in cursul vietii sale, nu vad de ce reduceti conditia umana la a spera o salvare miraculoasa de la moarte.
In orice caz, daca asta ar trebui sa fie scopul suprem (atingerea nemuririi), atunci singura solutie rationala mi se pare concentrarea pe cercetarea stiintifica in aceasta directie, chiar daca in ziua de azi propunerile in acest sens sunt fanteziste.
Daca vorbim de conditia de om, atunci tocmai refuzul de a accepta realitatea (adica inevitabilitatea mortii) mi se pare o coborare din aceasta calitate superioara. Prin credinte irationale contrare realitatii nu suntem "mai oameni", ci dimpotriva, refuzam sa folosim exact componenta care de diferentiaza de animale, ratiunea.

[bogdan81]

Flavius,
O nemurire strict pe acest plan al vietii pamantesti, chiar presupunand prin absurd ca ar putea exista, nu ar aduce nimic daca ne-ar priva de intalnirea cu Dumnezeu care ne iubeste.
Iar aici nu e vorba de credinte irationale.
E vorba de speranta.
Speranta.

[FlaviusM]

În prealabil postat de bogdan81

Flavius,
O nemurire strict pe acest plan al vietii pamantesti, chiar presupunand prin absurd ca ar putea exista, nu ar aduce nimic daca ne-ar priva de intalnirea cu Dumnezeu care ne iubeste.
Iar aici nu e vorba de credinte irationale.
E vorba de speranta.
Speranta.

Dupa parerea mea, din moment ce vorbiti de un "Dumnezeu care ne iubeste" si despre suflet care supravietuieste dupa moarte, este vorba de credinte irationale. Indiferent cu cata sinceritate sperati in existenta acestora, tot irationale sunt. Ce dovezi obiective aveti pentru existenta "Dumnezeului care ne iubeste" si a sufletului nemuritor?

[richard_d]

În prealabil postat de bogdan81

Richard,
Spuneti ca omul nu pierde nimic din conditia sa umana daca inceteaza de a cauta, de a spera. Atunci inseamna ca sustineti ca omul, desi singura fiinta care stie ca va muri, isi poate de fapt asuma conditia unei pietre.
Ceea ce spuneti este ca omul desi stie ca va muri, poate trai nepasator in aceasta privinta.
Oare asa sa fie?

Daca tot ce a trait a murit, tot ce traieste si va trai va muri, are rost sa ne pierdem timpul contempland la ea (moarte).
Nu putem face altceva decat sa ne acceptam conditia umana si sa ne bucuram de timpul pe care il mai avem de petrecut pe acest pamant.
Viata e un cadou de la Dumnezeu si nu cred ca ar fi frumos din partea noastra daca l-am irosi cautand moduri de a-l prelungi.
Cat despre atei, ii inteleg si pe ei, raspunsul meu la intrebarea "exista viata dupa moarte?" este "conteaza?"; poate unii au dreptate, poate ceilalti asta nu schimba cu nimic modul in care trebuie sa ne tratam aproapele si pe noi insine.