Cei care-si sacrifica viata pentru idei gresite...

[ioanna]

Laurastifter: Dar despre cei care, mai grav, îşi riscă viaţa pentru a-şi putea ucide adversarii?

In conceptia crestina martirajul e acceptarea unei suferinte nemeritate, un act de credinta profund, facut in numele Lui Hristos, e jertfa personala in numele Adevarului, rabdand chinul si nedreptatile. Un atentat sinucigas in numele unei cauze, soldat cu victime nevinovate, in niciun caz nu este un act martiric. Daca ce e martiric pentru sinucigas, devine dusman postum pentru altii, atunci actul lui nu e martiraj, ci e un atentat, omul nu e martir, ci un agresor,o victima a propriei ideologii. In istoria oricarui popor exista martiri, eroi, viteji ai poporului , aceste cuvinte nefiind sinonime. Exemplul tipic de martir este mucenicul, a carui singura „arma” e cuvantul, un exemplu biblic in acest sens fiind Sf. Stefan. Eroul e cel care moare pentru o cauza, fiind angajat intr-un conflict armat. O misiune sinucigasa pe timp de razboi e un act de eroism, daca vizeaza armata oponenta, insa nu martiraj, sacrificiul neavand valoare hristica, pentru ca au fost ucisi dusmanii. Pilotii japonezi din al doilea razboi mondial, celebrii kamikaze, pot fi considerati eroi ai neamului, caci ei s-au sacrificat pentru tara, anihilandu-si inamicul. Un exemplu biblic pentru tipul eroului zic ca e Samson, nu l-as incadra la martir, caci martirul accepta pasiv suferinta si durerea, umilintele, nu pricinuieste rau altuia, fie si dusman. In schimb, un atentat sinucigas cu bomba in centrul New Yorkului, poate fi privit de membrii organizatiei sinucigasului ca un act de bravura, insa el ramane o crima, iar atentatorul- un ucigas.

In ceea ce-i priveste pe Martorii lui Iehova de care ai mentionati, eu ii consider victime ale propriei credinte religioase, insa pe de alta parte, e de admirat ca se conduc mereu dupa principiul - „credinta noastra e viata noastra”, nu fac rabat de la el. Nu considera ca se „sinucid” (asta ar fi un pacat extrem de grav), nu refuza viata, ci vor un tratament alternativ transfuziei de sange, pentru ca in conceptia lor, daca ar accepta sange de la o persoana, ar accepta automat un alt Salvator in locul Lui Hristos, singurul care si-a dat sangele pentru noi. Ei echivaleaza transfuzia cu lepadarea de Hristos, de aceea o refuza ferm.

Ai mai facut referire si la situatia din Arabia Saudita unde rostirea unor blasfemii la adresa profetului Mahomed si a Islamului e condamnare sigura la moarte. Acela e un caz particular, caci avem un stat teocratic. Cred ca daca doresti sa lupti pentru libertatea de expresie, trebuie sa o faci pe cale legala, nu provocand si incalcand in mod deliberat legea statului. Actul celui care face asta nu e martiraj, e inconstienta.