Apostolul Toma mai curajos decat ceilalti Apostoli?

[Marius22]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Curajul lor a avut o alta radacina decat lasitatea si mediocritatea lumii in care traim.Lumea in care au trait era cel putin la fel de rea si de nemilosa,poate chiar mai sangeroasa.Dar ei au fost "lumina lumii",au inteles acel ceva,aceea veste incredibila,altfel decat noi. Iar aceea traire le-a dat curajul sa mearga pana la capat,avand incredintarea, nu indoiala, in suflet. Acum teorie multa,traire unde?De ce?.Intrebari retorice cumva.Despre curaj,in lumea noastra...numai de bine,avem tot ce ne trebuie,mai putin ce au avut ei.

Am parcurs prea usor calea de la certitudine la indoiala. Cu timpul "centrul de greutate" al vietii crestinului s-a mutat dinspre interior, inspre exterior. Astfel, am ajuns sa nu mai putem trai cu adevarat Imparatia lui Dumnezeu, ce este in mijlocul nostru, intru noi, pentru ca privirea ne este atintita mereu "dincolo" de ea, inspre nicaieri.

Multi dintre noi, credem in mod gresit ca ne asemanam Sfantului Apostol Toma intru necredinta de care dam dovada. Uitam insa ca indoiala lui este una datatoare de credinta, fiind o incredintare pentru noi, pe cand indoielile noastre nu sunt decat rezultatul unei lipse acute de sens. Indoielile noastre ne adancesc intru necredinta, si se aseamana indoielii care l-a pierdut pe Iuda.

Este adevarat ceea ce spuneti,foarte adevarat.Eu cred ca ei,spre diferenta de noi,aveau cel mai puternic argument,in fata caruia nici un zid al raului nu poate sta fara sa fie naruit de lumina:siguranta mantuirii.O sa explic scurt ce inteleg prin asta.

Le-a spus Hristos:,,Eu sunt Invierea si Viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai.Si oricine traieste si crede in Mine nu va muri niciodata. Crezi lucrul acesta?"? Le-a spus.A mai spus Hristos ca daca nu vor fi precum copii nu vor intra in Imparatia Cerului?A spus.Pai ei exact asta au facut.Au crezut ce le-a spus precum niste copii isi asculta tatal,fara intrebari,fara dispute teologice steril care iti ucid sufletul.Ei au raspuns precum Marta: ,,Da, Doamne", I-a zis ea, "cred ca Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia sa vina in lume.".

Iar acesta credinta,in nici un caz doar declarativa ci transpusa in fapte,a dat roade.Si au facut exact ce le-a predicat Pavel:,,Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusa inainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea, si sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitati-va, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea pacatosilor o impotrivire asa de mare fata de Sine, pentru ca nu cumva sa va pierdeti inima si sa cadeti de oboseala in sufletele voastre."(Evrei 12:2-3)

Soldatul cand se uita la capetenia lui nu face altceva,urmeaza exemplul.Nu mai este din lumea pacatului,este nascut din nou,poate sa fie si ucis.Si ce?Trece de la moarte la viata,prin EL.Cine mai poate sta in fata unei asemenea nadejdi?Nimeni,istoria acelor timpuri o arata.Secerati ca snopii gata sa fie culesi,au stat in fata unei teribile dezlantuiri a raului,o lupta intre credinta pagana care refuza sa moara si bucuria manturii in Hristos.Un terifiant asalt al satanei asupra lor.Dar nu i-a clintit.Cat de puternica a fost oare acesta incredintare a lor,,Si oricine traieste si crede in Mine nu va muri niciodata"?

Sangele lor ofera raspunsul.Cu pretul vietii,cu moartea pre moarte calcand.Atat de puternica a fost.Daca il impart pe Hristos cu lumea pacatului,fata de care,teoretic in prezent,ar trebui sa fiu mort,cata siguranta sa mai am?Pai nu mai am,pentru ca lumea livreaza indoiala,ca si stapinul ei,nu certitudini.Deci,nu prea m-am rupt de ea,sunt un cuminte crestin mediocru,mort in pacatele mele,cu minime,in acest caz,sperante de mantuire.Da,cata dreptate aveti:,,Am parcurs prea usor calea de la certitudine la indoiala".

[heaven]

Apropo de Toma,de indoiala si de lipsa de incredere care dealtfel ne incearca pe noi toti la un moment dat in viata...exista un punct in Biblie care mie nu imi este inca foarte clar si m-as bucura daca cineva m-ar putea lamuri: se refera la pasajul in care Iisus patimea pe cruce si la un moment dat striga "Eli,Eli,Lama sabahtani?!" ("Dumnezeul meu,Dumnezeul meu,de ce m-ai parasit?!")...oare Iisus s-a indoit si El pe cruce?

[costel]

Daca pe Tabor firea dumnezeiasca se arata intr-un mod atat de accentuat incat ai impresia ca cea omeneasca a disparut, aici pe cruce se intampla contrariul - se arata mai mult cea omeneasca, incat ai crede ca a fost un simplu om. E un strigat care ne arata ca intruparea Fiului a fost reala, ca a fost cu adevarat om.

Parintele Rafail Noica spune cu privire la cuvintele "Dumnezeule, Dumnezeule pentru ce M-ai parasit" ca Hristos a trait ce traieste realmente omul. A trait real starea noastra pana la capat. Eu nu stiu daca S-a indoit, dat stiu ca a fost cu adevarat om.

[heaven]

În prealabil postat de costel

Daca pe Tabor firea dumnezeiasca se arata intr-un mod atat de accentuat incat ai impresia ca cea omeneasca a disparut, aici pe cruce se intampla contrariul - se arata mai mult cea omeneasca, incat ai crede ca a fost un simplu om. E un strigat care ne arata ca intruparea Fiului a fost reala, ca a fost cu adevarat om.

Parintele Rafail Noica spune cu privire la cuvintele "Dumnezeule, Dumnezeule pentru ce M-ai parasit" ca Hristos a trait ce traieste realmente omul. A trait real starea noastra pana la capat. Eu nu stiu daca S-a indoit, dat stiu ca a fost cu adevarat om.

Dumnezeul care traieste slabiciunea firii umane...da,este impresionant acest punct de vedere si o tema de meditatie profunda.
Iti multumesc Costel!

[windorin]

Apostolul Toma era la fel de credincios ca si Apostolul Petru, ca si Apostolul Pavel, ca si ceilalti Apostoli.
Fiecare dintre ei a cazut, fiecare s'a lepadat, fiecare a fugit din Ghetsimani, fiecare statea ascuns, fiecare astepta cu teama.
Odaca cu primirea Duhului Sfant insa, fiecare Apostol s'a dovedit de neclintit in credinta, in marturisire si in fata mortii martirice.

Dea Domnul ca toti sa avem credinta Apostolului Toma.

[costel]

În prealabil postat de windorin

Apostolul Toma era la fel de credincios ca si Apostolul Petru, ca si Apostolul Pavel, ca si ceilalti Apostoli.
Fiecare dintre ei a cazut, fiecare s'a lepadat, fiecare a fugit din Ghetsimani, fiecare statea ascuns, fiecare astepta cu teama.
Odaca cu primirea Duhului Sfant insa, fiecare Apostol s'a dovedit de neclintit in credinta, in marturisire si in fata mortii martirice.

Dea Domnul ca toti sa avem credinta Apostolului Toma.

Asa este. Daca privim viata Apostolilor gasim in ea caderile noastre - unii ii cer imparatie, altii se indoiesc, unii sunt cuprinsi de teama - "da drumul multimii, ca este seara si nu avem cu ce sa o hranim ...", altii se leapada de El ...

Sa dea Domnul sa ajunge sa ne impartasim si noi de Duhul, ca sa avem parte si de neclintirea in credinta.