Despre viclenia sectantilor

[catalin2]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Pacatul contra Duhului nu se iarta amice.Citeste cu atentie ce a spus.Ii contesti spusele,unui arhimandrit?Ai o problema,tu sau el.Cataline,confirmi ce am spus.Daca afli si nu treci esti terminat.Mai confirmi si existenta exceptiei.Cleopa zicea de vreo patru cai de judecata.Tu ai fost mai putin generos:)

Intrebare pentru amandoi?Sunteti mantuiti?Nu.Stiti sigur ca va veti mantui?Nu.Traiti credinta ortodoxa in asa fel incat sa o predicati altora? Raspuns sincer in gand :) Intrebare simpla:cum poti sa-i spui altuia,sau sa predici sau si mai grav,sa consideri ca aperi,ceva ce nici tu nu traiesti cum ar trebui?Sau poate stau in fata unui credincios autentic,nu zic sfant,si il salut cu respect.

Abia acum pot sa raspund din urma.
In cazul acesta pacatul impotriva Duhului Sfant se sterge odata cu revenirea la adevar. Ca exemplu cum sa face primirea eterodocsilor in BO, convertitul spune o declaratie in care marturiseste ca se leapada de toate invataturile gresite. Nu e un pacat pentru totdeauna, pana la moarte exista sansa pocairii.

Exceptia nu era pentru mantuire, de exemplu daca cineva spune ca nu stie ca nu e bine sa fure, pe langa faptul ca o sa-l ia peste picior o sa-i spuna ca exista aceste informatii, iar fiecare cetatean este obligat sa cunoasca legile.
Eu am mai dat explicatiile la acel pasaj din Parintele Cleopa, acolo spune cum va judeca Dumnezeu lumea, nu cum o va mantui. Cum scrie si acolo, ca nimeni nu poate spune ca n-a stiut, si sa invoce asta ca o scuza. Chiar daca s-a nascut chinez, are constiinta, chipul lui Dumnezeu din om. Cum spune si parintele Cleopa, nu s-a intrebat cine a facut lumea, ce religie e adevarata, etc.? Cum vedem in povestea sf. sutas Corneliu, cine asculta de legea constiintei si face fapte bune Domnul are grija si il aduce la adevar.
Si asa este, stramosii nostri au avut grija sa ne lase dreapta credinta, e si meritul lor. Probabil de aceea a fost potopul, pentru ca oamenii se indepartasera de Dumnezeu si ii invatau si pe copii aceleasi lucruri.

In ceea ce ma priveste eu nu predic nimic, doar spun ce spun altii care sunt sfinti si Biserica. Asta e diferenta, unii spun conceptia lor despre ortodoxie, nu a BO.

Dar in Biblie Cataline,Hristos a spus ca acesta este singurul pacat care nu se iarta(Matei 12:31-32).Nu a mentionat exceptia pocaintei.Voi pe ce va bazati cand spuneti ca se iarta? Kuraev spunea ,,Dar atunci de unde provine o atat de drastica discriminare? Ar reiesi ca nemernicul cunoscut de noi din romanul Fratii Karamazov, care arunca fetita de iobag drept hrana unui caine poate fi iertat, iar omul care a spus doar un singur cuvant nu mai are nicio speranta?"

[Adriana76]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Dar in Biblie Cataline,Hristos a spus ca acesta este singurul pacat care nu se iarta(Matei 12:31-32).Nu a mentionat exceptia pocaintei.Voi pe ce va bazati cand spuneti ca se iarta? Kuraev spunea ,,Dar atunci de unde provine o atat de drastica discriminare? Ar reiesi ca nemernicul cunoscut de noi din romanul Fratii Karamazov, care arunca fetita de iobag drept hrana unui caine poate fi iertat, iar omul care a spus doar un singur cuvant nu mai are nicio speranta?"

In acest context iertarea are de fapt alt sens: renuntarea la inima impietrita in fata lucrarii Harului.

În prealabil postat de Adriana76

In acest context iertarea are de fapt alt sens: renuntarea la inima impietrita in fata lucrarii Harului.

La inima impetrita nu poti renunta,din punctul meu de vedere,decat prin lucrarea Harului,este un efect al lucrarii harului.Deci nu o atitudine contemplativa(vad-renunt),ci una de transformare reala(transforma-renunta).Din punctul meu de vedere,confesional,acolo unde Cel de Sus a hotarat sa lucreze harul este irezistibil.Consecinta este cea din I Ioan 2: 29 ,,Daca stiti ca El este neprihanit, sa stiti si ca oricine traieste in neprihanire este nascut din El."Atunci esti nascut din nou,prin har, si ai dreptul sa te numesti ,,copil al lui Dumnezeu".

Te uiti in viata ta si citesti ce a scris Ioan.El si cei carora le scria se considerau copii ai lui Dumnezeu.Nu era un eveniment viitor nesigur.Era o certitudine incredibila.Revin si inchei cu cele spuse de apostol,este atat de simplu si de clar incat iti trebuie un real talent intunecat ca sa rastalmacesti:

,,Copilasilor, nimeni sa nu va insele! Cine traieste in neprihanire este neprihanit, cum El insusi este neprihanit. Cine pacatuieste este de la diavolul, caci diavolul pacatuieste de la inceput. Oricine este nascut din Dumnezeu nu pacatuieste, pentru ca samanta Lui ramane in el; si nu poate pacatui, fiindca este nascut din Dumnezeu."(I Ioan 3:7-9).Si tot insista: ,,Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu si copiii diavolului. Oricine nu traieste in neprihanire nu este de la Dumnezeu".

Ca sa nu plictisesc:verbal,fariseic,pot accepta orice insa lucrarea harului,divina si transformatoare,la modul radical,se vede,esti precum spunea Hristos: ,,lumina lumii" (Matei 5:14).Se observa trasformarea,nu poate fi ascunsa sub obroc sau ipocrizie.Nu mai esti din lume,vrajmas al lui Dumnezeu si pt asta lumea te va ura crancen,pt ca nu mai esti ca ea.O scurta,necesara si corecta analiza interioara si fiecare isi va gasi raspunsul,al cui copil este.Eu ma voi opri sa fac aprecieri,acest tip de analiza o fac doar cu privire la persoana mea.Cine nu poate sa se roage Celui de Sus sa-i dea puterea sa vada ce este in el.Cat mai are timp.

[Adriana76]

În prealabil postat de Scotland The Brave

La inima impetrita nu poti renunta,din punctul meu de vedere,decat prin lucrarea Harului,este un efect al lucrarii harului.Deci nu o atitudine contemplativa(vad-renunt),ci una de transformare reala(transforma-renunta).Din punctul meu de vedere,confesional,acolo unde Cel de Sus a hotarat sa lucreze harul este irezistibil.Consecinta este cea din I Ioan 2: 29 ,,Daca stiti ca El este neprihanit, sa stiti si ca oricine traieste in neprihanire este nascut din El."Atunci esti nascut din nou,prin har, si ai dreptul sa te numesti ,,copil al lui Dumnezeu".

Te uiti in viata ta si citesti ce a scris Ioan.El si cei carora le scria se considerau copii ai lui Dumnezeu.Nu era un eveniment viitor nesigur.Era o certitudine incredibila.Revin si inchei cu cele spuse de apostol,este atat de simplu si de clar incat iti trebuie un real talent intunecat ca sa rastalmacesti:

,,Copilasilor, nimeni sa nu va insele! Cine traieste in neprihanire este neprihanit, cum El insusi este neprihanit. Cine pacatuieste este de la diavolul, caci diavolul pacatuieste de la inceput. Oricine este nascut din Dumnezeu nu pacatuieste, pentru ca samanta Lui ramane in el; si nu poate pacatui, fiindca este nascut din Dumnezeu."(I Ioan 3:7-9).Si tot insista: ,,Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu si copiii diavolului. Oricine nu traieste in neprihanire nu este de la Dumnezeu".

Ca sa nu plictisesc:verbal,fariseic,pot accepta orice insa lucrarea harului,divina si transformatoare,la modul radical,se vede,esti precum spunea Hristos: ,,lumina lumii" (Matei 5:14).Se observa trasformarea,nu poate fi ascunsa sub obroc sau ipocrizie.Nu mai esti din lume,vrajmas al lui Dumnezeu si pt asta lumea te va ura crancen,pt ca nu mai esti ca ea.O scurta,necesara si corecta analiza interioara si fiecare isi va gasi raspunsul,al cui copil este.Eu ma voi opri sa fac aprecieri,acest tip de analiza o fac doar cu privire la persoana mea.Cine nu poate sa se roage Celui de Sus sa-i dea puterea sa vada ce este in el.Cat mai are timp.

Vezi ca ai gasit raspunsul? :) Ideea ca Harul este irezistibil duce la ideea iertarii in cazul pacatului impotriva Duhului Sfant.
Te intreb: este Harul irezistibil mai presus de vointa libera a omului? Este ceea ce sper si este rugaciunea pe care o am cea mai draga la inima, ca Harul sa fie irezistibil pentru toti oamenii, mai irezistibil decat vointa proprie :)

Mie,pe acest topic,mi s-a spus asa,din partea unui credincios ortodox:,,Că vrei tu să crezi asta sau nu, tot adevărat rămâne, căci Adevărul e unul singur şi acesta-l găseşti doar în ortodoxie. Acest adevăr se relevă celor credincioşi dar şi celor necredincioşi sau de altă religie, cu ştiinţa sau fără ştiinţa lor. Tu te poţi mântui indiferent de situaţie, căci nimeni nu poate cuprinde logica dumnezeiască, dar între timp, noi ăştia care năzuim către Hristos, rămânem ortodocşi până la capăt."

Eu numesc asta har irezistibil,dpdv calvinist.Adica Duhul Sfant pentru a-i aduce pe alesii Domnului la EL,le adreseaza o chemare launtrica speciala,care vine pe langa chemarea exterioara cuprinsa in mesajul Evangheliei.Prin intermediul acestei chemari se realizeaza o lucrare a harului inlauntrul celui pacatos,lucru care il va duce la credinta-n Hristos.Schimbarea launtrica il face sa creada adevarul spiritual,orb fiind pana atunci.El primeste o inima noua si este nascut din nou,fiind copil a Celui de Sus.

As spune ca in punctul de vedere care mi s-a spus este un element arminian(,,Tu te poţi mântui indiferent de situaţie"),unul calvinist(nimeni nu poate cuprinde logica dumnezeiască)unul ortodox(Adevărul e unul singur şi acesta-l găseşti doar în ortodoxie)si unul inedit (cu stiinta sau fara stiinta lor).Ultimul raspunde la intrebarea ta.Eu ti-as spune ca harul lucreaza acolo unde trebuie.Adica unde hotaraste Dumnezeu.

Bineinteles ca multi mi-au spus ca omul ar trebui sau chiar are posibilitatea,dreptul,ca sa ma exprim la modul umanist,de a respinge harul.Ba chiar o si face.Eu cred ca acolo unde Cel de Sus doreste sa transforme nimic si nimeni nu ii sta in cale.Mi s-a mai spus ca asta incalca libertatea umana.Oare este corect,in numele liberului arbitru,sa-l lasi pe un orb sa se duca-n prapastie sau este preferabil sa-l salvezi tu,chiar fara nici un aport din partea lui?O moarte pt ca asa vrea el,neputand mai mult si fiind restrans tocmai la propria incapacitate sau o decizie divina,chiar peste el pentru a-l salva?Unde este mai prizonier?In libertatea deciziei divine,perfecte si drepte sau in decizia sa,umana,imperfecta si adesea pacatoasa?Unii inca oscileza sau inalta liberul arbitru,chiar daca finalul este fatal.Le respect opinia dar Dumnzeu in care cred eu nu esueaza in chemarea Sa niciodata.Unde este dragostea mai mare?Sa-l salvezi cu orice pret sau sa-l lasi sa moara pt ca atata poate?

Ma opresc aici,pe acest topic.Nu doresc sa incep o noua polemica,mi-am propus sa-mi cenzurez drastic opiniile pe aceasta tema tocmai pentru a nu fi pricina de tulburare sau piatra de poticnire pentru nimeni.Atat si nimic mai mult.Dumnezeu ne va judeca pe toti.

[Adriana76]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Mie,pe acest topic,mi s-a spus asa,din partea unui credincios ortodox:,,Că vrei tu să crezi asta sau nu, tot adevărat rămâne, căci Adevărul e unul singur şi acesta-l găseşti doar în ortodoxie. Acest adevăr se relevă celor credincioşi dar şi celor necredincioşi sau de altă religie, cu ştiinţa sau fără ştiinţa lor. Tu te poţi mântui indiferent de situaţie, căci nimeni nu poate cuprinde logica dumnezeiască, dar între timp, noi ăştia care năzuim către Hristos, rămânem ortodocşi până la capăt."

Eu numesc asta har irezistibil,dpdv calvinist.Adica Duhul Sfant pentru a-i aduce pe alesii Domnului la EL,le adreseaza o chemare launtrica speciala,care vine pe langa chemarea exterioara cuprinsa in mesajul Evangheliei.Prin intermediul acestei chemari se realizeaza o lucrare a harului inlauntrul celui pacatos,lucru care il va duce la credinta-n Hristos.Schimbarea launtrica il face sa creada adevarul spiritual,orb fiind pana atunci.El primeste o inima noua si este nascut din nou,fiind copil a Celui de Sus.

As spune ca in punctul de vedere care mi s-a spus este un element arminian(,,Tu te poţi mântui indiferent de situaţie"),unul calvinist(nimeni nu poate cuprinde logica dumnezeiască)unul ortodox(Adevărul e unul singur şi acesta-l găseşti doar în ortodoxie)si unul inedit (cu stiinta sau fara stiinta lor).Ultimul raspunde la intrebarea ta.Eu ti-as spune ca harul lucreaza acolo unde trebuie.Adica unde hotaraste Dumnezeu.

Bineinteles ca multi mi-au spus ca omul ar trebui sau chiar are posibilitatea,dreptul,ca sa ma exprim la modul umanist,de a respinge harul.Ba chiar o si face.Eu cred ca acolo unde Cel de Sus doreste sa transforme nimic si nimeni nu ii sta in cale.Mi s-a mai spus ca asta incalca libertatea umana.Oare este corect,in numele liberului arbitru,sa-l lasi pe un orb sa se duca-n prapastie sau este preferabil sa-l salvezi tu,chiar fara nici un aport din partea lui?O moarte pt ca asa vrea el,neputand mai mult si fiind restrans tocmai la propria incapacitate sau o decizie divina,chiar peste el pentru a-l salva?Unde este mai prizonier?In libertatea deciziei divine,perfecte si drepte sau in decizia sa,umana,imperfecta si adesea pacatoasa?Unii inca oscileza sau inalta liberul arbitru,chiar daca finalul este fatal.Le respect opinia dar Dumnzeu in care cred eu nu esueaza in chemarea Sa niciodata.Unde este dragostea mai mare?Sa-l salvezi cu orice pret sau sa-l lasi sa moara pt ca atata poate?

Ma opresc aici,pe acest topic.Nu doresc sa incep o noua polemica,mi-am propus sa-mi cenzurez drastic opiniile pe aceasta tema tocmai pentru a nu fi pricina de tulburare sau piatra de poticnire pentru nimeni.Atat si nimic mai mult.Dumnezeu ne va judeca pe toti.

:) Nu-i gresit ceea ce spui, as adauga doar o nuanta: Dumnezeu nu calca liberul arbitru al omului ci se foloseste de el pentru a-l aduce pe om la El. In asta consta maretia lui Dumnezeu :)

[catalin2]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Dar in Biblie Cataline,Hristos a spus ca acesta este singurul pacat care nu se iarta(Matei 12:31-32).Nu a mentionat exceptia pocaintei.Voi pe ce va bazati cand spuneti ca se iarta? Kuraev spunea ,,Dar atunci de unde provine o atat de drastica discriminare? Ar reiesi ca nemernicul cunoscut de noi din romanul Fratii Karamazov, care arunca fetita de iobag drept hrana unui caine poate fi iertat, iar omul care a spus doar un singur cuvant nu mai are nicio speranta?"

Noi ne bazam pe Sfanta Scriptura, Sfanta Traditie si aproape 2000 de ani de crestinism in care au fost atatia sfinti facatori de minuni.
Daca citesti istoria crestinismului o sa observi ca aceasta e invatatura. Pacatul impotriva Duhului Sfant e si sinuciderea si ateismul. Sinucigasul nu se iarta pentru ca nu poate face pocainta. De asemenea si pentru ceilalti e la fel.
In schimb intotdeauna Biserica ii primeste sau reprimeste pe cei ce au fost eretici inainte sau chiar atei, daca acestia se pocaiesc normal ca se reprimesc.

Dai apoi un citat din Kuraev, in acel articol in continuare Kuraev si raspunde la intrebare: http://www.crestinortodox.ro/editori...are-70431.html
De exemplu chiar in pasajul urmator da si explicatia, urmand sa detaileze in continuarea articolului:
"Din punctul de vedere al moralitatii, o astfel de judecata nu poate fi inteleasa. Pe de alta parte insa, predicile lui Hristos nu contin nimic ce ar avea un caracter amoral. Rezulta de aici ca trebuie adoptata o alta perspectiva din care cuvintele lui Hristos isi vor dobandi propriul sens. Daca moralitatea nu poate juca acest rol, atunci este vorba de religie.
"Tot restul primeste viata doar de la comuniunea cu Dumnezeu. Izvorul vietii fara de moarte este unul singur. Acolo unde este Izvorul, acolo va fi si viata. Dar ce se intampla cu cei care isi intorc fata de la acest Izvor? Daca Dumnezeu este viata, iar omul isi intoarce fata de la El - incotro se va indrepta privirea lui? In vid. "

Iar acum si explicatia din Catehismul ortodox, ca sa nu se spuna ca e doar o parere.
"Din aceste cuvinte intelegem ca pacatele impotriva Duhului Sfant sunt foarte grele. Ele dezradacineaza din suflet inclinarea spre pocainta si indreptare si-l instraineaza pe credincios de Dumnezeu. Totusi, prin cuvintele de mai sus, Mantuitorul nu spune ca ele nu s-ar putea sterge printr-o cainta adevarata si nici ca pentru vina lor nu s-ar putea dobandi niciodata iertarea. Pricina neiertarii unor astfel de pacate sta in indaratnicia omului de a nu se pocai, in impietrirea inimii lui. Cel ce savarseste astfel de pacate nu primeste iertarea, fiindca nu voieste sa fie iertat si nu voieste sa asculte de poruncile lui Dumnezeu.

Daca, insa, un astfel de vinovat se caieste din adancul inimii si, hotarat sa nu mai pacatuiasca, cere indurarea lui Dumnezeu, atunci, prin Sfanta Taina a Pocaintei, el va putea primi iertare, caci nu este pacat, oricat de greu ar fi el, care sa covarseasca bunatatea si dragostea de oameni a lui Dumnezeu. Sfantul Apostol Petru s-a lepadat de trei ori de Mantuitorul, dar, pocaindu-se, recunoscandu-si pacatul si hotarandu-se sa asculte de Mantuitorul pana la moarte, a fost iertat si reasezat in cinstea de Apostol (Ioan 21, 15-19)."