credeti ca e ok sa faci camera copilului in bucatarie?

[fallen]

Eu cred ca nu sunt o persoana responsabila si de aceea sunt tratata ca atare. Niciodata cand am facut ceva dupa capul meu, nu a iesit bine. Iar de ascultat, nu am ascultat niciodata de ceilalti, ca poate ar fi iesit bine, n-am de unde sa stiu. N-am avut nici "modele' demne de urmat, care sa-mi inspire incredere. Parintii m-au lasat sa fac ce scoala am vrut, ca de, ei daca n-au facut facultate, era bine sa fac orice, numai sa fac, ei nu erau in masura sa ma sfatuiasca daca o scoala e mai buna ca alta. M-am descurcat bine in scoala, ceea ce le-a dat si mi-a dat si mie incredere, dar nu m-am descurcat mai apoi cu serviciul, deloc. Cand mi-am cunoscut barbatul, eram in mari dificultati. El a fost la inceput un model pentru mine, de om care s-a ridicat de jos, fara multa scoala, si s-a descurcat. Dar nu l-am ascultat, am insistat ca trebuie sa fac meseria mea. Am cunoscut si oameni care au facut-o si au facut-o bine, as fi avut de invatat de la ei, dar am avut si neplacerea sa cunosc persoane nedemne de incredere, mincinoase, prefacute, care au castigat (bani si respect) prin minciuna; am zis ca nu vreau sa fiu asemeni lor, ca nu e bine, si nu am mai ascultat, nici de sefii mei. Ba mai mult am inceput sa nu-l mai apreciez nici pe omul de langa mine, sa-l consider oarecum "anti-crestin", daca exista acest termen, si nu l-am mai ascultat nici pe el.
Si iata ca pana la urma, "anti-crestinii" au biruit, eu cu spiritul meu crestinesc cu tot am fost alungata, credinta mea nu a fost sufiecienta cat sa acopere toate defectele si lipsurile profesionale (asa cum nu ma ajuta nici sa fiu o sotie si o gospodina mai apreciata), si poate ar trebui sa fiu recunoscatoare ca nu m-a alungat si sotul de langa el, dar mi-a dat de inteles ca acum macar ar fi momentul sa incep il ascult si pe el, ca am facut dupa capul meu si am dat-o in bara.
De aceea prefer eu acum sa nu imi mai asum nici o responsabilitate. Daca trebuie sa iau o hotarare mai dificila, si el zice da sau ba, asa sa fie, cum a zis el. A zis ca nu operam animalul, il lasam asa, cate zile o mai avea, ok, mi-a luat o povara de pe umeri, ca oricum nu stiam nici eu ce e mai bine sa fac (daca lua seful/sefa aceasta hotarare, as fi fost foarte revoltata, ba poate chiar as fi incercat sa sugerez clientului sa mai ceara si alte pareri, ca sa vedeti cat sunt de infidela). Probabil va hotari cat de curand, ca nu facem nici copii, iar eu chiar daca o sa protestez, pana la urma tot n-o sa am ce face. Poate cand o sa mergem amandoi la Judecata de apoi, o sa ma ascund dupa el .Pana la urma scrie si in codul penal ca constrangerea fizica sau morala sau starea de necesitate inlatura caracterulpenal al faptei, nu? Daca Dumnezeu vroia sa-L ascult doar pe el, trebuia sa-mi dea putera si intelepciunea si rabdarea si curajul, ...mijloacele necesare. Daca m-a facut slaba de inger inseamna ca vrea sa fiu sclava celorlati oameni si ma scuteste de responsabilitate. Nu?