Despre mustrare!

[cristiboss56]

În prealabil postat de dorinastoica14

Mă deranjează foarte tare persoanele care , deşi credincioase şi foarte ataşate bisericii bârfesc, bârfesc. şi iar bârfesc, pe toată lumea. De multe ori sunt şi eu tentată să fac acelaşi lucru dar mă controlez. Când sunt în astfel de tovaraşii nu prea reuşesc .O astfel de companie este extrem de nocivă şi molipsitoare.
Dacă am îndrăznit să atenţionez că nu este bine să vezi în toţi semenii tăi doar defectele am fost îndepărtată şi mi s-a întors spatele.
Între mine şi aceşti oameni s-a deschis o prăpastie.
Cred că era mai bine să tac şi să mă îndepărtez fără a le spune că bârfind fac voia celui rău care le fură toată nevoinţa.
Aşadar părerea mea este că e mai bine să nu spui nimic. Eu am obiceiul să spun şi încerc să mă dezvăţ de aceasta. Oamenii nu se schimbă. (la fel cu toţi ceilalţi sunt şi eu).
Smerenia ete soluţia dar ...este tare greu să fii smerit.

Singura raspunzi atat de bine in propria-ti poezie " Naivitate " :
Pentru mine toate pasarile sunt fluturi ,
toate pisicile sunt albe ,
toti copacii sunt arbori
toti oamenii sunt Oameni

Iar daca se intampla sa ma insel ,
ma ascund inlauntrul meu
unde Ingerul Pazitor
ma acopera cu aripile pana uit.

. . . . . . . . . . . . . . . .

[Ana-Maria N]

Depinde cum o faci! Am citit in cartea ‘Vederea pacatelor noastre’-arhim. Serafim Alexiev despre subiectul cu pricina, carte pe care o recomand. Mustrarea se poate transforma, daca nu luam seama la noi insine, cu usurinta in osandire.
Cand trebuie sa o faci? Atunci cand o faci cu dragoste, ‘luand seama la tine insuti sa nu cazi in ispita’.

Teoretic,cam asa…Practic,fiecare cum se descurca mai bine:)