Despre mustrare!

[nutucutu]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

După nici 6 luni, era roşie de mânie. Cineva (autor necunoscut) i-a jefuit casa de la ţară. Furioasă, mi-a spus că nu mai suportă cât de mult se fură în ţara asta. Atunci, aş fi avut posibilitatea să redeschid subiectul. Oare trebuia să o fi făcut ?

Poate ca ar fi trebuit. Mie mi s-a intimplat urmatorul lucru: firma la care lucrez se afla linga o biserica; are hramul Adormirea Maicii Domnului. Seful meu are in birou o icoana cu Adormirea Maicii Domnului; am observat ca nu pleaca undeva fara sa se inchine la acea icoana, nu conteaza ca linga el se afla italieni, englezi sau romani. Cu toate astea e un temperament coleric, se enerveaza repede, vorbeste urit si jigneste usor. Acum vreo doi ani, cred, ne-a chemat la lucru pe 15 August. Eu ma gindeam ca linga noi toata lumea o celebreaza pe Sfinta Fecioara, iar noi muncim. Ei bine, tot ce am lucrat in ziua aia am reparat vreo doua saptamini dupa aceeia. Eu i-am spus sefului ca s-a suparat Domnul ca nu i-am respectat ziua mamei Lui si ne-a pedepsit; nu numai ca am lucrat fara spor, dar am lucrat si in pierdere. Nu mi-a spus nimic, insa anul viitor am avut liber pe 15 August.

Mi s-a intimplat un lucru similar in legatura cu furatul, insa fara rezultat de data asta. O cunostinta s-a aratat nedumerita ca eu cumpar carne de pui. Mi-a spus ca-mi face cunostinta cu cineva care lucreaza la Avicola si care mai "scoate" carne de acolo. Ar fi fost o sursa de carne ieftina, la jumatate de pret. Eu i-am spus ca nu cumpar lucruri furate. Ea a cumparat in continuare carne de la persoana aceea. Asta nu e mustrare, bineinteles, insa cred ca daca as fi mustrat-o s-ar fi suparat si oricum nu si-ar fi schimbat comportamentul.

Mustrarea e un lucru dificil. Si noi primim greu mustrarea si nu ne schimbam comportamentul dupa o observatie a cuiva. Primim greu mustrarea pentru ca nu sintem suficient de smeriti. Daca am fi smeriti cred ca am fi capabili si sa mustram fara sa jignim sau sa ranim amorul propriu al persoanei mustrate.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de nutucutu

Mustrarea e un lucru dificil. Si noi primim greu mustrarea si nu ne schimbam comportamentul dupa o observatie a cuiva. Primim greu mustrarea pentru ca nu sintem suficient de smeriti. Daca am fi smeriti cred ca am fi capabili si sa mustram fara sa jignim sau sa ranim amorul propriu al persoanei mustrate.

A, nu ! Problema e dacă noi facem bine să mustrăm. Alţii să nu îndrăznească să ne mustre pe noi. Nu au acest drept, numai noi îl avem !

[iustin10]

În prealabil postat de nutucutu

Poate ca ar fi trebuit. Mie mi s-a intimplat urmatorul lucru: firma la care lucrez se afla linga o biserica; are hramul Adormirea Maicii Domnului. Seful meu are in birou o icoana cu Adormirea Maicii Domnului; am observat ca nu pleaca undeva fara sa se inchine la acea icoana, nu conteaza ca linga el se afla italieni, englezi sau romani. Cu toate astea e un temperament coleric, se enerveaza repede, vorbeste urit si jigneste usor. Acum vreo doi ani, cred, ne-a chemat la lucru pe 15 August. Eu ma gindeam ca linga noi toata lumea o celebreaza pe Sfinta Fecioara, iar noi muncim. Ei bine, tot ce am lucrat in ziua aia am reparat vreo doua saptamini dupa aceeia. Eu i-am spus sefului ca s-a suparat Domnul ca nu i-am respectat ziua mamei Lui si ne-a pedepsit; nu numai ca am lucrat fara spor, dar am lucrat si in pierdere. Nu mi-a spus nimic, insa anul viitor am avut liber pe 15 August.
.

Frumos exemplu tau.Intradevar,unele mustrari aduc roada,iar altele aduc fiere.Bisturiul poate fi folosit la a rani sau la a vindeca pe cineva. Ma gindeam la un criteriu.Ce tie nu iti place altuina nu ii face.Ori mie imi place sa fiu mustrat.Pe moment imi pica greu,dar apoi imi face bine.E singurul prilej sa ma autocunosc.Asa ca mustrati mai cu incredere,caci,paradoxal,s-ar putea ca celalalt sa si-o doreasca si sa ii faca bine.Decit indiferenta,si sa nu ma bagi in seama,prefer sa ma mustrii,ca atunci macar este inceputul unui dialog. Dragostea nu inseamna acuzatii,dar nici indiferenta.