Interzicerea gradinaritului!

[Mihnea Dragomir]

La noi, nu este necesară interzicerea grădinăritului. La noi grădinăritul moare singur.

În fiecare marţi, lucrez pentru comunitatea unei localităţi rurale aflată la 40 de km de Bucureşti. Comuna e alcătuită dintr-un sat în care oamenii fac grădinărit: să-i spunem "satul de amărăşteni" precum şi din alte trei sate, în care oamenii trăiesc din expediente şi nu au propriu-zis o ocupaţie. Să le spunem "satele de şmecheri". Amărăştenii nu au terenuri prea mari, în schimb le lucrează foarte intensiv. Amărăştenii bogaţi au sere, amărăştenii săraci au solarii, ăsta e criteriul de discriminare socială acolo. Cam cum e la noi: ai jeep sau nu ai jeep. Dar toţi au mâinile bătătorite de muncă, cu toate că amărăştenii săraci pleznesc de invidie că nu au sere, pe când amărăştenii bogaţi pleznesc de fudulie că au. Spre a creşte producţia, toţi amărăştenii cumpără îngăşăminte, pesticide, fungicide etc. De obicei, le cumpără mai ieftin, de la şmecheri. Când lăptuca e gata, lucru care se întâmplă în vreo trei săptămâni cu ajutorul chimiei, este recoltată din solar şi preluată de cei din satele de şmecheri. Ei o aduc în Bucureşti, spre vânzare la cei cărora am putea să le spunem "din oraşul de fraieri". Cei din oraşul de fraieri cumpără lăptucă (ei îi zic "salată") de la şmecherii care o aduc de la amărăşteni. Fraierii trăiesc cu convingerea că dau bani pe ceva natural. Lăptucile acelea sunt mari şi verzi. Foarte mari şi foarte verzi.

Ei bine, de vreo doi ani amărăştenii au mari dificultăţi. Lăptucile lor au mai puţină căutare. Sunt concurate de lăptucile din supermarketuri, fiindcă lumea nu se mai duce la piaţă. Pieţe pentru fraieri sunt tot mai puţine, tot mai acoperite, tot mai mult asemănătoare supermaketurilor, cu deosebirea că nu sunt locuri de parcare pentru fraieri în pieţe. Şi atunci, ei se duc la supermarket, unde sunt lăptuci la fel de frumoase, dar produse de alţi amărăşteni: greci, polonezi, spanioli, etc. Doar şmecherii care le aduc sunt, în general, de la noi.

Şi, bineînţeles, aceiaşi fraieri. Adică noi.