De ce se scrie iisus cu 2 i si nu cu un i

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

avem pildă pe Sfântul Atanasie cel Mare care a suferit 5 exiluri din 325 până în 373 tot "doar" pentru un "i".

Avem pildă pe Sfântul Atanasie cel Mare care a suferit 5 exiluri din 325 până în 373 tot "doar" pentru un "i".

Este vorba de credinţa ortodoxă că Fiul este

ὀμοουσιος "de o fiinţă" cu Tatăl,

această credinţă fiind diametral opusă arianismului ce zicea că

Fiul este de o fiinţă asemănătoare cu Tatăl ὀμο ι ουσιος!

Nimic mai mult doar un "i", pentru atâta a apărut un scandal de 100 de ani cu omorârea atâtor mucenici ortodocşi şi cu atâtea prigoane înfricoşate din cauza arienilor ce puseseră mâna pe putere!!!

Cea mai mică literă din lume iota, care este un i ce-i lipseşte şi punctul, (aşa de mică este ι = iota). Cu toate că e cea mai mică din lume totuşi traduce în realitate cea mai mare şi mai înfricoşătoare diferenţă posibilă în toate veacurile şi lumile şi anume aceea între Creator şi creatură,

"ι" făcea ca Persoana a II-a a Sfintei Treimi să nu mai fie Creatorul (cum şi este) ci să fie doar creatură (cum nu este) căci Iisus Hristos este Dumnezeu şi Om.

La fel şi cu Iota din Iisus dacă lipseşte îl transformă pe Hristos în antihrist, din Creator în creatură.
Cum? Iată cum: fiecărei litere greceşti îi corespunde un număr:

Ἰ = I = 10
η = i = 8
σ = s =200
ο = o = 70
ῦ = u =400
ς = s =200

total 888.


Adică de trei ori numărul zilei a 8-a, adică a veşniciei.


O dată 8 pentru Tatăl că e veşnic,

o dată 8 pentru Fiul că e veşnic,

o dată 8 pentru Sfântul Duh că e veşnic deci Dumnezeu.



Dacă scoatem primul Ἰ atunci avem totalul de 878 adică:


primul 8 Pentru Tatăl, Dumnezeu al veşniciei,

7 adică numărul creaţiei fără de păcat, care îl odihneşte pe Dumnezeu, dar asociată cu Fiul ne bagă direct în arianism care spunea că Fiul este o creatură perfectă, fără păcat, dar totuşi numai creatură,

iar al treilea 8 este Dumnezeu Duhul Sfânt.


Dacă scoatem pe al doilea i, adică η, avem 880 adică

Tatăl Dumnezeu,

Fiul Dumnezeu,

Sfântul Duh fiind 0 înseamnă o putere oarecare iar nu persoană adică ne bagă direct în pnevmatomahism, a doua erezie importantă, ieşită tot din arianism.

Oricum cine zice isus nu este ortodox ci arian pur
Iar dacă vreunii folosesc isus dar cu sensul spus mai sus de Iisus, adică ortodox nu greşesc cu inima, nu greşesc cu gura ci sunt ortodocşi la gură dar greşesc cu mâna, cu mâna sunt arieni, şi noi îi rugăm să corecteze şi mâna ca să fie fără de prihană.

Matei 5:30 Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine, taie-o şi o aruncă de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă.


__________________


Până aici am arătat că Sfântul Atanasie cel Mare s-a luptat pentru un i care avea aceeaşi semnificaţie de hotar între înţelesurile de Dumnezeu sau de creatură referitoare la Hristos. Sfântul Atanasie cel Mare este recunoscut Sfânt chiar şi de papişti, fiind Sfânt al Bisericii dinainte de căderea apusului în întuneric. Şi modul lui de a acţiona a făcut ca noi să ne păstrăm credinţa minunată că Hristos este Dumnezeu şi Om, credinţă pe care o păstrăm şi dacă zicem Iisus iar nu isus. Noi pe el îl avem model în această acţiune a noastră. Cine ne acuză pe noi de fundamentalism, superstiţie, nelărgime a înţelesurilor îl acuză şi pe el. Noi nu facem decât ce am văzut că fac ortodocşii pentru a fi ortodocşi. Iar dacă alţii vor altfel treaba lor. Dostoievski spunea că dacă toată lumea spune să mergem într-o parte iar Hristos în alta noi să mergem după Hristos. Iar Hristos a arătat cum să mergem prin sfinţii săi.


I.Cor.4:15. Căci de aţi avea zeci de mii de învăţători în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi părinţi. Căci eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos.
I.Cor.4:16. Deci, vă rog, să-mi fiţi mie următori, precum şi eu lui Hristos.


Lupta pentru un "i" nu este aşadar pedanterie sau copilărie pentru că Sfinţenia vine pe pământ, după cum spune Sfântul Dionisie Areopagitul, pasărea cerului, vulturul de foc al Bisericii, prin: Sfintele Nume ale lui Dumnezeu; prin ierarhia cerească şi cea bisericească. Iehoviştii nu greşesc că se luptă pentru nume ci greşesc că stâlcesc numele în iehova din originalul Yahwe şi că au înţeles greşit că este vorba de isus, ceatură iar nu Iisus Dumnezeu şi Om. Ei mai greşesc pe lângă pocirea numelor şi faţă de ierarhia cerească şi bisericească. Şi-au tăiat toate sursele de sfinţire.
Tot aici apare şi gemetria în limba greacă 888 arătându-se că nu ea în sine este importantă ci valoarea ei teologică, iconică. Dacă cineva are acelaşi înţeles dar foloseşte isus face bine pe ½ căci trebuie şi mâna şi limba să mărturisească la fel:

Rom.10:10. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.


Vedeţi că şi trupul trebuie să mărturisească la fel ca şi inima pentru a ne putea mântui?
Această gemetrie am luat-o din cărţile Arhimandritului Daniil Gouvalis.
Vedeţi că, în duh ortodox, mă feresc de păreri personale, neconforme cu Sfânta Tradiţie. De altminteri toată această postare se bazează pe faptul că Sfânta Biserică Ortodoxă, în infailibilitatea Ei, a hotărât să spunem Iisus iar nu isus iar eu, din ascultare de Ea vă explic minunăţia deciziei Sale.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

ou chiar şi în greacă se citeşte u, pe când I se citeşte i şi η se citeşte ey.

ou chiar şi în greacă se citeşte u, pe când I se citeşte i şi η se citeşte ey.

Sunt două litere diferit citite în greacă deci tâlcuite fonologic corect cu doi de i, pronunţate un pic diferit cantitativ, pentru a le deosebi. Limba română fiind fonetică a tâlcuit bine sensul de 888 în acest fel


Ἰ[i] = I[scurt] = 10

η[ey] = i[lung] = 8

σ[s] = s = 200

οῦ[u] = u = 70+400

ς [s] = s = 200

[reprezintă cum se aude litera]

Total 888


adică exact cum citesc grecii: prima literă şi a doua I (dar primul mai scurt al doilea mai lung, cum zic şi grecii), ou ca u cum zic şi grecii. Dar chiar şi accentul este ca în greacă, după cum scrie foarte frumos în trimiterea din postarea lui Cătălin:

De altfel, însăşi lectura numelui în limba română, nu accentuează prima silabă (i.e., ca în latină sau engleză: Je'-sus), ci ultima (ca în greacă, sau spaniolă, franceză etc.) Acesta este un motiv în plus de a favoriza lectura numelui lui Iisus cu un scurt aproximant iniţial [j], cum sugerează dublarea lui "i", precum şi grafia cu doi de "i": Iisus, care nu este deloc redundantă, având temeiurile ei atât fonologice cât şi etimologice.

Numerele nu sunt valabile în limba română, pentru că literele în limba română nu au corespondent numeric, dar limba română transcriind fonetic limba greacă dacă zicem u tâlcuim exact pe ou deci păstrăm nealterat 888 dar dacă am zice isus în loc de Iisus am pierde fie un 10 fie un 8 şi am da în erezia arianismului.

__________________


Aici se arată transcrierea corectă fonetic în română a numelui Iisus= Ἰησοῦς, transcriere care păstrează aşadar semnificaţia gemetrică a limbii greceşti deoarece româna de azi, pierzând caracterele chirilice, a pierdut gemetria, nemaifolosind echivalenţe numerice ale literelor. Joaca lui Vsovi e foarte drăgălaşă, l-am şi admirat, dar este doar o invenţie amuzantă, păstrând un tipic asemănător cu cel folosit de ortodocşi, diferenţa făcându-o însă părerea personală impusă iar nu mişcarea smerită după tradiţie. În greacă şi chirilică nu se foloseau cifrele arabe ci numai literele cu semnificaţia lor numerică pe când în româna de acum nu se mai folosesc literele ca cifre folosind azi numerotaţia arabă, iar vsovi a inventat ceva, ca să spună şi el ceva, plecând de la ordinea lor dându-le el semnificaţie numerică („din burtă”) pe care nu o aveau însă în întrebuinţarea reală a limbii.

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

Sfânta Evanghelie care are 4 tâlcuiri:

Sfânta Evanghelie care are 4 tâlcuiri:

istorică, tropologică, alegorică, anagogică, toate tâlcuirile arătând un alt aspect al aceleiaşi realităţii veşnice, toate însă de acelaşi mare folos sufletesc. Aşa şi tâlcuirile numeroase, variate, în limbi diferite, ale numelui de Iisus sau isus arată acelaşi lucru: că dacă vrem să plăcem lui Dumnezeu să-L numim pe numele Lui dăruit şi nouă, românilor, din dragoste de Dumnezeu atenţi la toate amănuntele I i s u s.
N-aţi fost atent la transformarea fonologică din Iisous în Iisus. Dacă noi am citi Iisous ar echivala fonetic cu un grecesc (care nici nu poate fi că ar suferi contragere):

Ἰ = I = 10
η = i = 8
σ = s =200
ο = o = 70
ο = o = 70
ῦ = u =400
ς = s =200

Având un total de 958 care ar însemna o varză teologică. (Vedeţi varza teologică este la dumneavoastră în cap din reaua intenţie de a nu citi ci doar a dovedi, iar nu în postare care este foarte clară.)


Dumnezeu Tatăl este ca îngerii (deci creatură)
Dumnezeu Fiul este rob celor 5 simţuri deci păcătos
Doar Dumnezeu Duhul Sfânt ar fi veşnic.

Să nu fie nici aşa în veac!!!

Dacă nu vedeţi ce importanţă are şi o literă ia citiţi mai jos.

Chiar nu faceţi diferenţa dintre

Creştin

şi cretin?

E mai puţin gravă această diferenţă ca între Creatorul Iisus şi antihristul isus.


__________________

Până aici se arată că nu ar fi o traducere fonetică adevărată să spunem Iisous ci una eronată care ar strâmba etimologia şi teologia Sfântului Nume al lui Hristos.
Fiindcă aţi pomenit de broască şi prinţesă am înţeles de unde vă formaţi cultura teologică dar vă amintesc ce zice Sfânta Scriptură:

I.Tim.4:7. Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti, fereşte-te şi deprinde-te cu dreapta credinţă.

Aşadar lăsaţi basmele cu broaşte, prinţi şi prinţese, chiar şi cele „teologice” din confesiunea dumneavoastră şi deprindeţi-vă cu Ortodoxia.
Pentru că pomeniţi de o abordare copilărească a înţelesurilor vă explic mai pe scurt, mai copilăreşte gemetria grecească, transformată fonetic în româneşte.
(1) Dacă transcriem în româneşte isus avem echivalentul grecescului ησοῦς sau Ἰσοῦς adică 878 respectiv 880 erezii.
(2) Dacă transcriem Iisous avem echivalentul grecescului Ἰησοοῦς adică 958 erezie.
(3) Dacă însă transcriem Iisus avem echivalentul grecesc Ἰησοῦς adică 888 = Ortodoxie.

Deşi Sfânta Scriptură ne opreşte de a fi copii la minte, aşa că încercaţi să ieşiţi din negândire:

I.Cor.14:20. Fraţilor, nu fiţi copii la minte. Fiţi copii când e vorba de răutate. La minte însă, fiţi desăvârşiţi.





Va urma:

B. ŞI ACUM PENTRU A VEDEA CĂ GEMETRIA ESTE DIN SFÂNTA SCRIPTURĂ SĂ VĂ DAU UN ALT EXEMPLU, FOARTE CUNOSCUT, DIN APOCALIPSĂ:
Apoc.13:17. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei.
Apoc.13:18. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Dar mai înainte de a trece la gemetria folosită de Sfântul Ioan Evanghelistul să mai lămurim o problemă apologetică:

În privinţa credinţei ţinută ascuns nu eu o numesc murdară ci Domnul Hristos:

Ioan 3:19. Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele.
Ioan 3:20. Că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească.
Ioan 3:21. Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite.

Dacă ar fi credinţa dumneavoastră lumină aţi expune-o la vedere, dar ca să nu se vădească, o ascundeţi.

Şi nu v-am spus aceasta ca să vă jignesc, dacă am făcut-o vă rog să mă iertaţi, ci din dorinţa sincerităţii şi deschiderii noastre unul faţă de altul şi pentru a vă putea ajuta ştiindu-vă modul de a gândi. Eu de multe ori insist la colegii noştri de pe forum să-şi spună şi numele pentru a ne împrietenii şi a nu ne mai ascunde într-un anonimat bătăios tip Caragiale. Ortodoxia este doctoria pentru toate ereziile dar cei ce o aplică trebuie să cunoască boala ca să ştie ce alifie să aplice. Daţi-ne boala credinţei dumneavoastră şi noi vă dăm alifia din Ortodoxie care este adevărata fire a lucrurilor, adevărata doctorie a firii noastre căzute şi lauda lui Dumnezeu, Doctorul sufletelor şi trupurilor noastre.


Cu durere şi dragoste, Alexandru