Pseudo-stiinta si teologia ortodoxa

[bogdan81]

Viorel,

Eu nu ma pricep cine stie ce la fizica, dar nu cred ca fiecare teorie e caz particular al celeilalte. Mari fizicieni spun foarte clar ca teoria relativitatii si mecanica cuantica, ca sa iau aceste doua exemple, sunt incompatibile.
Si desi sunt incompatibile, ambele sunt confirmate experimantal.
Totusi, ele furnizeaza date antagonice despre realitate.
Teoria relativitatii este determinista, macanica cuantica e probabilistica.
Teoria relativitatii vorbeste de un continuum spatiu-timp. Dimpotriva, in mecanica cuantica exista in mod fudamental o discontinuitate, chiar spatiul si timpul au caracter granular, discontinuu.
Acelasi antagonism este si intre mecanica newtoniana si teoria relativitatii sau intre mecanica newtoniana si mecanica cuantica.
Mecanica newtoniana are la baza spatiul si timpul absolut, teoria relativitatii spune ca spatiul-timp se modifica dupa distanta la care se afla plasat observatorul.
Nu mai vorbesc de contradictiile intre mecanica newtoniana si cea cuantica, sunt evidente. Asa ca mie nu mi se pare deloc ca stiinta doar aprofundeaza, cred ca isi contrazice de-a dreptul vechile teorii.

[neica_nimeni_altul]

În prealabil postat de bogdan81

Nu mai vorbesc de contradictiile intre mecanica newtoniana si cea cuantica, sunt evidente. Asa ca mie nu mi se pare deloc ca stiinta doar aprofundeaza, cred ca isi contrazice de-a dreptul vechile teorii.

În filosofia matematicii, logicismul – programul care își propune să întemeieze matematica pe baze logice, în fapt o reducere a matematicii la logică – este considerat o specie de realism sau platonism matematic. Teza centrală a platonismului matematic este existența unei „realități matematice”, obiectivă, independentă de gândirea noastră. Enunturile matematice sunt despre obiecte abstracte, care există în sine, separat de realitatea pe care o percepem senzorial (existența lor este asemănătoare cu a Ideilor platonice).

Enunțurile matematicii au sens numai în virtutea unor reguli care sunt construite de matematician. Nu există niște „obiecte” la care aceste enunțuri să refere. Un enunț matematic nu poate fi adevărat în mod absolut (chiar dacă este necesar, în comparație cu unul întemeiat empiric) ci doar în interiorul unui anumit sistem de reguli.

[Dumitru73]

În prealabil postat de neica_nimeni_altul

În filosofia matematicii, logicismul – programul care își propune să întemeieze matematica pe baze logice, în fapt o reducere a matematicii la logică – este considerat o specie de realism sau platonism matematic. Teza centrală a platonismului matematic este existența unei „realități matematice”, obiectivă, independentă de gândirea noastră. Enunturile matematice sunt despre obiecte abstracte, care există în sine, separat de realitatea pe care o percepem senzorial (existența lor este asemănătoare cu a Ideilor platonice).

Enunțurile matematicii au sens numai în virtutea unor reguli care sunt construite de matematician. Nu există niște „obiecte” la care aceste enunțuri să refere. Un enunț matematic nu poate fi adevărat în mod absolut (chiar dacă este necesar, în comparație cu unul întemeiat empiric) ci doar în interiorul unui anumit sistem de reguli.

waw ... ce descoperire ...
se pare ca toate constructiile facute dupa aceste modele matematice, nu au aflat asta ...
cand or afla, se vor prabusi toate.
pana si computerul de pe care scrii va colapsa subit.

[neica_nimeni_altul]

Este clarificatoare comparaţia pe care o face Kant, între propria-i teorie a cunoaşterii şi schimbarea produsă de ideile lui N. Copernic asupra concepţiei astronomice despre lume.

Până atunci se explicaseră fenomenele cereşti prin mişcarea corpurilor celeste în jurul pământului.
Copernic le-a explicat mult "mai simplu", admiţând o mişcare a observatorului (a dispărut în acest fel sistemul de referinţă)

Tot aşa empirismul explicase cunoaşterea printr-o influenţă a lucrurilor exercitată asupra intelectului; Kant, dimpotrivă, explică cunoaşterea admiţând, într-un mod oarecum „paradoxal”, că lucrurile se dau după ideile noastre: cugetarea produce mai întâi de toate forma obiectelor. Tocmai de aceea le şi poate cunoaşte a priori! (culmea ştiinţei)

Gândirea reuşeşte, astfel, să-şi formuleze cunoaşterea în principii generale şi necesare. Axiomele geometriei, legea cauzală sunt necesare şi îndeobşte valabile pentru toate experienţele noastre. Rezultă, apoi, că nu poate exista cunoaştere generală, unde să nu se producă o asemenea determinare a obiectelor din partea inteligenţei.

„Lucrurile în sine”, nu mai pot fi supuse funcţiilor sintetice ale inteligenţei, încât nici metafizica în sensul său tradiţional de cunoaştere raţională a absolutului existenţial nu va fi posibilă.

Astfel, realitatea este cea obligată să se modeleze după intelect, şi nu invers.
De aici cunoscuta teză kantiană: Raţiunea nu-şi scoate legile din natură, ci le prescrie ei.

Existenţa matematicii ca ştiinţă ne arată că principiile empirismului sunt insuficiente, şi nu numai, dar deopotrivă fizica pură, metafizica denotă şi ele acest lucru. Problematizarea va fi, în acest context, cum sunt posibile matematica pură, fizica pură, metafizica, sau, într-o formulă generală: cum sunt posibile judecăţile sintetice a priori?

Sau, într-o formulare diferită, cum pot căpăta nişte judecăţi, care nu-şi au izvorul în experienţă, adică apriori şi care nu sunt nici deducţii logice, deci propoziţii analitice, dreptul de valoare de cunoaştere obiectivă, respectiv judecăţi sau propoziţii sintetice?

[Dumitru73]

sincer, parca m-as uita la o piesa de teatru absurd, sau parca l-as citi pe Kafka.

În prealabil postat de Dumitru73

sincer, parca m-as uita la o piesa de teatru absurd, sau parca l-as citi pe Kafka.

Cine este Kafka ?..Iertata fiu...dar imi scapa...nu vrei sa fii mai explicit ..doar nu vrei sa aiba teatrul un final asa ilar...Cu scuzele de rigoare... dar m-ai facut sa zambesc

[Dumitru73]

În prealabil postat de Marilena B

Cine este Kafka ?..Iertata fiu...dar imi scapa...nu vrei sa fii mai explicit ..doar nu vrei sa aiba teatrul un final asa ilar...Cu scuzele de rigoare... dar m-ai facut sa zambesc

Kafka a fost un scriitor.
este considerat a fi geniul absurdului.
situatiile create de al in romanele sale sunt halucinante, absurde si greu de citit, pentru unul caruia nu prea ii place lectura.