Prietenie

În prealabil postat de antoniap

Cine are dinti de lapte in ale credintei trebuie sa astepte pana se fortifica el insusi duhovniceste. Daca incearca prea devreme sa influenteze pe altii care au nevoie de un duhovnic cu putere multa in cuvant, s-ar putea sa obtina efectul invers. Duhurile necurate care-i razboiesc pe cei impatimiti se napustesc asupra celui care incearca sa-i corecteze. Daca acesta nu stie cum sa poarte acest razboi nevazut, cade in capcana cu usurinta.


,,Prieteniile rele strica naravuri bune." - spune un proverb romanesc.

,,Prietenia cu lumea ( cu patimile si cu oameni impatimiti) e vrajmasie cu Dumnezeu."

,,Cu oamenii cei ce fac fărădelege şi nu mă voi însoţi cu aleşii lor.
Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untul de lemn al păcătoşilor să nu ungă capul meu."

(Psalm 140)

Bine ar fi sa pastrezi distanta si chiar sa le explici de ce. Asta inseamna sa-L marturisesti pe Hristos. Caci in timpul discutiilor nu se poate sa nu scoata si cate o ,,perla'' prin care sa-si justifice alegerea sau sa nu-L huleasca pe Hristos sau sa nu-ti strecoare idei ale orientarii lor fara sa-ti dai seama. Cu cat tii mai mult la ei, cu atat trebuie sa fii mai categoric in a-L marturisi pe Hristos in fata lor si in a conditiona prietenia cu ei in functie de optiunile lor religioase. Astfel i-ai pune pe ganduri si, cine stie, poate ca te-ar urma ei.

E vorba despre prietenie, (care ne poate influenta viata) nu despre cunostinte intamplatoare, totusi. In zilele noastre, dupa cum vezi, pentru a ramane ortodocsi, mai facem si sacrificii, caci nu putem fi intotdeauna si pe placul tuturor oamenilor si pe placul lui Dumnezeu. Dar pentru ca sa ai aceasta tarie, ai nevoie de un duhovnic foarte bun, asa cum ti s-a mai spus.

Multumesc de sfaturi ...sunt folositoare si chiar am sa tin seama de ele.

Am cautat un topic deja deschis pe tema prieteniei, pentru a lansa o intrebare (de fapt mai multe):

Vi se intampla sa aveti prieteni care vor sa petreaca mai mult timp cu voi decat ati dori voi? Care va cauta mai des decat ii cautati voi pe ei? Care va lanseaza invitatii pe care de fapt nu prea vreti sa le urmati?

Mie mi se intampla, si toate astea ma fac sa ma simt ca nu sunt o prietena buna. Se prea poate sa fie adevarat :-( Nu ca nu i-as ajuta la nevoie, dar simt ca relatia dintre noi nu este sincera... eu incerc sa comunic ceea ce nu imi place, sau ce parere am eu intr-un anumit domeniu, dar se pare ca mesajul nu ajunge la destinatar. Am impresia ca acele persoane nu ma cunosc, desi nu incerc sa ma ascund. Si uite asa am ganduri rele in sinea mea, foarte urat, recunosc, dar asa e. Ganduri rele in genul "iar ma suna, iar imi plange de mila, sau iar isi plange de mila, sau se indreptateste, sau iar ma invita undeva si eu nu am chef sa merg..."

Nu cred ca sunt antisociala. Nu imi place aceasta atitudine a mea, dar ea exista. Nu cred ca putem ignora sentimentele... ceva nu e in regula... oare ce?

Dar, ca sa fiu sincera, uneori prefer sa fiu singura sau sa imi fac un program independent.

[Delalucaci]

Nu cred ca e nimic in neregula. E natural si pentru noi cei din lume sa vrem sa fugim cat mai des posibil de cele lumesti, iar daca prietenii nu sunt oameni cat de cat duhovnicesti iesirile cu ei de multe ori mai degraba aduc o stare proasta decat odihnesc. Plus ca si numai prieteni duhovnicesti avand si tot e bine daca simtim nevoia de singuratate pentru a ne regasi dialogul cu noi insine, cu Dumnezeu. Un sfant contemporan spunea „cat de greu e Doamne sa le vorbeasca despre Tine cei muti de uimire celor asurziti de zgomot”.

[xanixade]

În prealabil postat de zaharia_2009

Un singur mar stricat , intr-o lada cu mere mari , frumoase, sanatoase si inca nevatamate de nimic, le va strica pina la urma sigur pe toate, daca sunt lasate multa vreme impreuna !

Este lucru garantat si stiut de toata lumea . Cine nu crede, sa probeze !

Faptul ca esti botezat ortodox , nu inseamna nimic ; faptul ca mergi la biserica iarasi nu inseamna nimic ; Fatul de a crede ca exista Dumnezeu , nu inseamna nimic ; Faptul ca observi minuni in viata ta , ca te insemnezi cu semnul sfintei cruci, faptul ca spui altora infiormatii despre Dumnezeu, ca mai spui uneori rugaciuni si ca atunci cind ai chef mai si postesti ... Toate acestea nu inseamna nimic pt. tine ca om .
Doar cind te pui sub ascultarea unui duhovnic imbunatatit care sa te invete si sa te oblige sa implinesti toate poruncile credintei ortodoxe si sa traiesti in fiecare ceas Evanghelia lui Hristos... ei, abia de atunci in colo poti spune ca esti ortodox , ca ai o legatura strinsa cu Hristos !

Eu zic ca gresesti enorm de mult zicand ca botezul, biserica, credinta in existenta lui Dumnezeu, Sf Cruce, rugaciunea, postul nu sunt bune si nu ajuta la nimic in viata omului. Fiecare lucru e cu rostul lui. Citeste catehism si vezi fiecare lucru la ce foloseste. Doamne iarta si fereste de asemenea minunatii, ca fara de ele nu se poate mantui omul.
Duhovnicul e foarte important si el, avand si el rolul lui, dar sa nu exageram nebuneste. Asa cum sunt oameni si oameni sunt si duhovnici si duhovnici, iar duhovnicul e acela care te ajuta pe tine sa iti indrepti sufletul, te sfatuieste mai departe in viata ta si nu te obliga. Acela care te obliga sa faci ceva e prost, nu e duhovnic bun. Plus de asta nu inseamna ca tot preotul ne poate fi duhovnic.
Unde ai vazut pe Hristos sa oblige pe om la Sine? Oare nu i-a lasat hotararea de a-si determina viata? Nici in Evangheliile pe care tu zici ca trebuie sa le traiesti in fiecare ceas nu gasesti asa ceva.

În prealabil postat de Annyta

Am cautat un topic deja deschis pe tema prieteniei, pentru a lansa o intrebare (de fapt mai multe):

Vi se intampla sa aveti prieteni care vor sa petreaca mai mult timp cu voi decat ati dori voi? Care va cauta mai des decat ii cautati voi pe ei? Care va lanseaza invitatii pe care de fapt nu prea vreti sa le urmati?

Mie mi se intampla, si toate astea ma fac sa ma simt ca nu sunt o prietena buna. Se prea poate sa fie adevarat :-( Nu ca nu i-as ajuta la nevoie, dar simt ca relatia dintre noi nu este sincera... eu incerc sa comunic ceea ce nu imi place, sau ce parere am eu intr-un anumit domeniu, dar se pare ca mesajul nu ajunge la destinatar. Am impresia ca acele persoane nu ma cunosc, desi nu incerc sa ma ascund. Si uite asa am ganduri rele in sinea mea, foarte urat, recunosc, dar asa e. Ganduri rele in genul "iar ma suna, iar imi plange de mila, sau iar isi plange de mila, sau se indreptateste, sau iar ma invita undeva si eu nu am chef sa merg..."

Nu cred ca sunt antisociala. Nu imi place aceasta atitudine a mea, dar ea exista. Nu cred ca putem ignora sentimentele... ceva nu e in regula... oare ce?

Dar, ca sa fiu sincera, uneori prefer sa fiu singura sau sa imi fac un program independent.

Si eu sunt o persoana mai retrasa. Si-apoi ei, ca prieteni trebuie sa te inteleaga in privinta asta, nu?
Sunt oameni si oameni si tipuri de caractere si tipuri de caractere. Asa ca daca asa esti tu, ce sa faci?