Atentate in Oslo

[laurastifter]

În prealabil postat de cocacoc

"Iar cine se va purta aşa de îndărătnic, încât să nu asculte pe preotul care stă acolo la slujbă înaintea Domnului Dumnezeului tău, sau pe judecătorul care va fi în zilele acelea, unul ca acela să moară. " Deuteronom 17:12

"Cine aduce jertfe altor dumnezei decât Domnului singur, să fie nimicit cu desăvârşire." Exod 22:20

"şi oricine nu căuta pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, trebuia omorât, fie mic fie mare, fie bărbat fie femeie." 2 Cronici 15:13

"Haidem şi să slujim altor dumnezei!” – dumnezei pe care tu nu-i cunoşti – ....Dacă este adevărat, dacă lucrul este întemeiat, dacă urâciunea aceasta a fost făcută în mijlocul tău ,atunci să treci prin ascuţişul sabiei pe locuitorii din cetatea aceea, s-o nimiceşti cu desăvârşire împreună cu tot ce va fi în ea, " Deuteronom 13:13

Da, aceste texte vechi-testamentare trebuie înţelese şi interpretate în funcţie de contextul istoric în care au fost scrise. În acea perioadă, omenirii i-ar fi fost imposibil să înţeleagă şi să pună în practică porunca iubirii vrăjmaşilor, pe care Domnul nostru Iisus Hristos avea să o propovăduiască în timpul vieţii Sale pământeşti. "Iubiţi pe vrăjmaşii voştri" - Aceste cuvinte ar fi rămas fără ecou în sufletele israeliţilor de acum câteva milenii, obişnuiţi cu războaie şi crime dificil de imaginat, ducându-şi viaţa între popoare politeiste cu obiceiuri încă primitive.
Să nu uităm că, în acea perioadă, în anumite religii exista practica sacrificării copiilor pe altarele zeilor (înşişi evreii au fost atraşi, uneori, în astfel de practici păgâne primitive). Cum ar fi fost posibil ca Moise şi ceilalţi prooroci ai Vechiului Testament să le fi vorbit unor astfel de persoane, în împrejurările de atunci, despre iertarea duşmanilor sau despre datoria de a-L iubi în mod necondiţionat pe Dumnezeu?
De aceea, în acea perioadă, pentru a-i determina pe fiii lui Israel să păstreze credinţa monoteistă şi să evite obiceiurile păgâne ale vremii (precum sacrificarea propriilor copii pentru zei, condamnarea la moarte a celor nevinovaţi pentru păcatele înaintaşilor lor etc. etc. etc), era absolut necesar ca persoanele însărcinate cu predicarea şi consemnarea în scris a Legii divine să le insufle teama de pedeapsă, întărind astfel în sufletele lor sentimentul responsabilităţii şi preţuirea ideii de dreptate. Principiul "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte", anacronic şi excesiv de dur pentru noi, creştinii, a constituit, în vremea respectivă, un progres moral deosebit de important. În cartea Facerii sunt consemnate cuvintele lui Lameh, rostite după comiterea unor acte de răzbunare: "Am ucis un om pentru rana mea şi un tânăr pentru vânătaia mea". Din acest text, reiese faptul că, înainte de apariţia Legii Talionului, spiritul de răzbunare era atât de adânc înrădăcinat în sufletele oamenilor, încât uciderea unui semen ca urmare a unui conflict neînsemnat era un fapt normal. Unor astfel de persoane Dumnezeu, desigur, nu le-ar fi putut revela legea iubirii şi a iertării, înainte de a fi îndepărtat din inimile lor, treptat, setea de răzbunare şi de violenţă. Înainte de a-i conduce către idealul desăvârşirii morale (Matei 5, 48), era necesar ca Divinitatea să le descopere credincioşilor (celor care, ca urmare a Proniei dumnezeieşti, păstrau încă religia monoteistă) faptul că dreptatea este o virtute, o valoare ce se cuvine a fi preţuită şi căutată de către toţi cei care se tem de Creatorul lor. Înainte de a-i convinge să întoarcă şi celălalt obraz pentru a fi loviţi, acei răzvrătiţi abia eliberaţi din robia egipteană aveau nevoie de o lege clară care să interzică uciderea celor nevinovaţi. "Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, rană pentru rană, arsură pentru arsură, vânătaie pentru vânătaie." Cu alte cuvinte: nu-i ucideţi pe cei care doar v-au rănit, perpetuând astfel răul la nesfârşit, ci răspundeţi-i adversarului cu măsura pe care o merită, nimic mai mult. După ce israeliţii de atunci au înţeles (în câteva secole) că doar cei vinovaţi merită să fie pedepsiţi, iar cei inocenţi trebuie cruţaţi, Mântuitorul Hristos, în Predica de pe Munte, a desăvârşit Legea lui Moise, arătând că omenirea, ajunsă deja la un nivel superior de maturizare spirituală, poate face pasul hotărâtor de la dreptatea oarbă la iubire: "Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte". Eu, însă, vă spun vouă: nu vă împotriviţi celui rău... iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi, binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă, rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc".
Astfel, regulile aparent dure din Vechiul Testament au constituit o etapă necesară trecerii din starea de fiinţe primitive şi dornice de răzbunare, la demnitatea de fii ai lui Dumnezeu şi fraţi ai lui Hristos prin har, persoane capabile de a înţelege valoarea dragostei şi a iertării - virtuţi ce ne aseamănă cu Tatăl Cel ceresc, Care este, potrivit cuvintelor Mântuitorului, "milostiv cu cei nemulţumitori şi răi".
De ce toţi cei care se opuneau voii divine erau condamnaţi la moarte? Pentru că evreii de acum câteva mii de ani, abia ieşiţi din preistorie, ar fi fost incapabili să înţeleagă faptul că uciderea copilaşilor nevinovaţi pentru zeii inexistenţi este o crimă strigătoare la cer! Pentru că un discurs teologico-filosofic ar fi rămas fără efect pentru acei nefericiţi, obişnuiţi doar să tremure de frica pedepselor şi să muncească doar pentru a fi lăsaţi în viaţă de către stăpânii lor. Pentru că, dacă ar fi fost lăsaţi în credinţele politeiste de atunci, credinţa creştină - religia iubirii şi a adevărului - n-ar mai fi putut aduce roade în sufletele oamenilor, nu ar mai fi putut exista.
Dacă am încerca să comparăm moravurile romanilor cu cele ale poporului ales, am putea observa cu uşurinţă faptul că evreii erau, din punct de vedere moral, mult evoluaţi faţă de romanii atât de avansaţi pe plan material. Astfel, în timp ce existenţa sclavilor, torturile fizice, sau luptele de gladiatori erau fapte obişnuite în Imperiul roman, evreii cunoşteau valoarea credinţei în Dumnezeu, a milosteniei, a cinstirii datorate părinţilor, a fidelităţii conjugale etc. Ei ştiau (chiar dacă, influenţaţi de mediul în care trăiau, păcătuiau adesea), că mărturia falsă, uciderea, furtul, adulterul, idolatria şi alte multe fapte practicate de către popoarele politeiste constituie încălcări ale poruncilor lui Iahve.
Toate prescripţiile vetero-testamentare, pe care le-aţi citat, au fost necesare într-o anumită etapă a dezvoltării spirituale a omenirii şi, după ce stadiul copilăriei duhovniceşti a fost depăşit, Hristos Domnul ne-a putut revela, în sfârşit, porunca sfântă şi supremă a iubirii, ce exclude orice formă de răzbunare faţă de semenii noştri.

"Creştinismul reprezintă trecerea de la dreptate, la dragoste." (Nicolae Steinhardt, Dăruind vei dobândi)

P. S. Citatele biblice ar putea fi inexacte, deoarece le-am scris din memorie, dar m-am străduit să redau corect ideile.

Doamne ajută!

[laurastifter]

În prealabil postat de laurastifter

Da, aceste texte vechi-testamentare trebuie înţelese şi interpretate în funcţie de contextul istoric în care au fost scrise. În acea perioadă, omenirii i-ar fi fost imposibil să înţeleagă şi să pună în practică porunca iubirii vrăjmaşilor, pe care Domnul nostru Iisus Hristos avea să o propovăduiască în timpul vieţii Sale pământeşti. "Iubiţi pe vrăjmaşii voştri" - Aceste cuvinte ar fi rămas fără ecou în sufletele israeliţilor de acum câteva milenii, obişnuiţi cu războaie şi crime dificil de imaginat, ducându-şi viaţa între popoare politeiste cu obiceiuri încă primitive.
Să nu uităm că, în acea perioadă, în anumite religii exista practica sacrificării copiilor pe altarele zeilor (înşişi evreii au fost atraşi, uneori, în astfel de practici păgâne primitive). Cum ar fi fost posibil ca Moise şi ceilalţi prooroci ai Vechiului Testament să le fi vorbit unor astfel de persoane, în împrejurările de atunci, despre iertarea duşmanilor sau despre datoria de a-L iubi în mod necondiţionat pe Dumnezeu?
De aceea, în acea perioadă, pentru a-i determina pe fiii lui Israel să păstreze credinţa monoteistă şi să evite obiceiurile păgâne ale vremii (precum sacrificarea propriilor copii pentru zei, condamnarea la moarte a celor nevinovaţi pentru păcatele înaintaşilor lor etc. etc. etc), era absolut necesar ca persoanele însărcinate cu predicarea şi consemnarea în scris a Legii divine să le insufle teama de pedeapsă, întărind astfel în sufletele lor sentimentul responsabilităţii şi preţuirea ideii de dreptate. Principiul "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte", anacronic şi excesiv de dur pentru noi, creştinii, a constituit, în vremea respectivă, un progres moral deosebit de important. În cartea Facerii sunt consemnate cuvintele lui Lameh, rostite după comiterea unor acte de răzbunare: "Am ucis un om pentru rana mea şi un tânăr pentru vânătaia mea". Din acest text, reiese faptul că, înainte de apariţia Legii Talionului, spiritul de răzbunare era atât de adânc înrădăcinat în sufletele oamenilor, încât uciderea unui semen ca urmare a unui conflict neînsemnat era un fapt normal. Unor astfel de persoane Dumnezeu, desigur, nu le-ar fi putut revela legea iubirii şi a iertării, înainte de a fi îndepărtat din inimile lor, treptat, setea de răzbunare şi de violenţă. Înainte de a-i conduce către idealul desăvârşirii morale (Matei 5, 48), era necesar ca Divinitatea să le descopere credincioşilor (celor care, ca urmare a Proniei dumnezeieşti, păstrau încă religia monoteistă) faptul că dreptatea este o virtute, o valoare ce se cuvine a fi preţuită şi căutată de către toţi cei care se tem de Creatorul lor. Înainte de a-i convinge să întoarcă şi celălalt obraz pentru a fi loviţi, acei răzvrătiţi abia eliberaţi din robia egipteană aveau nevoie de o lege clară care să interzică uciderea celor nevinovaţi. "Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, rană pentru rană, arsură pentru arsură, vânătaie pentru vânătaie." Cu alte cuvinte: nu-i ucideţi pe cei care doar v-au rănit, perpetuând astfel răul la nesfârşit, ci răspundeţi-i adversarului cu măsura pe care o merită, nimic mai mult. După ce israeliţii de atunci au înţeles (în câteva secole) că doar cei vinovaţi merită să fie pedepsiţi, iar cei inocenţi trebuie cruţaţi, Mântuitorul Hristos, în Predica de pe Munte, a desăvârşit Legea lui Moise, arătând că omenirea, ajunsă deja la un nivel superior de maturizare spirituală, poate face pasul hotărâtor de la dreptatea oarbă la iubire: "Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte". Eu, însă, vă spun vouă: nu vă împotriviţi celui rău... iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi, binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă, rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc".
Astfel, regulile aparent dure din Vechiul Testament au constituit o etapă necesară trecerii din starea de fiinţe primitive şi dornice de răzbunare, la demnitatea de fii ai lui Dumnezeu şi fraţi ai lui Hristos prin har, persoane capabile de a înţelege valoarea dragostei şi a iertării - virtuţi ce ne aseamănă cu Tatăl Cel ceresc, Care este, potrivit cuvintelor Mântuitorului, "milostiv cu cei nemulţumitori şi răi".
De ce toţi cei care se opuneau voii divine erau condamnaţi la moarte? Pentru că evreii de acum câteva mii de ani, abia ieşiţi din preistorie, ar fi fost incapabili să înţeleagă faptul că uciderea copilaşilor nevinovaţi pentru zeii inexistenţi este o crimă strigătoare la cer! Pentru că un discurs teologico-filosofic ar fi rămas fără efect pentru acei nefericiţi, obişnuiţi doar să tremure de frica pedepselor şi să muncească doar pentru a fi lăsaţi în viaţă de către stăpânii lor. Pentru că, dacă ar fi fost lăsaţi în credinţele politeiste de atunci, credinţa creştină - religia iubirii şi a adevărului - n-ar mai fi putut aduce roade în sufletele oamenilor, nu ar mai fi putut exista.
Dacă am încerca să comparăm moravurile romanilor cu cele ale poporului ales, am putea observa cu uşurinţă faptul că evreii erau, din punct de vedere moral, mult evoluaţi faţă de romanii atât de avansaţi pe plan material. Astfel, în timp ce existenţa sclavilor, torturile fizice, sau luptele de gladiatori erau fapte obişnuite în Imperiul roman, evreii cunoşteau valoarea credinţei în Dumnezeu, a milosteniei, a cinstirii datorate părinţilor, a fidelităţii conjugale etc. Ei ştiau (chiar dacă, influenţaţi de mediul în care trăiau, păcătuiau adesea), că mărturia falsă, uciderea, furtul, adulterul, idolatria şi alte multe fapte practicate de către popoarele politeiste constituie încălcări ale poruncilor lui Iahve.
Toate prescripţiile vetero-testamentare, pe care le-aţi citat, au fost necesare într-o anumită etapă a dezvoltării spirituale a omenirii şi, după ce stadiul copilăriei duhovniceşti a fost depăşit, Hristos Domnul ne-a putut revela, în sfârşit, porunca sfântă şi supremă a iubirii, ce exclude orice formă de răzbunare faţă de semenii noştri.

"Creştinismul reprezintă trecerea de la dreptate, la dragoste." (Nicolae Steinhardt, Dăruind vei dobândi)

P. S. Citatele biblice ar putea fi inexacte, deoarece le-am scris din memorie, dar m-am străduit să redau corect ideile.

Doamne ajută!

Matei 5, 17-48

[coralina]

Laurastifter, mi-a placut foarte mult ultima ta postare in care explici chiar si pe-ntelesul meu pasajele controversate din Vechiul Testament. Multumesc!

[Andrei B.]

cititi-i manifestul, atat de clar explica cum a pus totul la cale incat e greu sa crezi ca a fost altcumva decat un sociopat
nu se compara nebunia lucida a lui Anders cu fanatismul ignorant al unui musulman sinucigas.

unele ziare au scris ca avea probleme cu femeile, dar si altii au si nu se apuca de omorat.
altii au zis ca a avut probleme cu parintii, dar e aceeasi situatie.

problema este de fapt atasarea exagerata de o cauza militanta, oricare ar fi aceasta. iar uneori poate lua cazuri patologice cu urmari tragice, vezi exemplul de fata.

si in loc sa sara cu "masonii, masonii!" toti militantii ar trebui sa se uite in propria curte sa vada daca nu cumva exista astfel de persoane si acolo, si sa-i dea pe mana medicilor.

de fapt decat sa fii militant si sa acuzi, mai bine iti vezi de treaba ta si iti cauti hobby-uri care sa nu implice judecarea unei categorii imense de oameni pe care n-o cunosti, nu?

nu stiu ce-i cu masonii si cu evreii (ca inca e la moda sa-i bagi la inaintare) insa sunt sigur ca nici cei care se pretind a fi experti de fapt habar nu au!

[laurastifter]

În prealabil postat de ai2

Doctrinele pe care crestinii le catalogheaza drept ateiste, sunt mai degraba sisteme de tip faraonic. Oamenii se cred zei pe pamant. Fie ca e vorba de "comunisti" sau fascisti, liderii lor aveau intotdeauna dreptate. Asa cum se intampla si cu Papa. Un sistem ateu nu numai ca ar permite, dar chiar s-ar baza pe metode de corectie a propriilor idei. Aruncarea la gramada a dusmailor in lagare de exterminare seamana cu o vanatoare de vrajitoare. Ateii au nevoie de argumente, iar simplul fapt ca esti bogat sau te afli la un moment dat pe strada nu e suficient pentru a fi vinovat, asa cum se intampla in timpul "comunismului". Pun ghilimele pentru ca, evident, practica si teoria au fost lucruri destul de diferite. Ideea ca toti oamenii sunt egali este cat se poate de contrastanta cu evolutionismul care spune ca exista indivizi mai mult sau mai putin adaptati la mediu.
Uita-te putin pe forum la topicuri mai delicate. Crestinii sunt cei care adopta ideile radicale, in timp ce ateii sunt foarte liberali, ceea ce nu se poate spune despre comunisti.
Un alt argument pentru non-ateismul comunistilor (pe care nu are rost sa-i impart in stalinisti/leninisti/etc) este faptul ca genetica a fost decretata stiinta chiabura si declarata falsa. Cam cum fac crestinii cu evolutionismul. Ce motive ar fi avut un ateu care isi bazeaza multe argumente pe evolutionism sa respinga genetica, una din cele mai clare dovezi pentru evolutie? Si de ce ar fi inlocuit-o cu o pseudo-stiinta care a infometat milioane de oameni (si semana cu inteligent design)?
Comunistii au imbratisat ideologia ateista atat cat le-a convenit. Spune ateismul ca nu exista fiinta superioara? Perfect, luam noi locul zeilor! Asta nu e o atitudine ateista!
O alta manifestare religioasa era de exemplu 23 august sau echivalentul rusesc. Cuvantarile de lauda aduse conducatorului iubit sunt foarte similare in idei cu cele crestine (or fi si cu cele musulmane de exemplu dar pe acelea nu le cunosc prea bine). Conducatorul era iubit, atotputernic (sau cel putin mai puternic decat imperialismul capitalist), atotstiitor (securitatea era mereu atenta), ori asemenea manifestari nu sunt nicidecum speficice ateismului. Comunistii s-au autoproclamat zei pe pamant, avand inclusiv drept de viata si de moarte asupra "supusilor".
Eu incerc sa va convin prin argumente ca am dreptate, nu cu arma in mana, asa ca teroristul crestin despre care e vb in acest topic.
E drept ca au mai daramat si biserici comunistii dar asta ar fi facut si adeptii altor culte. Nu trebuie sa fii ateu ca sa darami biserici.
Ma opresc deocamdata aici.

O caracteristică specifică tuturor regimurilor totalitare este existenţa cultului personalităţii dictatorului. De aceea, unele practici comuniste vă par religioase.
Ateismul (a nu se confunda cu ideea de cult al personalităţii) este concepţia potrivit căreia Dumnezeu nu există. Negarea Divinităţii (ateismul) constituie una dintre principalele caracteristici ale ideologiei comuniste. Astfel, aşa cum v-a atras atenţia şi un alt creştin de pe forum, aveţi tendinţa de a confunda credinţa religioasă cu manifestările tipice oricărui regim dictatorial caracterizat prin practicarea cultului personalităţii conducătorului. Ideea de religie - dacă ne gândim în special la credinţele monoteiste - presupune credinţa într-o Fiinţă supremă transcendentă, iar cultul personalităţii dictatorului este doar o practică politică, total diferită de credinţa în Divinitate. Conducătorii partidelor politice extremiste, chiar dacă erau linguşiţi şi veneraţi prin manifestări "religioase", nu se considerau drept divinităţi. Ei nu pretindeau că ar deţine vreunul dintre atributele specifice Divinităţii (atotputernicie, ubicuitate etc), ci doar cereau să fie elogiaţi, să li se dedice acel cult al personalităţii şi, în primul rând, să fie recunoscuţi drept conducători politici.

Aşa cum am mai spus şi aşa cum ştiţi prea bine, ideologia comunistă este fundamental atee, negând orice formă de credinţă religioasă. Potrivit acestei ideologii ilogice şi antiumane, religia ar constitui doar un "opium al popoarelor" (Marx), o stare de ignoranţă opusă ştiinţei.
Chiar şi în şcoli, educaţia religioasă era, în perioada dictaturii comuniste, strict interzisă, iar copiilor li se inocula ideea potrivit căreia religia ar fi contrară ştiinţei. Ei erau îndoctrinaţi, de la cea mai fragedă vârstă, cu "ateismul ştiinţific" şi cu materialismul. Propaganda ateistă şi persecuţia împotriva creştinilor era atât de puternică în acea perioadă, încât unii dintre părinţii credincioşi se temeau să le vorbească propriilor copii despre Dumnezeu, pentru ca aceştia să nu spună la şcoală că sunt educaţi în spiritul creştinismului.
Slavă lui Dumnezeu că acele vremuri s-au sfârşit!

[laurastifter]

În prealabil postat de coralina

Laurastifter, mi-a placut foarte mult ultima ta postare in care explici chiar si pe-ntelesul meu pasajele controversate din Vechiul Testament. Multumesc!

Coralina, Doamne ajută!
Mă bucur mult că-ţi este de folos ceea ce am scris. :) Îţi mulţumesc pentru cuvintele frumoase.
Dumnezeu să fie cu tine!

[laurastifter]

În prealabil postat de laurastifter

Matei 5, 17-48

Observ că n-am dus ideea până la capăt. :)
Am vrut să spun că, în Matei 5, 17-48, putem citi pasajul din Predica de pe Munte referitor la raportul dintre Vechiul Testament şi Legea cea Nouă, adusă în lume de către Fiul lui Dumnezeu întrupat.
Doamne ajută!

[laurastifter]

În prealabil postat de Andrei B.

cititi-i manifestul, atat de clar explica cum a pus totul la cale incat e greu sa crezi ca a fost altcumva decat un sociopat
nu se compara nebunia lucida a lui Anders cu fanatismul ignorant al unui musulman sinucigas.

unele ziare au scris ca avea probleme cu femeile, dar si altii au si nu se apuca de omorat.
altii au zis ca a avut probleme cu parintii, dar e aceeasi situatie.

problema este de fapt atasarea exagerata de o cauza militanta, oricare ar fi aceasta. iar uneori poate lua cazuri patologice cu urmari tragice, vezi exemplul de fata.

si in loc sa sara cu "masonii, masonii!" toti militantii ar trebui sa se uite in propria curte sa vada daca nu cumva exista astfel de persoane si acolo, si sa-i dea pe mana medicilor.

de fapt decat sa fii militant si sa acuzi, mai bine iti vezi de treaba ta si iti cauti hobby-uri care sa nu implice judecarea unei categorii imense de oameni pe care n-o cunosti, nu?

nu stiu ce-i cu masonii si cu evreii (ca inca e la moda sa-i bagi la inaintare) insa sunt sigur ca nici cei care se pretind a fi experti de fapt habar nu au!

Da... Şi mai ilogic este faptul că unul dintre ateii de pe forum l-a numit pe acel criminal "terorist creştin". Deja încep să-mi pun întrebarea dacă nu cumva ei scriu intenţionat astfel de sintagme... deşi li s-a explicat, în nenumărate rânduri şi sub diverse forme, că nu există "terorişti creştini" sau "fanatici creştini". Cei care devin terorişti şi fanatici îşi pierd demnitatea de creştini.
Mă rog... Personal m-am plictisit să repet aceeaşi idee, aşa că, din partea mea, pot să strige toţi ateii în cor că lumea e plină de "terorişti creştini", că eu nu mă mai implic! :)
Aş dori o discuţie mai inteligentă cu ateii de pe forum, ceva bazat pe argumente pertinente, nu aşa. Dar cum existenţa lui Dumnezeu nu poate fi contestată prin argumente pertinente... dorinţa mea va rămâne neîmplinită. :) :)

Doamne ajută!

P. S. Apreciez mesajul tău. Bine ai venit pe forum! :)

[ai2]

În prealabil postat de LapetiteMoc

Plateste un meditator pentru probleme de limba natala si vei descoperi tainele gramaticii.

Ti-era greu sa explici? Daca tot esti expert, arata-ne si noua. Pozand in semidoct esti penibil si nimic mai mult. Ti-am dat argumente pentru care formularea mea este corecta.

[ai2]

În prealabil postat de LapetiteMoc

Logic, subiectul si contextul discutiei anterioare erau altele.

(intre pronumele relativ si pronumele interogativ sunt diferente majore de continut, chiar daca formele sunt identice)

Nu, nu erau altele! Daca erau, dadeai o explicatie argumentata, asa cum am facut si eu. Pana acum ai emis niste pareri care nu demonstreaza ca am gresit.