"EU sunt invierea si viata"

[grasu77]

În prealabil postat de delia31

,, Viaţa veşnică aceasta este: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis ,, Ioan 17,3

Viata vesnica incepe inca de aici si acum pentru cei ce incep sa Il cunoasca pe Hristos si sa se umple de Duhul Sfant. Cei ce Il primesc pe Duhul Sfant, desi deocamdata nedeplin, au Viata Vesnica in ei inca de aici si acum in suflet, iar la a doua venire trupurile vor invia si se vor uni cu sufletele.

1.Pentru dvs. "sufletul" este ceva care traieste in prezenta lui Dumnezeu, avand simtiri si constienta (exac ca un om viu). Nu inteleg de ce ar mai avea nevoie de o carcasa (un trup). Mai au vre-un rost revenirea Domnului si invierea? Poate explicati dvs.

2. Cand Sfantul Apostol Pavel descrie revenirea Mantuitorului, nu spune ca va veni insotit de "sufletele celor morti" (dar care traiesc). Spune clar si scurt: mortii vor invia. Cum descrieti dvs. unirea dintre "sufletele vii ale mortilor" si trupurile lor inviate? Vor fi trimise "sufletele vii si constiente" in trupurile moarte? Faceti-ma sa inteleg.

Cred ca ati bagatelizat revenirea Domnului si INVIEREA. Nu aveti senzatia ca acestea nu mai sunt necesare?

[delia31]

În prealabil postat de grasu77

1.Pentru dvs. "sufletul" este ceva care traieste in prezenta lui Dumnezeu, avand simtiri si constienta (exac ca un om viu). Nu inteleg de ce ar mai avea nevoie de o carcasa (un trup). Mai au vre-un rost revenirea Domnului si invierea? Poate explicati dvs.

2. Cand Sfantul Apostol Pavel descrie revenirea Mantuitorului, nu spune ca va veni insotit de "sufletele celor morti" (dar care traiesc). Spune clar si scurt: mortii vor invia. Cum descrieti dvs. unirea dintre "sufletele vii ale mortilor" si trupurile lor inviate? Vor fi trimise "sufletele vii si constiente" in trupurile moarte? Faceti-ma sa inteleg.

Cred ca ati bagatelizat revenirea Domnului si INVIEREA. Nu aveti senzatia ca acestea nu mai sunt necesare?

Ok, ma straduiesc sa-ti explic dar te rog si eu sa te straduiesti sa citesti relaxat, fara idei preconcepute antiortodoxe.

Daca chiar cauti explicatii, e nevoie inainte de un mic excurs antropologic, fara sa am pretentia de exhaustivitate.
Ma straduiesc sa nu ma lungesc prea mult, desi stau prost cand e vorba sa fac rezumate.
Sper sa ai rabdare sa citesti tot.

Omul a fost creat de la inceput sa fie nemuritor, nu? Doar asta inseamna (printre celelalte trasaturi) a fi dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, adica sa aiba in el viata vesnica in sens teologic ( in greaca Scripturii ,,zoe,,), adica izvorata din Dumnezeu.

Conditia initiala a omului il apropie mai degraba de firea ingereasca dar e de o complexitate ontologica specifica data de faptul ca omul a fost creat o unitate noo-psiho-somatica. Spre deosebire de ingeri care nu au si partea somatica.
Inainte de cadere, aceste trasaturi noo-psiho-somatice ale omului difera esential de cele de dupa cadere.

Trasaturile firii umane inainte de caderea in pacat :

- omul (trup si suflet) era invesmantat in har si prin acest har se hranea de Viata izvorata din Dumnezeu
- demnitatea regală a fiintei umane în sanul creatiei vazute
- firea umana continea doua ipostasuri consubstantiale ontologic –ipostasul masculin si ipostasul feminin
- cele doua ipostasuri umane sunt complementare. Nici ipostasul feminin nu e deplin decat unit cu cel masculin, nici invers, nici cele doua nu sunt depline decat in comuniune harica cu Dumnezeu
- menirea celor doua ipostasuri (masculin si feminin) este de a creste atat calitativ (prin virtuti) cat si cantitativ (prin urmasi)
- misiunea omului e de a fi lucrători şi veghetori asupra lumii
- puritatea psihosomatică sau acea “goliciune intru simplitate”
– starea de posse non mori ( posibilitatea de a nu muri, de a ramane vesnic in aceasta stare de viata harica )


Dupa cum se stie, pacatul e cel care a creat ruptura dintre om si Dumnezeu. Harul izvorat din Dumnezeu, care il invesmanta si invaluia pe om si din care se hranea cu Viata ( in sens dumnezeiesc ) s-a retras de la el.

Cu toate astea, desi omul nu se mai impartasea din Viata izvorata din Dumnezeu (zoe), el nu inceteaza sa existe, ci Viata Harica ( cu V mare – in greaca Scripturii -zoe) ii este inlocuita cu un alt fel de viata
( cu v mic - bios).

Departandu-se de dimensiunea ingereasca a conditiei paradisiace, deci de primatul ontologic al spiritului si al vietii superioare (zoe), omul s-a coborat la dimensiunea animalica, deci la primatul ontologic al materiei si al vietii inferioare.
Viata aceasta - ,,bios,, primita in locul celei ,,zoe,, in care a dat cu piciorul, e doar un fel de supravietuire ( in greaca Scripturii –epibiose) in noua si nefireasca conditie a omului de a fi despartiti de Duhul Sfant.


Dupa dezvesmantarea de harul care ii invaluia si care le asigura astfel VIATA HARICA, si pentru ca omul, (care oricum fusese creat nemuritor) sa nu evolueze din rau in mai rau si sa nu se invesniceasca in rele asa cum au facut ingerii cazuti (care si ei sunt nemuritori), deci dupa cadere, Dumnezeu le-a facut lui Adam si Evei vesminte de piele si i-a imbracat (Facerea 3, 21).

Ce inseamna asta? Sper ca nu cred nimeni ca e vorba de ,,vesminte de piele,, in acceptiunea in care intelegem acum.

Dupa ce si-a pierdut vesmantul de har care il invaluia si il facea luminos, trupul material (soma) incepe sa isi pierde transparenta, sa devina opac, sa se invartoseze si ulterior sa se salbaticeasca daca nu va fi tinut in frau.

“Hainele de piele” la care se refera Scriptura simbolizeaza, cu multiple conotatii, tocmai aceasta animalitate postedenică a speciei umane, tocmai caderea din transparenta si din scopul pt. care fusese creat initial, acela de a fi pnevmatizata, umpluta de transparenta si stralucirea harului.

Initial, trupul material impreuna cu sufletul imaterial, au fost destinate spre a fi pnevmatizate, umplute de Duhul Sfant, indumnezeite ( lucru pe care ulterior l-a reusit deplin doar Dumnezeu cand si-a luat El trup de om).

Dau iarasi exemplul cu fierul care daca e tinut mult in foc, devine incandescent si una cu focul, dobandind calitatile focului.
Tot asa, omul (trup material si suflet) era menit sa ramana in focul haric al dumnezeirii pe veci, devenind tot mai incandescant, tot mai luminos, tot mai plin de Duhul Sfant.

Odata ce a iesit din acest foc care practic ii dadea Viata, omul incepe sa se raceasca, sa uite de Dumnezeu si asfel sa ia decizii din ce in ce mai in contradictie cu voia Lui.

Omul, creat nemuritor, odata ce a inceput sa ia decizii proaste, poate treptat sa savarseasca rele din ce in ce mai mari, sa evolueze in rau la nesfarsit, asemenea ingerilor cazuti.

Pentru a nu lasa sa se intample asta, pt. a nu se invesnici in rele asa cum au facut demonii, Dumnezeu i-a dat omului si moartea biologica a trupului (in greaca Scripturii ,,nekrotes,, ) pt. ca omul sa nu fac raul la nesfarsit si sa devina asemenea demonilor.

Prin urmare, omul a introdus moartea (thanatos) ca despartire a sufletului de Dumnezeu, dar Dumnezeu i-a dat moartea biologica (nekrotes) a trupului, a ,,carcasei,, materiale ( ca sa folosesc termenul tau), i-a dat deci aceasta moarte trupeasca ca o frana, ca omul sa nu inainteze la nesfarsit in rau, stiut fiind ca dupa moarte, omul nu mai poate face nimic.



TRASATURILE FIRII UMANE DUPA CADEREA IN PACAT

-rusinarea de propria goliciune ca semn ca de acum sunt goi si lipsiti de Harul Vietii
- dezbracarea de vesmantul haric si imbracarea in “pielea” existentei animale
-schimbarea prioritatilor. In locul Vietii spirituale spre indumnezeire, omul coboara treptat spre viata animalica, spre salbaticire.
- iminenta mortii trupesti pe fondul entropiei universale, a degradarii intregi naturi.


Caderea in pacat si dezvesmantarea de har atrage dupa sine „şocul ontologic” iar conditia paradisiaca trece in conditie bio-istorica.

La plinirea vremii, Dumnezeu, intrand El insusi in conditia de om cu specificul ei noo-psiho-somatic, a restaurat-o si a invesmantat-o din nou in acel vesmant de har ( Trupul pnevmatizat al Lui Hristos de dupa Inviere) , TOCMAI pentru a ne ,,tranfera,, noua fiecaruia firea umana asa cum fusese proiectul initial al lui Dumnezeu.

De aceea insista in Evanghelia de la Ioan, cap. 6 pe tema Trupului Lui Euharistic: ,, de nu veti manca Trupul Meu si de nu veti bea Sangele Meu, nu veti avea Viata ( cu V mare) in voi,, . De nu ne vom ,,transfera,, in fiinta noastra Trupul euharistic al lui Hristos NU vom avea Viata in noi.

Prin urmare, omul e invitat inca de aici si acum sa aiba Viata in el, sa-L aiba de fapt in el pe Cel-ce-e-Viata,
Omul se poate impartasi inca de aici si acum de Hristosul euharistic, cel invaluit in chip mistic in chip de paine si vin, dar dezvaluit launtric prin har.

Si atunci, cei care Il primesc inca de aici si de acum pe Hristos Cel ce este Viata, nu mai au cum sa fie despartiti de Viata decat daca intervine pacatul si daca moartea biologica ne surprinde despartiti de Har.


Iar la a doua venire ( am mai spus de cateva ori si eu si ceilalti), Hristos ne va invia si trupurile pt. a le uni din nou cu sufletele.

sorry, iar am scris prea mult
Hristos sa ne lumineze pe toti!

[grasu77]

În prealabil postat de delia31

Ok, ma straduiesc sa-ti explic dar te rog si eu sa te straduiesti sa citesti relaxat, fara idei preconcepute antiortodoxe. !

Nu este corect. Practic, v-ati straduit sa aburiti cu filozofia dvs., fara ca macar sa raspundeti, cat de cat, la intrebare. Ati fi un bun politician.

Eu asa v-am facut? Cred ca v-am raspuns exact la ce m-ati intrebat.

În prealabil postat de delia31

Iar la a doua venire ( am mai spus de cateva ori si eu si ceilalti), Hristos ne va invia si trupurile pt. a le uni din nou cu sufletele.

Ati umplut o pagina de forum ca sa ajungeti la aceeasi afirmatie, de la care a pornit intrebarea mea (una din ele, ca au fost doua).

1.Pentru dvs. "sufletul" este ceva care traieste in prezenta lui Dumnezeu, avand simtiri si constienta (exac ca un om viu). Nu inteleg de ce ar mai avea nevoie de o carcasa (un trup). Mai au vre-un rost revenirea Domnului si invierea? Ce nevoie mai are "sufletul" acela care traieste si simte, de un corp?

În prealabil postat de delia31

sorry, iar am scris prea mult
Hristos sa ne lumineze pe toti!

Trebuia sa spuneti: "sorry, iar am scris degeaba, doar ca sa umplu paginile si sa dau bine la impresia artistica".

[Mihai36]

Se pune intrebarea daca in starea desavirista a Imparatiei ai trup fizic sau nu. Si daca te ridici la cer cu trupul el ramine fizic sau se preschimba si el in duh?

Altfel purtarea unui trup pamintesc -cu nevoi omenesti- ar insemna trairea pe pamint dupa inviere. Ceea ce nu impiedica ca simultan sa ai si trup de slava -haric.
Sa nu uitam ca Zaharia profeteste ca va veni Domnul Dumnezeu cu toti sfintii , pai daca nu vine pe pamint unde ar putea sa vina si de unde? mai cu seama ca versetul se afla in contextul in care au loc niste evenimente viitoare (Cap14) in care evreii alearga prin valea muntilor pina la locul unde Domnul da mintuirea -deci Domnul se va afla venit intr-un loc la care ei alearga.
Mai mult decit atit spune si ca vor fi "ape vii" unele care vor curge spre rasarit si altele spre apus ape care sugereaza trafic de populatie catre si dinspre marginuile pamintului deci loc de pelerinaj. "Asa va fi si vara si iarna".

[delia31]

[quote=grasu77;380405]Nu este corect. Practic, v-ati straduit sa aburiti cu filozofia dvs., fara ca macar sa raspundeti, cat de cat, la intrebare. Ati fi un bun politician.

Eu asa v-am facut? Cred ca v-am raspuns exact la ce m-ati intrebat.QUOTE]




Era o introducere in tema pornind de la cateva consideratii de antropologie crestina. In functie de feed-back-ul dvs., discutia poate inainta sau nu.
Am uitat sa precizez sa nu va grabiti cu raspunsul. Intentia ortodocsilor nu e nici pe departe de a juca ping-pong cu citate din Scriptura, ci de a da mreaja mai la adanc pantru a patrunde dedesubturile cuvintelor Scripturii.

Si nu, nu ati raspuns nici pe departe exact la intrebarile si din celelalte postari adresate si lui 100-1, atat ale mele cat si ale celorlalti.

Cum numiti voi sufletul unui om care prin credinta in Hristos L-a primit in el pe Duhul Sfant? Viu sau mort?

Ce se intampla cu sufletul unui asemnea om dupa ce se ,,dezbraca,, de trup ? Duhul Sfant se retrage din acel suflet ramanand gol de Viata pe care i-o dadea Duhul Sfant?
De ce se retrage Duhul Sfant din suflet in afara de pricina de pacat, dupa ce omul a trecut dincolo? Stiut fiind ca asta inseamna moartea – adica despartirea sufletului de Datatorul Vietii.

Voi sustineti ca sufletul omului nu are constiinta de sine statatoare si nu poate vietui decat in trup.
Cum se explica faptul ca ingerii (atat cei buni, cat si cei rai) ca fiinte pur spirituale fara trupuri, se manifesta, sunt constiente de sine, cei buni au diverse misiuni, cei rai incurca itele, dar totusi se pot mainfiesta chiar si fara trupuri materiale?
Cum pot ingerii, desi nu au trupuri sa se manifeste, dar Hristos nu s-a putut manifesta atunci cand a murit (ca om) si a ramas inconstient?

Si inca ceva: care e explicatia AZ7 la faptul ca omul, atunci cand moare intra intr-o stare de inconstienta, neantizare, anestezie, nefiinta, in timp ce demonii, desi sunt fapturi fara trupuri, se pot manifesta si isi vad nestingheriti de perversiunile lor, fara ca Dumnezeu sa-i neantizeze rand pe rand si pe ei?

In conceptia adventista demonii sunt fiinte Vii sau moarte?
Dar ingerii ?

[delia31]

[quote=grasu77;380405]1.Pentru dvs. "sufletul" este ceva care traieste in prezenta lui Dumnezeu, avand simtiri si constienta (exac ca un om viu). Nu inteleg de ce ar mai avea nevoie de o carcasa (un trup). Mai au vre-un rost revenirea Domnului si invierea? Ce nevoie mai are "sufletul" acela care traieste si simte, de un corp? QUOTE]




Nu numai pentru noi, ci si pentru Apostolul Pavel atunci cand zice in Filipeni 1,21-24 ,,Căci pentru mine viaţă este Hristos şi moartea un câştig. Dacă însă a vieţui în trup înseamnă a da roadă lucrului meu, nu ştiu ce voi alege. Sunt strâns din două părţi: doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos, şi aceasta e cu mult mai bine; Dar este mai de folos pentru voi să zăbovesc în trup,, - idee pe care o evitati cu buna stiinta.

Daca suspectezi si tu versiunea romaneasca de traducere corupta, la fel ca si colegul tau, ia orice alta versiune in orice alta limba si nu vei putea nega decat izbind cu piciorul in tepusa ideea ca apostolul Pavel e nerabdator sa plece la Hristos, sa fie cat mai repede cu El.

Apostolul Pavel zice cu gura lui ca e mult mai folositor pt. ceilalti, sa mai ramana inca in trupul acesta de carne ( in the flesh, en te sarki, in carne, en la carne, im fleisch, en la chair ), pt. a face misiune in randul lor cu toate ca si-ar dori sa se mute, sa plece la Hristos pt. a SIMTI DEPLIN PREZENTA LUI.

Ia orice versiune (daca nu-ti convine cea romaneasca) si vei vedea ca doreste sa plece de aici din lumea asta, sa se desparta de ea pentru a fi cu Hristos. Iar entuziasmul lui de a fi cat mai curand cu El, n-ar putea fi entuziasm si bucurie daca n-ar sti ca va fi viu, constient, treaz.
Duhul Sfant era deja salasluit in sufletul apostolului iar el nu-si mai doreste decat sa moara ( moartea e un castig). Evident, se refera la moartea trupului caci a spune ca moartea sufletului e un castig e un oximoron, e nebunie pura.

Nimeni nu poate spune ca moartea sufletului (adica despartirea de Duhul Sfant cel care ii da Viata) e un castig !
Filipeni 1,21-24

Biblia ortodoxa- versiunea sinodala
Căci pentru mine viaţă este Hristos şi moartea un câştig. Dacă însă a vieţui în trup înseamnă a da roadă lucrului meu, nu ştiu ce voi alege. Sunt strâns din două părţi: doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos, şi aceasta e cu mult mai bine; Dar este mai de folos pentru voi să zăbovesc în trup



Biblia traducerea cornilescu
Căci pentru mine a trăi este Hristos, şi a muri este un câştig.
Dar, dacă trebuie să mai trăiesc în trup, face să trăiesc; şi nu ştiu ce trebuie să aleg. Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine;
dar, pentru voi, este mai de trebuinţă să rămân în trup



New American Standard Bible
For to me, to live is Christ and to die is gain. But if I am to live on in the flesh, this will mean fruitful labor for me; and I do not know which to choose. But I am hard-pressed from both directions, having the desire to depart and be with Christ, for that is very much better; yet to remain on in the flesh is more necessary for your sake.

King James Bible
For to me to live is Christ, and to die is gain. But if I live in the flesh, this is the fruit of my labour: yet what I shall choose I wot not. For I am in a strait betwixt two, having a desire to depart, and to be with Christ; which is far better: 24Nevertheless to abide in the flesh is more needful for you.

American King James Version
For to me to live is Christ, and to die is gain. 22 But if I live in the flesh, this is the fruit of my labor: yet what I shall choose I know not. 23 For I am in a strait between two, having a desire to depart, and to be with Christ; which is far better: 24 Nevertheless to abide in the flesh is more needful for you.

ΠΡΟΣ ΦΙΛΙΠΠΗΣΙΟΥΣ 1:21 Greek NT: Textus Receptus (1550)
εμοι γαρ το ζην χριστος και το αποθανειν κερδος ει δε το ζην εν σαρκι τουτο μοι καρπος εργου και τι αιρησομαι ου γνωριζω συνεχομαι γαρ εκ των δυο την επιθυμιαν εχων εις το αναλυσαι και συν χριστω ειναι πολλω μαλλον κρεισσον το δε επιμενειν εν τη σαρκι αναγκαιοτερον δι υμας

(transliterat in caractere latine: emoi gar to zēn Christos kai to apothanein kerdos. ei de to zēn en sarki, touto moi karpos ergou kai ti airēsomai ou gnōrizō sunechomai. gar ek tōn duo tēn epithumian echōn eis to analusai kai sun Christō einai pollō mallon kreisson to de epimenein en tē sarki anankaioteron di umas )

Latin: Biblia Sacra Vulgata
mihi enim vivere Christus est et mori lucrum. quod si vivere in carne hic mihi fructus operis est et quid eligam ignoro coartor autem e duobus desiderium habens dissolvi et cum Christo esse multo magis melius permanere autem in carne magis necessarium est propter vos.

Spanish: La Biblia de las Américas (©1997)
Pues para mí, el vivir es Cristo y el morir es ganancia. Pero si el vivir en la carne, esto significa para mí una labor fructífera, entonces, no sé cuál escoger pues de ambos lados me siento apremiado, teniendo el deseo de partir y estar con Cristo, pues eso es mucho mejor y sin embargo, continuar en la carne es más necesario por causa de vosotros.


Versiunea Franceza : Ostervald (1744)
Car pour moi Christ est ma vie, et la mort m'est un gain. Or, s'il est utile, pour mon œuvre, de vivre dans la chair, et ce que je dois souhaiter, je ne le sais. Car je suis pressé des deux côtés, ayant le désir de déloger et d'ecirc;tre avec Christ, ce qui me serait beaucoup meilleur; Mais il est plus nécessaire pour vous, que je demeure en la chair

Versiunea Germana : Luther (1545)
Denn Christus ist mein Leben, und Sterben ist mein Gewinn.
Sintemal aber im Fleisch leben dienet, mehr Frucht zu schaffen, so weiß ich nicht, welches ich erwählen soll.
Denn es liegt mir beides hart an: Ich habe Lust abzuscheiden und bei Christo zu sein, welches auch viel besser wäre:
Aber es ist nötiger, im Fleisch bleiben um euretwillen.

[grasu77]

[quote=delia31;380461][quote=grasu77;380405]1.Pentru dvs. "sufletul" este ceva care traieste in prezenta lui Dumnezeu, avand simtiri si constienta (exac ca un om viu). Nu inteleg de ce ar mai avea nevoie de o carcasa (un trup). Mai au vre-un rost revenirea Domnului si invierea? Ce nevoie mai are "sufletul" acela care traieste si simte, de un corp?

Nu numai pentru noi, ci si pentru Apostolul Pavel atunci cand zice in Filipeni 1,21-24 ,,Căci pentru mine viaţă este Hristos şi moartea un câştig.

1. Sfantul Apostol Pavel vedea moartea ca o incheiere a socotelior cu lumea aceasta. Si, cum dupa moarte urmeaza trecerea "de la moarte la viata" (adica INVIEREA) si trairea in prezenta lui Hristos, este normal sa spui ca moartea este un castig.

2. Sunteti incorigibila. Tot nu mi-ati spus nimic despre importanta revenirii Domnului si a INVIERII (vazuta "in lumina" teologiei dvs). Dati-mi voie sa va ajut. Eu o sa incep iar dvs. o sa continuati sau o sa dezvoltati subiectul:
- dvs. credeti ca ceva din mort (asemanator cu o fantoma) se desprinde si traieste mai departe, in mod constient, activ, plin de simtiri, etc. Aceasta entitate (sper sa nu va suparati ca nu o numesc suflet - as jigni Sciptura) se duce si traieste in prezenta lui Dumnezeu sau in rai (nu am inteles prea bine). Totul este foarte bine. Totusi, Domnul Iisus Hristos complica lucrurile si se intoarce sa rezolve problema cu cadavrele (trupurile moarte) ale entitatilor nemuritoare si fericite. Cam asa stau lucrurile in viziuea dvs. Va rog sa ma corectati si sa continuati.

P.S. Stiu ca fugiti de tema revenirii Domnului si a INVIERII, precum dracul de tamaie (cum se spune in popor). Invierea asta cam incurca socotelile cu nemurirea mortului. Totusi, faceti un efort si explicati importanta acestui eveniment.

[delia31]

[quote=grasu77;380507][quote=delia31;380461]

În prealabil postat de grasu77

1.Pentru dvs. "sufletul" este ceva care traieste in prezenta lui Dumnezeu, avand simtiri si constienta (exac ca un om viu). Nu inteleg de ce ar mai avea nevoie de o carcasa (un trup). Mai au vre-un rost revenirea Domnului si invierea? Ce nevoie mai are "sufletul" acela care traieste si simte, de un corp?

1. Sfantul Apostol Pavel vedea moartea ca o incheiere a socotelior cu lumea aceasta. Si, cum dupa moarte urmeaza trecerea "de la moarte la viata" (adica INVIEREA) si trairea in prezenta lui Hristos, este normal sa spui ca moartea este un castig.

2. Sunteti incorigibila. Tot nu mi-ati spus nimic despre importanta revenirii Domnului si a INVIERII (vazuta "in lumina" teologiei dvs). Dati-mi voie sa va ajut. Eu o sa incep iar dvs. o sa continuati sau o sa dezvoltati subiectul:
- dvs. credeti ca ceva din mort (asemanator cu o fantoma) se desprinde si traieste mai departe, in mod constient, activ, plin de simtiri, etc. Aceasta entitate (sper sa nu va suparati ca nu o numesc suflet - as jigni Sciptura) se duce si traieste in prezenta lui Dumnezeu sau in rai (nu am inteles prea bine). Totul este foarte bine. Totusi, Domnul Iisus Hristos complica lucrurile si se intoarce sa rezolve problema cu cadavrele (trupurile moarte) ale entitatilor nemuritoare si fericite. Cam asa stau lucrurile in viziuea dvs. Va rog sa ma corectati si sa continuati.

P.S. Stiu ca fugiti de tema revenirii Domnului si a INVIERII, precum dracul de tamaie (cum se spune in popor). Invierea asta cam incurca socotelile cu nemurirea mortului. Totusi, faceti un efort si explicati importanta acestui eveniment.

pai, ca sa putem continua acest dialog al surzilor, am nevoie de feed-back-ul dvs. Raspundeti dvs. la intrebarile de pana acum incepand cu postarea din linkul de mai jos, legata de conceptia dvs. despre Hristos.
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=117

[delia31]

[quote=grasu77;380507]1. Sfantul Apostol Pavel vedea moartea ca o incheiere a socotelior cu lumea aceasta. Si, cum dupa moarte urmeaza trecerea "de la moarte la viata" (adica INVIEREA) si trairea in prezenta lui Hristos, este normal sa spui ca moartea este un castig.QUOTE]




Let me get this straight! Spuneti urmatoarele: ,,cum dupa moarte urmeaza trecerea "de la moarte la viata" (adica INVIEREA) si trairea in prezenta lui Hristos, este normal sa spui ca moartea este un castig,,, - lamuriti-ma, va rog - sa inteleg ca acceptati ca apostolul Pavel TRAIESTE IN PREZENTA LUI HRISTOS?