cat de mare este puterea "raului"?

În prealabil postat de fallen

Daca relele sunt lipsa binelui, ce s-a intamplat cu binele, unde s-a dus?
Pe unde mi-am pierdut pe drum gandirea pozitiva?

Nu, nu ai pierdut binele!!! El este mereu undeva in tine, trebuie doar sa te privesti adînc in propria oglindă dinăuntru şi să te analizezi iar in răspunsurile ce ţi le dai să fii sinceră! Doar TU ai puterea să readuci binele, să ţi-l defineşti prin prisme proprii...Eşti puternică nici nu ştii cţi doar că nu conştientizezi asta încă!

[AlinB]

Omul asa cum a fost creat de Dumnezeu, n-are absolut nimic rau in el, nici o rautate sau aplecare spre rautate, nici un zbucium, o trauma nimic.

Toate aceste din urma au venit o data cu pacatul.
Initial omul era plin de har, prin neascultare a pierdut harul si a ramas descoperit in fata raului.

Prin pacat, gandirea omului si implicit actiunile lui nu se mai afla sub binelui absolut, sunt coruptibile sau chiar corupte de catre rau.

Asa pacatosi cum suntem, raul personificat se poate strecura in constiinta noastra, in gandurile noastre, poate sa faca sugestii, sa dea idei, chiar sa amestece ratiuni care nu ne aparatin in rationamentele noastre.

In schimb, cu cat ne aflam mai aproape de Dumnezeu, cu atat raul are mai putina putere, putem discerne de la bun inceput (incepand cu cel mai firav gand sau impuls sufletesc) orientarea spre rau si ii putem pune capat fara prea mult efort (depinde si de natura ispitei).

Daca cumva se intampla ca cel rau sa ne sugereze anumite ganduri, le putem imediat "detecta" si respinge prin smerenie si rugaciune.

Dar, cu cat alunecam mai mult in pacate si patimi, pierdem harul, pierdem discernamantul, cel rau isi amesteca foarte usor gandurile cu gandurile noastre pana intr-acolo incat sa credem ca ele ne sunt proprii si chiar mai mult, ca au o logica de nezdruncinat.

Si ajungem sa facem sau spunem lucruri rele si daca suntem intrebati de ce zicem "asa mi-a venit" si incepem sa le justificam cu logica pe care diavolul ne-a sugerat-o.
Insa adevarul este ca o facem fiind sub puterea celui rau caruia noi, prin pacatele noastre i-am cedat controlul.

Si mare atentie, indiferent cum judecam NOI pacatele, ca fiind mari sau mici, si oricat de multe scuze le gasim, efectul lor este acelasi: pierderea harului si alunecarea sub influenta celui rau.

Si lucrurile din pacate nu se opresc doar aici, atingerea raului nu se opreste doar la gandurile si chiar faptele noastre, atinge pe cei din jur, relatiile cu ei, modul in care decurg lucrurile in viata noastra.

Noi credem ca oamenii indraciti sunt doar cei care ii vedem la ritualurile de exorcizare, nu..din pacate realitatea este mult mai tragica.

Suntem chemati sa fim dumnezei prin har dar prin natura noastra, la fel de bine putem si sa ne indracim prin pierderea harului, asa cum si ingerii lui Dumnezeu au devenit draci prin mandria care i-a rupt din prezenta harului.

Si acesta este un proces de care de putine ori ne dam seama, luam decizii gresite si chiar daca realizam ca sunt gresite in loc sa recunoastem ca am gresit si sa le indreptam facem alte greseli care sa le acopere pe primele si tot asa din greseala in greseala, nepocaite si nespovedite, ajungem sa ne obisnuim cu raul, sa ucidem constiinta si astfel crestem raul si rautatea in noi si nu binele.

Iar din pacate asa cum sunt Sfintii purtatori de har, multi oameni care ii vedem aparent normali sunt purtatori de draci care au pus stapanire pe mintea si faptele lor, ii vedem dupa cum injura dupa cum urasc biserica, credinta si slujitorii ei, dupa ratiunea tulbure, patimile de care nu se pot dezlipi, etc.

Insa chiar si cei credinciosi pot trece printr-un fenomen asemanator daca nu-si parasesc pacatele, chiar daca nu ajung peste noapte sa urasca pe Dumnezeu, ajung in tot felul de probleme, periculoase atat suflet, minte cat si pentru trup.

Deci da, raul se poate amesteca la modul foarte personal si profund cu fiinta noastra, daca nu parasim pacatul si nu ne pocaim de greselile noastre, toate pe care le stim si de care suntem constienti, pentru ca se spune la spovedanie ca daca nu lasi acolo toate pacatele, risti mai tarziu sa te intorci cu mult mai multe inapoi.

[fallen]

Oare pierderea harului poate fi si urmarea faptului ca am cerut prea mult de la noi insine?

În prealabil postat de fallen

Oare pierderea harului poate fi si urmarea faptului ca am cerut prea mult de la noi insine?

Nu că am cerut prea mult de la noi, ci că am crezut prea multe DESPRE noi....uitînd că în fapt suntem doar ţărîna....

[adrian010155]

În prealabil postat de fallen

Oare pierderea harului poate fi si urmarea faptului ca am cerut prea mult de la noi insine?

Nici un om nu si-a pierdut harul de la Dumnezeu. Nici macar cei care indraznesc, cu ingamfare, sa ia in desert numele Domnului. Sa ne fereasca Dumnezeu sa prindem vremurile acelea.
Noi nu putem sa cerem de la noi nici prea mult nici prea putin, pentru ca noi nu putem oferi nimic de la noi nici macar noua insine, fiind ca noi nu avem nimic de la noi. Numai Cel care creeaza poate darui. Noi nu cream nimic, doar ne imaginam lucrul acesta. Cu cat avansam mai mult in cercetarea stiintifica si tehnologica, cu atat mai mult ne afundam mai mult in intunericul ratacirii de la Dumnezeu, ni se pare ca suntem moderni, civilizati, ca nu avem nevoie de Dumnezeu, ca noi insine suntem creatori si avem putere si ne putem oferi ce dorim. Asa se prapadeste omenirea. Sa ne rugam la Dumnezeu sa ne deschida ochii si urechile sufletului, ca sa putem vedea din nou binele de la Dumnezeu si sa auzim din nou, cu bucuria sufletului, Cuvantul lui Dumnezeu. Deocamdata auzim doar cu urechile trupesti. Ne minunam 5 minute, apoi uitam, ne ducem la bancomat, scoatem bani, ne punem ochelari cat mai smecherosi, ducem la ureche telefonul mobil daca se poate intr-un mod cat mai vzibil pe strada, urcam in masina ... apoi, din cand in cand, mai facem cate un pic de teorie generala a stiintei religiei ca... nu strica, pana la urma nici chestia asta, cine stie, poate aduce un ghiseft, ceva (un castig la loto, o promovare la serviciu, o masina de lux s.a.m.d.).

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Oare pierderea harului poate fi si urmarea faptului ca am cerut prea mult de la noi insine?

Depinde ce intelegi prin asta, dar in general, datorita pacatului iar asta include si mandria.
Daca are o legatura cu lucrurile la care te gandesti tu..

[Yasmina]

Eu cred ca raul se afla deja in noi,la nastere ca un soi de ADN spiritual,ceea ce imi spune ca face parte din mostenirea stramoseasca=pacatul primordial.
Unii au in alcatuire mai multi genomi ai raului,altii mai putini-de aceea unii sunt buni,generosi,naivi,calzi din natura lor iar ceilalti trebuie sa invete asta,intai teoretic iar apoi practic.


Totusi nu inteleg sensul intrebarii"cat de mare este puterea raului?"

[fallen]

În prealabil postat de Yasmina

Eu cred ca raul se afla deja in noi,la nastere ca un soi de ADN spiritual,ceea ce imi spune ca face parte din mostenirea stramoseasca=pacatul primordial.
Unii au in alcatuire mai multi genomi ai raului,altii mai putini-de aceea unii sunt buni,generosi,naivi,calzi din natura lor iar ceilalti trebuie sa invete asta,intai teoretic iar apoi practic.

Da, se poate spune si asa.

Totusi nu inteleg sensul intrebarii"cat de mare este puterea raului?"

Adica in ce masura ne poate manipula si in ce masura ii putem rezista. dar probabil si asta tine de taria de caracter a fiecaruia- genetica sau dobandita (sau in cazul meu "pierduta").
Da, se poate spune si asa.
(cand o sa invat si eu sa "fragmentez" citatul....)

[Yasmina]

În prealabil postat de fallen

Adica in ce masura ne poate manipula si in ce masura ii putem rezista. dar probabil si asta tine de taria de caracter a fiecaruia- genetica sau dobandita (sau in cazul meu "pierduta").
Da, se poate spune si asa.
(cand o sa invat si eu sa "fragmentez" citatul....)

Am uitat sa spun ce era mai important:raul din noi este anihilat de Bine,si Cine reprezinta Binele..?Da,ai ghicit :)
Te-ai "fortat"vreodata sa faci Binele?(de obicei nu-l facem din mandria ca vom fi prostii satului).
Am sa revin cu explicatii,trebuie sa fug cu treburi acum...

În prealabil postat de Yasmina

Totusi nu inteleg sensul intrebarii"cat de mare este puterea raului?"

Deci cat de mare e puterea diavolului (avand in vedere ca in spatele fiecarei fapte rele se ascunde un diavol; la spovedanie ne spunem faptele rele si dam la lumina un diavol, care astfel fuge de la noi.)

Puterea diavolului este limitata. Are permisiunea de a ne incerca, dar limitele le stabileste Dumnezeu, impreuna cu marimile ceresti.

In cartea "Testamentul lui Solomon" (de fapt o lucrare ortodoxa din sec XII) sunt prezentati cu numele toti diavolii, caci Solomon a primit putere asupra lor. Tot Solomon ii intreaba care le e stapanul, iar diavolii raspund dupa caz: Iisus Hristos, Arhanghelii si Ingerii. Asta inseamna, ca atunci cand suntem deranjati de cate un diavol, putem scapa de el chemand numele Domnului, numele Arhanghelilor si a Ingerilor.