Pacatul si Iertarea

[cristiboss56]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

De ce-l lasi pe "ala" sa te batjcoreasca? Fara nicio ironie iti spun: tu ai tot ce-ti trebuie, dar de un lucru se pare ca vrei sa te lipsesti. Oare nu-ti este de ajuns cate bobarnace iti da Dumnezeu (si sa nu spui ca nu-i asa ca stii tu mai bine)? Din punctul meu de vedere, in fata Lui, eu sunt cel mai pacatos. Nenorocirea ta este ca din punctul tau de vedere, tot eu sunt cel mai pacatos... "Cohorta marturisitorilor falsi" ne cuprinde si pe noi, chiar daca nu recunoastem. Nu-i zi sa nu-L tradam, fie cu un gand, fie cu o vorba, fie cu o fapta rea, fie cu o fapta buna pe care - desi putem - n-o facem, fie cu o fapta buna pe care o facem, dupa care o punem pe "youtube"...
Daca cineva renunta sa citeasca in intregime mesajul tau, numai fiindca nu-i place cum intorci din condei, poate ramane cu o falsa parere despre sufletul tau. La final te-ai apropiat foarte mult de esential, desi nuanta pe care-am incercat eu s-o scot in evidenta se voia a fi alta.
Multumesc oricum tuturor, fiindca ati incercat sa va implicati. Nu prea "va cunosc", dar imi sunteti dragi si cei buni si cei mai putin buni si stiu ca teoretic exista toate premisele ca cei mai putin buni de astazi, sa devina cei foarte buni de maine, chiar daca fratele Zaharia are un pitic in preajma care-i sopteste altceva. Nu el e de vina, ci piticu'...

Revenind la ale noastre oite ( cam multe nazdravane), eu, in nebunia ratacirilor mele telectuale, voiam sa spun ca ceea ce ne tine aproape de Dumnezeu este tocmai memoria pacatului. Da, este adevarat ca ne spovedim, tinem un canon sau 20, stam intr-un picior sau vindem toata averea si o dam saracilor, da, ni se sterg pacatele, dar smerenia ne-o da cainta pentru tot ce-am facut rau, nu mandria pentru ce facem bun. De aici asemanarea cu trupul tatuat care ne tine memoria treaza pentru ceea ce suntem cu adevarat in viata asta de care ne-am batut joc atata amar de vreme. Cand indraznim sa ridicam privirea peste umar, inchipuindu-ne ca suntem "vaccinati", deja "piticu'" mai face o mazgalitura pe trupul nostru imaculat de... taciune.
Imi cer iertare daca nu pot fi foarte coerent in logica. Trag nadejde sa ma fi facut inteles.
Doamne'ajuta.

Apai , draga Neagu bine le punctezi , ca un om patit si trecut prin viata , numai ca vezi dumneata adevarul gol golut cam supara , sifoneaza , iar "piticul " se supara , spumega , scrasneste din dinti , se-nroseste , se umfla , pocneste , tranteste , face ca toate alea , cand indrasnesti sa-l pui la punct , sa-l dojenesti .
Cine esti tu , sa te pui cu "piticu " ? Cum indraznesti asa ceva , sa-i dai sfaturi si lectii unui "pitic" ce-ntruchipeaza inteligenta pura , dreptatea absoluta si iubirea nestiuta ? In fine , de mult curaj ai dat dovada in "lupta " ta cu un "pitic" , fie el si cel mai mic , dar tot "pitic" maret se crede in adevarul absolut !
Acum sa-ti mai spun una , citita de la un Sfant , pe nume Sinaitul ce rosteste extrem de clar :" Omul trufas se aseamana cu rodia , care in timp ce pe dinauntru este putreda , pe deasupra este stralucitoare la vedere . Cel mandru nu are nevoie de diavol ( de "pitic " )ca sa-l lupte , pentru ca el insusi a devenit diavol si propriul sau vrajmas " ! Bine zice acest Sfant .
Ai intalnit in discutile tale de pe aici , un astfel de om ? Nu dispera , nu deznadajdui , caci tot dupa spusele Sfantului Ioan Sinaitul " acesti nefericiti dupa ce sunt inselati de diavol, isi pierd cu desavarsire ratiunea ".
Pace tie frate , si sa ne mai scri la Pocainta astfel de subiecte interesante , caci acest Topic ar trebui sa ramana un Topic al intelepciunii si mai ales al bunului simt si al linistii , dar din Pacate , "piticu" si-a bagat coada si pe aici !

Doamne ajuta !

[culianul]

Lucrurile astea sunt ingrozitoare pe un forum care se zice ca e ortodox. In orice post, in orice thread sunt oameni care se cearta unii cu altii, si fiecare il pune pe Dumnezeu in slujba lui pentru a avea dreptate, pentru a castiga... nu stiu exact ce.

Inteleg ideea de dezbatere, dar eu tot timpul am crezut ca dezbaterea se face pe o anumita idee, pe o anumita argumentatie, si nu este legata de viata personala a fiecaruia (asta legat de forum, pentru ca nu ii cunoastem pe cei care scriu), dar ultimele posturi in care practic se injurau niste oameni mi se pare deplasata, mai ales cand e bagat si Dumenzeu in toata treaba. Fiecare devine judecator al celuilalt, fara sa ne dam seama ca de fapt noi nu cautam adevarul, ci doar victoria, macar la nivel verbal.

Imi aduc aminte de o apoftegma din pateric:

Un bogatan avea o fiica posedata de diavol, si s-a gandit sa o duca la calugarii care veneau din pustie sa isi vanda funiile si coshurile. Si a dus-o. Ea s-a dus glontz la un calugar tanar, un INCEPATOR, si i-a ars o palma. La care asta a intors si obrazul celalalt. Moment in care dracul a fugit de la fata strigand: "Ascultarea de porunca Domnului m-a alungat".

Mi-ar place sa urmam si noi aceeasi cale. Mai ales ca toate se intampla pe forum, nu in viata reala, nu suntem fatzas catre fatza.

PS. Cu atat mai trist este ca toate astea se intampla pe un topic numit: pacatul si IERTAREA. Stiu ca si Hristos a pus mana pe bici, dar ar trebui sa ne gandim daca chiar putem noi sa ii judecam pe altii?

[Mosh-Neagu]

Frate Zaharia, am facut-o si pe asta. Iar daca te rog sa ma ierti o sa zici ca o fac doar asa, ca sa "dea bine la imagine". Nu frate, chiar nu. Eu ma stiu un mare pacatos, nu pentru ca tin evidenta pacatelor celorlalti, dupa care fac comparatia cu ale mele si trag linie. Nu stiu care ce pacate are si nu e treaba mea. Treaba mea este sa reusesc pana in cel mai de pe urma ceas, sa fiu oleaca mai constient de ceea ce sunt si mai ales de cel care am fost. Chiar daca n-am dat in cap nimanui si n-am ravnit niciodata la ce nu-mi apartinea, poate ca "piticu" mi-a pus la dispozitie o gama larga din care sa aleg, iar eu m-am desfatat si i-am facut jocul. Acum urasc sa i-l mai fac, desi cad in abatere in fiecare clipa, cu toata incercarea mea de a fi vigilent.
Ai tot dreptul sa te ratoi la mine si chiar ma bucur cand mai aflu detalii pe care eu in orbirea mea, nu le vad asa cum le vad altii. Nici nu ma indoiesc ca mai am mult pana sa ies din mocirla gandurilor primitive, desi nadajduiesc sa se indure Dumnezeu si sa ma scoata pana la suflarea cea mai de pe urma. Si totusi, indraznesc sa insist asupra unui aspect pe care - poate din manie, poate din mandrie - nu vrei sa-l descoperi. Pacatul si iertarea sunt "la purtator", sunt "nominale", sunt individuale . Pe fiecare dintre noi ar trebui sa ne preocupe propriile noastre gauri negre din calea mantuirii, nicidecum cate gauri negre au ceilalti (frate Cristi, din pacate, legandu-te de persoana Zaharia si nu de pacatul in sine, cazi si tu in aceeasi inselare a "piticului").
Si-apoi haideti sa analizam "la rece": De unde vine mania? De ce ne maniem cand cineva se leaga de noi, fie ca spune un adevar, fie ca nu? Pai cum ramane cu toate postarile anterioare din care reiese clar ca suntem toba de teorie?
Iertati-ma, fratilor, dar din acest motiv am indraznit, eu pacatosul, sa abordez astfel pacatul, desi fratele Zaharia nu se mai roaga pentru sanatatea mea, fiindca l-am ofensat, luandu-l drept exemplu. Dar as vrea sa ma credeti, fratilor, ca eu daca intru pe acest forum, nu o fac ca sa contabilizes pacatele celorlalti, ci sa le reamintesc pe-ale mele si astfel ceilalti sa se poata feri. Din pacate nu sunt deloc un bun diplomat si dau cu bata-n balta, suparand pe cate unul, sau pe mai multi. Dar... daca nu ma puteti ierta si iubi chiar si in aceste conditii, ma intreb de ce va mai pierdeti vremea vorbind de sfinte invataturi?

Pacea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, cu noi, cu toti!