despre iertarea pacatelor

În prealabil postat de alinuu

sa zicem ca m-am rugat la Dumnezeu pt ceva...!in urma rugaciunii facute cu credinta Dumnezeu mi-a dat mai mult decat acel ceva,mi-a dat ceva ceea ce nu ma asteptam,ceva care m-a facut cel mai fericit om de pe pamant!dar,din necugetare,nestiinta,nejudecata,mi-am batut joc de tot,de toata munca lui Dumnezeu,si am pierdut tot!daca regret,daca ma caiesc,daca imi pare rau pt ceea ce am facut din nestiinta si ma rog in continuare la Dumnezeu oare imi mai da acel lucru?astept pareri,opinii...

Ceea ce spui mă duce cu gândul la dreptul Iov. După ce Dumnezeu i-a dat tot ce îşi putea dori un om pe lumea asta - familie numeroasă şi iubitoare, averi mari - diavolul, vrând să arate că sufletul său e legat de acestea şi nu de Dumnezeu, primeşte îngăduinţa să îl lipsească de toate. Şi rămâne Iov singur (familia îi moare sau îl reneagă), sărac, bolnav... vai de el. Dar de Dumnezeu tot nu s-a dezis, ci a continuat să-L iubească şi să-i mulţumească şi pentru ce i-a dat, şi pentru ce i-a luat: „Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat”. Toate sunt ale Sale, nimic nu ni se cuvine şi de nimic nu trebuie să ne ataşăm; doar de El.
Apostolul Pavel zice, în sensul ăsta: „Cel ce are să fie ca şi cum n-ar avea”.
Aşadar, atunci pierderea a ceva ce iubeşti foarte mult e o încercare a credinţei şi a iubirii de Dumnezeu. Atunci, abia, vedem cât de reală e legătura noastră cu El.