Papalitatea

[nutucutu]

În prealabil postat de catalin2

Chiar in acel link spuneam ca levitatia este prezenta mai rar si la sfinti, de exemplu Sf. Nifon si Sf. Maria Egipteanca, nu am spus ca aceasta nu e o minune si crestina. Am spus doar de bilocatie si de stigmate ca nu le intalnim la sfintii crestini. Levitatia in cazul acestor sfinti era de ridicare putin de la pamant. In cazul parintelui Arsenie Boca nu are rost sa vorbim, din moment ce Mihai spune ca a vazut asta in 1998, cand parintele a murit in 1989. Asadar levitatia e o minune si crestina.
Am facut apoi diferenta intre bilocatie si translatie, prima nu e crestina, a doua e si crestina.

Acum vreo doua luni spuneati ca nici levitatia nu e crestina. S-ar parea ca un ortodox a levitat, deci concluzia: leviatatia nu mai e de la diavol. Va sugerez sa cititi cu atentie scrisorile sfintului apostol Pavel; verificati inainte daca e sfint ortodox, ca sa nu va induca in eroare un inger cazut. Veti constata ca sfintul Apostol Pavel avea atit stigmatele cit si darul bilocatiei.

[nutucutu]

pentru catalin:
Iar acum ati mai scos un termen: translatia; ca si cum cei din Evul Mediu aveau ceasuri ultraperformante ca sa stabileasca daca in aceiasi secunda un om a fost in doua locuri! Si cum dati dumneavoastra verdicte: de la diavol sau nu. Ca si cum Dumnezeu nu ar fi Cel Atotputernic care poate sa faca tot ceea ce voieste cu alesii sai; prin aceasta interpretare s-ar putea intelege ca Diavolul poate face minuni pe care Dumnezeu nu le face! Minunile nu se interpreteaza dupa un unic criteriu: sint in curtea bisericii ortodoxe sau nu! Dar daca nu intelegeti un lucru atit de simplu, ca Dumnezeu ii iubeste pe toti oamenii de pe pamint, nu numai pe ortodocsi, cum sa intelegeti lucruri mai grele!

[catalin2]

În prealabil postat de nutucutu

Acum vreo doua luni spuneati ca nici levitatia nu e crestina. S-ar parea ca un ortodox a levitat, deci concluzia: leviatatia nu mai e de la diavol. Va sugerez sa cititi cu atentie scrisorile sfintului apostol Pavel; verificati inainte daca e sfint ortodox, ca sa nu va induca in eroare un inger cazut. Veti constata ca sfintul Apostol Pavel avea atit stigmatele cit si darul bilocatiei.

Neadevarat, pentru ca probabil sunteti mai mult ocupata cu persoana mea decat cu mesajele ce le scriu. Si doar de curand am dat mesajul in care pe forumul catolic spuneam acum mai bine de doi ani ca levitatia este prezenta si la unii sfinti din primul mileniu. Dura cred doua minute sa il cititi.
Obsevati cum aveti aceeasi atitudine agresiva, ironica, din cauza ca va deranjeaza adevarul pe care il spun. Neputand sa-l acceptati cautati sa gasiti vreo greseala la cel ce il spune, in acest moment eu. Daca nu era aceea greseala, poate urmatoarea sau urmatoarea, trebuie sa fie ceva.

În prealabil postat de nutucutu

pentru catalin:
Iar acum ati mai scos un termen: translatia; ca si cum cei din Evul Mediu aveau ceasuri ultraperformante ca sa stabileasca daca in aceiasi secunda un om a fost in doua locuri! Si cum dati dumneavoastra verdicte: de la diavol sau nu. Ca si cum Dumnezeu nu ar fi Cel Atotputernic care poate sa faca tot ceea ce voieste cu alesii sai; prin aceasta interpretare s-ar putea intelege ca Diavolul poate face minuni pe care Dumnezeu nu le face! Minunile nu se interpreteaza dupa un unic criteriu: sint in curtea bisericii ortodoxe sau nu! Dar daca nu intelegeti un lucru atit de simplu, ca Dumnezeu ii iubeste pe toti oamenii de pe pamint, nu numai pe ortodocsi, cum sa intelegeti lucruri mai grele!

Din nou vorbiti despre lucruri pe care nu le cunoasteti, doar din imaginatie si logica dvs. Logica aceasta trebuie sa se bazeze si pe informatii, altfel e logica la ce? Si sa nu se inteleaga gresit, ca as zice cumva ca cei ce nu stiu sau nu au informatii nu ar putea sa-si spun parerea sau sa intrebe ceva, etc. Nu, ci doar sa nu fie agresivi si atotcunoscatori, cum sunteti dvs., de exemplu. Desi de multe ori dvs. nu stiti despre ce vorbiti eu nu am evidentiat asta, ca sa nu va supar cumva, in schimb dvs. nu va sfiiti ca sa imi tot aduceti niste acuze fara rost, datorate nestiintei dvs. Nu v-am rugat sa va informati inainte de a acuza cu ceva?
Probabil nu ati citit viata niciunui sfant dinainte de schisma, pentru ca am observat ca multi catolici doar pe cei de dupa schisma ii cunosc (exceptie fac unii greco-catolici, acestia avand aceeasi sfinti in calendar ca si ortodocsii). In cazul translatiei scrie la sfinti ca acestia dispar din primul loc. Dar dvs. neavand cunostintele de baza de teologie nu aveti cum sa intelegeti ce am explicat eu, ca nu se poate in crestinism ca o persoana in afara de Dumnezeu sa fie prezenta in mai multe locuri, pentru ca are un corp finit. Chiar si ingerii au un corp spiritual finit. Iar despre Sf. Petru v-am mai raspuns foarte clar, nu mai are rost sa reiau raspunsul pentru ca pe dvs. oricum nu va intereseaza adevarul.
Asadar daca nu aveti ceva de spus nu va mai obositi sa-mi raspundeti, de obicei mesajele dvs. contin mai mult caracterizari ale mele, nu are rost sa le tot repetati. Nu ma intereseaza sa discutam pe baza logicii dvs. care e fara fond, neavand informatii pe care sa se bazeze.

[catalin2]

Bilocatia este o minune care, asa cum spune si BC, inseamna prezenta simultana a unei persoane in doua sau mai multe locuri. Translatia sau teleportarea inseamna parcurgerea unei distante intr-un interval mai scurt de timp decat unul normal, nu insemana neaparat disparitia dintr-un loc si aparitia imediat, intr-o secunda in alt loc. Cum vedem in descrierea fenomenului de exemplu aici http://en.wikipedia.org/wiki/Bilocation este prezenta minunea doar la sfinti catolici si in rest in samanism, paganism, ocultism, hinduism, budism, spiritism, teosofie, New-age, etc. Adica in acele religii si conceptii care au panteismul la baza, adica prezenta divinitatii lucrurile create.
Un singur sfant din primul mileniu este mentionat, Sf. Ambrozie al Milanului. Despre acesta am vorbit si pe forumul catolic, e acest episod din viata sfantului:
"Văzînd Ambrozie că nu poate nicidecum scăpa de cererea poporului, a gîndit să fugă. Deci noaptea, tăinuindu-se de toţi, a ieşit din cetate şi i se părea că merge la cetatea ce se numea Tichin, şi că este pe cale departe; dar făcîndu-se ziuă, s-a aflat în poarta cetăţii Mediolanului."
Cum se poate observa nu e vorba de bilocatie, cel mult de translatie. Nu era si langa Tichin si la poarta Mediolanului ca sa fie bilocatie.

Explicatia catolica este ca la fel cum la Euharistie avem Trupul si Sangele in mai multe locuri, la fel si acele persoane pot fi in mai multe locuri. Singura problema e ca Hristos este Dumnezeu Fiul si are aceasta proprietate divina, de a putea fi prezent simultan in mai multe locuri. Aceasta propietate doar Dumnezeu o are. Vedem cum apare aici conceptia panteista, acele persoane avand proprietatile divinitatii.

[Eugen7]

Conciliul I Vatican

Conciliul I Vatican a fost convocat de papa Pius IX (1846-1878) la 8 decembrie 1869.
Au răspuns chemării în jur de 700 de episcopi, dintre care 200 erau din afara Europei. Au fost discutate chestiuni legate de disciplina bisericeascü, reforma clerului inferior şi a monahismului, reorganizarea şcolilor, problema misiunilor.

La 1 martie 1870, papa Pius IX a înscris pe ordinea de zi a sinodului, cea mai delicată problemă care ruma a fi discutată, anume chestiunea primatului şi infailibilităţii papale. Între timp în Apusul Europei apăruseră o serie de proteste împotriva acestei intenţii a papei, cunoscută deja în unele medii catolice. Renumitul istoric bisericesc Ignaţiu Döllinger de la München a publicat, sub pseudonimul Janus, lucrarea Papa şi Conciliul în care arată netemeinicia acestei dogme.

S-au făcut o serie întreagă de presiuni asupra sinodalilor să accepte dogma primatului apapal şi a infailibilităţii papale. În cele din urmă, aceasta a fost votată de 535 de episcopi şi proclamată prin enciclica Pastor Aeternus din 18 iulie 1870.

Din cauza împrejurărilor politice (războiul franco-german şi presiunile naţionaliştilor italieni care sub conducerea lui Garibaldi au intrat, la 20 seoptembrie 1870 în Roma, declarând statul papal ca fiind anexat la regatul Italiei), papa Pius IX a declarat închise lucrările sinodului. Puterea lumească a papei a dispărut, în schimb prin dogma primatului
apapal şi a infailibilităţii papale şi-a sporit puterea spirituală.

După încheierea sinodului, o serie de episcopi şi teologi din Germania, Austria, Elveţia, Olanda, Anglia şi America, s-au despărţit de Biserica Romano-Catolică şi au format în 1871, Biserica Vechilor Catolici. Ei s-au unit cu Biserica de la Utrecht din Olanda, numită a janseniştilor. Noua Biserică avea ca autoritate supremă sinodul, a introdus împărtăşirea sub ambele forme (pâine şi vin), a suprimat celibatul.

Multă vreme a existat o apropiere deosebită a acestei Biserici de Biserica Ortodoxă. Relaţiile s-au răcit brusc în momentul în care unele Biserici Vechi Catolice au introdus hirotonia femeii.

[Eugen7]

Concliliul II Vatican (1962-1965)

Papa Ioan XXIII a deschis conciliul Vatican II la 11 octombrie 1962, fiind prezenţi 2500 de episcopi. Sinodul a durat până la data de 7 decembrie 1965 când a fost închis de papa Paul VI. Au participat 2500 de episcopi. Sinodul a avut patru sesiuni, fiecare discutând diferite probleme, după cum urmează:

- sesiunea I: probleme de natură liturgică, admiţându-se posibilitatea spvârşirii slujbelor în limbile naţionale. De asemenea s-a discutat despre izvoarele revelaţiei şi mijloacele de comunicare socială;

- sesiunile II-III: chestiuni legate de Biserică: relaţia Bisericii Catolice cu ecumenismul, cu Bisericile orientale catolice etc. De asemenea a fost emis un document cu numele De ecclesia în care se stabilea raportul dintre autoritatea colegiului episcopilor şi autoritatea papală. Pontiful roman este definit ca şi principiu şi temelie a unităţii episcopilor şi credincioşilor. Fără aprobarea papei, colegiul episcopilor nu poate aproba nimic, nici nu poate modifica vreo hotărţre dată de papa. Hotărârile luate de papa de la sine, fără consensul Bisericii, se numesc ireformabile şi luate sub asistenţa Duhului Sfânt, prin urmare ele nu pot fi contestate de coelgiul episcopilor.

- sesiunea IV: s-a discutat libertatea religioasă, colegialitatea, organizarea conferinţelor episcopale, a seminariilor teologice, educaţia religioasă, apostolatul laicilor, relaţia cu alte religii etc.

La 7 decembrie 1965 a fost citită, atât în catedrala Sfântul Petru din Roma, cât şi în catedrala Sfântul Gheorghe din Constantinopol, o declaraţie comună prin care erau ridicate anatemele din 16 şi 20 iulie 1054 pronunţate de cardinalul Humbert, în numele papei Leon IX asupra Bisericii Ortodoxe şi cea pronunţată de patriarhul Mihail Cerularie asupra Bisericii Apusului. Acest eveniment era rezultatul unor serii de discuţii între Biseria Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică.