Dati-mi un sfat, va rog

[glykys]

În prealabil postat de vintage

A "Metoda miau-miau" n-a fost eficienta pt ca am doi copii rasfatati. Dar nu ma plang de ei... sunt respectuosi si cinstiti.

Chiar, ce inseamna rasfatati? :) Sunt in relatii de lunga /scurta durata cu fete sau sunt insurati la casele lor? :)

În prealabil postat de glykys

Chiar, ce inseamna rasfatati? :) Sunt in relatii de lunga /scurta durata cu fete sau sunt insurati la casele lor? :)

M-ati intrebat amandoi ce inseamna 'rasfatati'. In cazul meu, al copiilor mei, care sunt mari de-acum... "rasfatati" inseamna tratati cu ingaduinta cu multa, prea multa blandete pe care am numit-o dragoste parinteasca. Daca l-as fi rugat pe fratele Zaharia sa-mi spuna cum se numeste acest mod in care mi-am crescut copii ar fi zis: "duiosie draceasca", "neiubire", "moleseala"... Si nu ar fi gresit deloc.
Ca si copilasi, au fost cuminti si destul de ascultatori. Nu mi-au facut probleme, i-am invatat usor sa fie respectuosi, sa se roage seara si dimineata, sa-mi ceara voie cand trebuiau sa plece undeva sau sa faca vre-un lucru mai deosebit, au invatat foarte bine la scoala si aceste toate mi-au fost deajuns pentru a le oferi tot ce-si doreau (in limita bugetului familiei, uneori si peste...). Nu i-am pus la treaba (oricum, stam la bloc dar in vacante la bunici puteau sa munceasca...), nu, pentru ca: "sunt copii, lasa ca or sa munceasca ei la maturitate"... I-am alintat, i-am dragalit, le faceam toate mofturile in privinta mancarii. Nu le-am facut un program ordonat de trezire si culcare... si multe de acest fel.

Acum, ca si adulti ( fiul are 30 (!) si fiica 23 de ani) stau tot cu noi. Nu are niciunul o relatie cu o fata, respectiv, un baiat de mult timp. Nu le-am permis, singura interdictie ferma, dealtfel, sa se mute cu prieten(a). Acuma, nu stiu daca sunt inca acasa pt ca m-au ascultat sau pt ca nu si-au dorit sa se mute, cert este ca ei stiu parerea mea si se pare ca pana acum au acceptat-o. dar sunt sigura ca daca si-ar dori foarte mult sa locuiasca impreuna cu iubita sau iubitul ar face-o cu toata supararea si lacrimile mele...
Fiul meu a terminat scoala, lucreaza. Contribuie si el la cheltuieli, nu zic nu... dar cu fff putin. Este f. dezordonat.
Fiica este studenta inca, si ne stoarce de bani... mai lucreaza si ea cate ceva... E harnica, ordonata si cu gura mare.
Iata doi copii rasfatati pe care ii iubesc de ma prapadesc! le fac toate mofturile si acum, ii las sa doarma pana la pranz, ii alint si sunt scava lor.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de vintage

M-ati intrebat amandoi ce inseamna 'rasfatati'. In cazul meu, al copiilor mei, care sunt mari de-acum... "rasfatati" inseamna tratati cu ingaduinta cu multa, prea multa blandete pe care am numit-o dragoste parinteasca. Daca l-as fi rugat pe fratele Zaharia sa-mi spuna cum se numeste acest mod in care mi-am crescut copii ar fi zis: "duiosie draceasca", "neiubire", "moleseala"... Si nu ar fi gresit deloc.
Ca si copilasi, au fost cuminti si destul de ascultatori. Nu mi-au facut probleme, i-am invatat usor sa fie respectuosi, sa se roage seara si dimineata, sa-mi ceara voie cand trebuiau sa plece undeva sau sa faca vre-un lucru mai deosebit, au invatat foarte bine la scoala si aceste toate mi-au fost deajuns pentru a le oferi tot ce-si doreau (in limita bugetului familiei, uneori si peste...). Nu i-am pus la treaba (oricum, stam la bloc dar in vacante la bunici puteau sa munceasca...), nu, pentru ca: "sunt copii, lasa ca or sa munceasca ei la maturitate"... I-am alintat, i-am dragalit, le faceam toate mofturile in privinta mancarii. Nu le-am facut un program ordonat de trezire si culcare... si multe de acest fel.

Acum, ca si adulti ( fiul are 30 (!) si fiica 23 de ani) stau tot cu noi. Nu are niciunul o relatie cu o fata, respectiv, un baiat de mult timp. Nu le-am permis, singura interdictie ferma, dealtfel, sa se mute cu prieten(a). Acuma, nu stiu daca sunt inca acasa pt ca m-au ascultat sau pt ca nu si-au dorit sa se mute, cert este ca ei stiu parerea mea si se pare ca pana acum au acceptat-o. dar sunt sigura ca daca si-ar dori foarte mult sa locuiasca impreuna cu iubita sau iubitul ar face-o cu toata supararea si lacrimile mele...
Fiul meu a terminat scoala, lucreaza. Contribuie si el la cheltuieli, nu zic nu... dar cu fff putin. Este f. dezordonat.
Fiica este studenta inca, si ne stoarce de bani... mai lucreaza si ea cate ceva... E harnica, ordonata si cu gura mare.
Iata doi copii rasfatati pe care ii iubesc de ma prapadesc! le fac toate mofturile si acum, ii las sa doarma pana la pranz, ii alint si sunt scava lor.

Sinceritatea ta imi este nostalgica amintindu-mi bine si frumos de bunicii mei care desi erau f. departe (valea Muresului superior)de locul in care traiam eu si parintii mei totusi nu era vacanta de vara in care sa nu stau cite 2 luni .
Bunica, f. asemanatoare tie in multe puncte de vedere, era de o bunatate fara margini, avea chipul unei sfinte din icoane si a fost cea care mi-a spus pt. prima data ca in lume exista Dumnezeu si ca este musai sa mergem la beserica pt. a ne intilni cu el .
Bunicul era un munte de om la propriu iar la figurat de calmitate , care se bucura ca de ziua de paste cind se terminau scolile deoarece ii veneau nepotii acasa si care plingea toamna ca un copil cind noi ne intorceam la oras de teana ca este ultima data cind ne vede.
Eu fiind traitor in Regat , cel mai departat de ei si nevenind la tara decit vara, eram cel mai iubit si rasfatat nepot .
Totusi , cind am terminat liceul si mi-am ales sa urmez cariera militara am descoperit in bunicul un alt om . Mi-a spus : ,,de acum va trebui sa ne schimbam si sa ne facem barbati caci s-a cam terminat copilaria iar acesta nu este un lucru usor . Avem insa ajutor de la Domnul ca nu-i musai sa ne facem intr-o luna ". Si cit a mai trait a discutat si s-a comportat cu mine ca si un barbat strasnic punindu-mi in fata si cerindu-mi rigori mult diferite de ale fetelor .
Dar oricit am fost de copil sau de barbat in casa bunicilor a existat un acelasi Dumnezeu pe care nu aveam voie sa-l supar cu pacatele mele si pe care trebuia sa-l caut mereu cu rugaciunea neincetata din duh!

Noi , cu totii, mari si mici, mai tineri si mai batrinei, mai aspri sau mai moi la caracter avem insa un mare de tot ajutor de la Dumnezeu, anume acela ca pt. fiecare se gaseste cite un duhovnic si un prieten si un parinte pe masura de iubitor si de priceput la sufletul nostru ca sa ne ajute sa mergem inainte pe drumul mintuirii. Este musai sa mergem numai pe acest druum , iar daca se intimpla sa cadem trebuie sa ne ridicam , sa nu ne vaitam de lovitura si sa pornim iarasi tot inainte !

[AlinB]

În prealabil postat de vintage

M-ati intrebat amandoi ce inseamna 'rasfatati'. In cazul meu, al copiilor mei, care sunt mari de-acum... "rasfatati" inseamna tratati cu ingaduinta cu multa, prea multa blandete pe care am numit-o dragoste parinteasca. Daca l-as fi rugat pe fratele Zaharia sa-mi spuna cum se numeste acest mod in care mi-am crescut copii ar fi zis: "duiosie draceasca", "neiubire", "moleseala"... Si nu ar fi gresit deloc.
Ca si copilasi, au fost cuminti si destul de ascultatori. Nu mi-au facut probleme, i-am invatat usor sa fie respectuosi, sa se roage seara si dimineata, sa-mi ceara voie cand trebuiau sa plece undeva sau sa faca vre-un lucru mai deosebit, au invatat foarte bine la scoala si aceste toate mi-au fost deajuns pentru a le oferi tot ce-si doreau (in limita bugetului familiei, uneori si peste...). Nu i-am pus la treaba (oricum, stam la bloc dar in vacante la bunici puteau sa munceasca...), nu, pentru ca: "sunt copii, lasa ca or sa munceasca ei la maturitate"... I-am alintat, i-am dragalit, le faceam toate mofturile in privinta mancarii. Nu le-am facut un program ordonat de trezire si culcare... si multe de acest fel.

Acum, ca si adulti ( fiul are 30 (!) si fiica 23 de ani) stau tot cu noi. Nu are niciunul o relatie cu o fata, respectiv, un baiat de mult timp. Nu le-am permis, singura interdictie ferma, dealtfel, sa se mute cu prieten(a). Acuma, nu stiu daca sunt inca acasa pt ca m-au ascultat sau pt ca nu si-au dorit sa se mute, cert este ca ei stiu parerea mea si se pare ca pana acum au acceptat-o. dar sunt sigura ca daca si-ar dori foarte mult sa locuiasca impreuna cu iubita sau iubitul ar face-o cu toata supararea si lacrimile mele...
Fiul meu a terminat scoala, lucreaza. Contribuie si el la cheltuieli, nu zic nu... dar cu fff putin. Este f. dezordonat.
Fiica este studenta inca, si ne stoarce de bani... mai lucreaza si ea cate ceva... E harnica, ordonata si cu gura mare.
Iata doi copii rasfatati pe care ii iubesc de ma prapadesc! le fac toate mofturile si acum, ii las sa doarma pana la pranz, ii alint si sunt scava lor.

1. Hm, am fost tentat sa inteleg ca prin "rasfatati" se traduce o atitudine nepotrivita din partea lor, ei bine nu vad nimic in acest sens.

2. Ca i-ati rasfatat putin cam peste, asta e a doua problema si nu are cu nimic de a face cu duritatea propusa de dl. Zaharia si nici cu blandetea de parinte model.
Blandetea e una, sa-i feriti de munca si responsabilitati e alta.

Iar treaba cu relatiile, e o problema separata, un alt capitol al educatiei, ca sa zic asa.

[glykys]

Bravo, Vintage! si eu am crezut altceva auzind "rasafatati"! :) E bine ca nu traiesc in curvie.
Nu cred ca i-ai rasfatat mai mult decat m-a rasfatat pe mine bunicuta mea. Nici pe mine nu m-a pus sa fac nimic in casa, bine, nici nu m-am oferit, mergand pe principiul ca atata timp cat e ea, eu sa nu imi fac probleme. Si uite ca a avut dreptate, ca acum incep si eu sa ma descurc usor-usor cu treburile casei, desi prima mancare pe care am invatat sa o fac a fost coliva. Deci sa nu iti faci probleme! Cred ca i-ai crescut frumos si au simtit toata dragostea ta.
Si totusi... nu crezi ca la 30 de ani ar trebui sa se insoare sau sa aduca niste bani in casa? Zic si eu...

În prealabil postat de glykys

Bravo, Vintage! si eu am crezut altceva auzind "rasafatati"! :) E bine ca nu traiesc in curvie.
Nu cred ca i-ai rasfatat mai mult decat m-a rasfatat pe mine bunicuta mea. Nici pe mine nu m-a pus sa fac nimic in casa, bine, nici nu m-am oferit, mergand pe principiul ca atata timp cat e ea, eu sa nu imi fac probleme. Si uite ca a avut dreptate, ca acum incep si eu sa ma descurc usor-usor cu treburile casei, desi prima mancare pe care am invatat sa o fac a fost coliva. Deci sa nu iti faci probleme! Cred ca i-ai crescut frumos si au simtit toata dragostea ta.
Si totusi... nu crezi ca la 30 de ani ar trebui sa se insoare sau sa aduca niste bani in casa? Zic si eu...

Si mama mea m-a rasfatat ca si bunica ta pe tine. Eu cred ca a face coliva e cel mai greu lucru. Asa ca, esti tare!
Fata mea nu stie sa faca mancare dar cum este ea, foarte de actiune si hotarata cand este singura, fara mine, nu-mi fac probleme, face de toate. Anul acesta a stat in chirie la Bucuresti. Deci s-a gospodarit singura si iata ca a putut... Cand e mami langa ea... face mami...

Ai dreptate...Oh, cat imi doresc sa se insoare fiul meu! Sa-mi faca nepotei... (sa-i alint si pe ei!). Sa fie la casa lui. L-as ajuta si mai mult!

Cat priveste problema cealalta, a relatiilor cu prietenul (inca nu are ceva de luat in seama) nu stiu... S-o ajute Dumnezeu, sa-i dea intelepciune. Asta-i spuneam si lui Alin...

De lucrat lucreaza, are serviciu dar nu prea contribuie la cheltuielile casei, nu cat ar fi normal.

În prealabil postat de AlinB

1. Hm, am fost tentat sa inteleg ca prin "rasfatati" se traduce o atitudine nepotrivita din partea lor, ei bine nu vad nimic in acest sens.

2. Ca i-ati rasfatat putin cam peste, asta e a doua problema si nu are cu nimic de a face cu duritatea propusa de dl. Zaharia si nici cu blandetea de parinte model.
Blandetea e una, sa-i feriti de munca si responsabilitati e alta.

Iar treaba cu relatiile, e o problema separata, un alt capitol al educatiei, ca sa zic asa.

Da, i-am tinut departe de greutatile vietii, nu i-am mobilizat un pic... Am vrut sa aibe o copilarie frumoasa si senina. Dar am cam exagerat.

Cat priveste relatiile intime... nu stiu ce sa zic. Va dati seama ca asa ceva, eu, ca femeie, chiar daca sunt mama, nu pot discuta cu fiul meu. Iar tatal lui, e prea pudic ca sa vorbeasca el...
Cu fata vorbesc cat pentru amandoi si i-am facut capul calendar cu povetele mele.
Dar... simt eu ca ceva imi ascunde... Ma rog la Dumnezeu minut de minut sa o pazeasca de cursele vrasmasului, de pacate si de ispite.
Dar... nu-i suficient, stiu si acesta este marele meu of.
Cam atat pot sa spun... mai mult stie doar sufletul meu...
Domnul Iisus Hristos sa-i ocroteasca cu sfintii lui ingeri pe copii nostri si noua sa ne dea rabdare si perseverenta in rugaciune! Maicuta Domnului sa ne ocroteasca pe toti!

În prealabil postat de vintage

Cat priveste relatiile intime... nu stiu ce sa zic. Va dati seama ca asa ceva, eu, ca femeie, chiar daca sunt mama, nu pot discuta cu fiul meu. Iar tatal lui, e prea pudic ca sa vorbeasca el...

Vintage, imi esti draga, deci ceea ce urmeaza sa spun sa nu o iei in nume de rau, te rog! Nu ma raportez in mod special la tine si la familia ta, dar in general nu mi se pare normala gandirea aceasta, cand vine vorba de educatie sexuala: mama vorbeste cu fiica, tatal cu fiul. Amandoi ar trebui sa vorbiti cu amandoi [bineinteles, separat, ca pentru adolescenti discutiile "in familie" despre sex sunt destul de jenante oricum]. De la parintele de acelasi sex, copilul va invata despre particularitatile biologice. De exemplu, o fata bineinteles ca va intelege mai bine de la mama cum e cu menstruatia, decat de la tata. Mai ales ca in cele mai multe cazuri, simptomele de sindrom premenstrual sunt aceleasi la mama si la fiica, deci anii tai de experienta o pot ajuta sa treaca peste aceste neplaceri. La fel, despre polutiile nocturne, baiatul va discuta mai bine cu tatal sau, care a trecut prin acelasi lucru si deci ii poate explica mai bine ce si cum.
Cand vine vorba despre sex insa, e mult mai bine pentru copil sa discute cu amandoi parintii, impreuna sau separat, cum se simte el mai bine. Pentru fiul tau ar fi foarte util daca ar sti cum este sexul perceput de catre o femeie. Mai ales cand vine vorba despre sexul premarital, el poate invata mult mai multe de la tine. E cunoscut faptul ca fetele sunt mult mai afectate de pierderea virginitatii decat baietii [mai ales daca s'a petrecut intr'un mod neplacut], deci daca tu, ca femeie, il faci sa inteleaga impactul pe care acea "prima data" il are asupra unei femei, ii va fi mult mai usor sa respecte decizia unei eventuale iubite de a se pastra virgina. In cazul fiicei tale, daca tatal ii va explica faptul ca un barbat care o iubeste cu adevarat o va respecta si o va iubi mai mult daca se pastreaza pentru noaptea nuntii, ea va asimila mai usor aceasta informatie, pentru ca vine direct "de la sursa".

Sper ca m'ai inteles! Si repet, desi am folosit persoana a II'a singular, nu ma refer in mod special la tine, ci in general!

În prealabil postat de Lilith23

Vintage, imi esti draga, deci ceea ce urmeaza sa spun sa nu o iei in nume de rau, te rog! Nu ma raportez in mod special la tine si la familia ta, dar in general nu mi se pare normala gandirea aceasta, cand vine vorba de educatie sexuala: mama vorbeste cu fiica, tatal cu fiul. Amandoi ar trebui sa vorbiti cu amandoi [bineinteles, separat, ca pentru adolescenti discutiile "in familie" despre sex sunt destul de jenante oricum]. De la parintele de acelasi sex, copilul va invata despre particularitatile biologice. De exemplu, o fata bineinteles ca va intelege mai bine de la mama cum e cu menstruatia, decat de la tata. Mai ales ca in cele mai multe cazuri, simptomele de sindrom premenstrual sunt aceleasi la mama si la fiica, deci anii tai de experienta o pot ajuta sa treaca peste aceste neplaceri. La fel, despre polutiile nocturne, baiatul va discuta mai bine cu tatal sau, care a trecut prin acelasi lucru si deci ii poate explica mai bine ce si cum.
Cand vine vorba despre sex insa, e mult mai bine pentru copil sa discute cu amandoi parintii, impreuna sau separat, cum se simte el mai bine. Pentru fiul tau ar fi foarte util daca ar sti cum este sexul perceput de catre o femeie. Mai ales cand vine vorba despre sexul premarital, el poate invata mult mai multe de la tine. E cunoscut faptul ca fetele sunt mult mai afectate de pierderea virginitatii decat baietii [mai ales daca s'a petrecut intr'un mod neplacut], deci daca tu, ca femeie, il faci sa inteleaga impactul pe care acea "prima data" il are asupra unei femei, ii va fi mult mai usor sa respecte decizia unei eventuale iubite de a se pastra virgina. In cazul fiicei tale, daca tatal ii va explica faptul ca un barbat care o iubeste cu adevarat o va respecta si o va iubi mai mult daca se pastreaza pentru noaptea nuntii, ea va asimila mai usor aceasta informatie, pentru ca vine direct "de la sursa".

Sper ca m'ai inteles! Si repet, desi am folosit persoana a II'a singular, nu ma refer in mod special la tine, ci in general!

Nu, nu-ti fa griji, Lilith, nu ma supar deloc, imi face placere sa vorbesc cu tine, chiar daca nu suntem in deplin acord.
Eu sunt o persoana de moda veche, asa, cumva... vintage. Pana la adolescenta lui, am fost "prietenul" fiului meu. Discutam despre multe, chiar si despre fete, despre intalniri si biletele.
El fiind pe la liceu, prin clasa a 12-a, parca, a cunoscut o mica domnisoara de clasa a9-a, dulcica si nevinovata ca o floricica. Si se iubeau nevoie mare. Atunci a fost prima si ultima oara cand am vorbit despre sex. L-am rugat insistent si parinteste sa aibe grija ce face cu fetita aceea. Sa nu cumva...! Ca sunt tineri, ca nu e bine, ca-i pacat grav, etc. M-a asigurat ca nu se va intampla nimic. Si sunt sigura ca nu s-a intamplat. Dupa ceva timp s-a racit prietenia lor, s-au despartit. Dar de atunci si pana acum el nu mi-a mai povestit de nicio fata. Acum imi fac reprosuri ca prea m-am "ambalat", prea l-am luat tare atunci si s-a invatat minte, nu mi se mai confeseaza. Relatiile lui intime au devenit un subiect tabu in familia noasta. Mi-e jena, mi-e frica... nu stiu ce-mi este, dar eu nu mai pot vorbi cu el despre aceste lucruri. Ma rog tot timpul, minut de minut, de dimineata pana seara, sa-l intelepteasca Dumnezeu, sa-i sopteasca El ce e bine si cum e bine.

Fata mea, ooo!, fata mea? Este "domnisoara stie tot". Orice ii spun: "Da, mami, stiu asta, mami". "Vai, mama, dar ne-a spus asta si la scoala !"
In timpul liceului a fost o perioada implicata cu scoala la o actiune impotriva SIDA, a BTS, si nu mai stiu ce... unde au invatat mai multe decat voi sti eu despre sex si toate implicatiile. Apoi a renuntat pt ca avea si activitati suplimentare sportive, antrenamente la basket, etc. Fiind o fire sportiva este mai dura, mai "dintr-o bucata" si nu pot sa-o conving prea usor ca mai sunt inca lucruri pe care nu le stie...
Sti ce mi-ar fi placut? Sa se fi putut atasa de un grup de tineri crestini, organizati frumos si invatati adevaratul rost al relatiilor sexuale si adevaratul pericol al intrtinerii relatiilor intime in afara casatoriei. Ei, asta am incercat eu sa le spun copiilor mei despre sex. Dar chiar daca nu mi-au ras in nas si nu m-au contrazis tot nu sunt convinsa ca ma aproba.

Tot ce spui tu, Lilith, este corect din punctul de vedere al omului modern, al timpurilor de acum.
Omul crestin, ortodoxul veritabil (asa cum as vrea eu sa fiu) va aborda problema diferit. Desigur, si el accepta comunicarea parintilor cu copiii. Dar altfel. Din punct de vedere crestinesc. Adica FARA RELATII INTIME pana la casatorie. Este cel mai sanatos sfat, cel mai de valoare sfat. Parintele Savatie Bastovoi, si eu cred ca tu, din familie de scriitori, poate ai auzit de el (a scris multa poezie postmodernista in vremurile lui triste), spun, acest calugar are cateva scrieri despre tineri si problemele lor. In scrierile Sfintilor parinti se gasesc nenumarate povete, sfaturi pt ca abstinenta tinerilor sa nu fie o povara si un motiv de boli psihice. S-a scris mult despre asta. Deci, cam asa ceva as discuta eu cu copii mei. Dar sunt slaba si fara vointa, cum ar zice fratele Zaharia : "molesita" si ii dau dreptate, spre regretul si rusinea mea...

[Yasmina]

În prealabil postat de vintage

Adica FARA RELATII INTIME pana la casatorie. Este cel mai sanatos sfat, cel mai de valoare sfat...

Este intr-adevar de mare valoare,daca insasi dvs puteti fi un exemplu viu in sensul acesta,adica sa le vb din experienta dvs,cum ati reusit dvs si actualul dvs sot sa ucideti tentatiile si sa intrati biruitori virgini in biserica!
Daca s-a intamplat exact contrariul,sunt slabe sperantele ca acesti copii sa fie docili unor concepte pe care nici parintii sai nu le-au adoptat!

In unele familii exemplele sunt in favoarea concubinajului,adica parinti necununati de cateva decenii...ce importanta sa aiba cununia pt urmasii lor?