Dati-mi un sfat, va rog

[AlinB]

În prealabil postat de vintage

No, acuma, eu chiar ma simt vinovata! Nu in ceea ce priveste cazul de fata, ci in general.
De ce zic asta? pentru ca eu sunt adepta duhului blandetii. Un fel de "miau, miau".
Zic ce am de zis, critic si imi arat dezaprobarea in termeni miorlaiti, cumva... De ex cu baiatul meu cel lenes: " baiatul mamei, hai, te rog, pune-ti sosetele in cosul cu rufe murdare. Nu le mai lasa imprastiate, dragul mamei, ca imi dai de lucru si apoi este urat in camera ta. Nu-i frumos, fii mai responsabil, etc, etc... de genul asta" (... si le iau eu, pana la urma...) Drept sa va spun, acest fel nu prea da rezultate mereu dar are un oarecare efect: nu-i scandal in casa, nu e cearta si nu suntem imbufnati.

Sa stii ca functioneaza si asa.
Dragul mamii, baiatul mamii vine totusi intr-o zi si zice "mami vreau aia".
Si atunci mami tot cu duhul blandetii: "ia sa vedem puiule, asta ai facut, aia ai facut, cealalta ai rezolvat-o? pai nu? pai nu se poate puiule vezi tu, hai sa mai lasam sa treaca o saptamana sa vedem cum te descurci la capitolele astea si vii la mami si ceri din nou".
Vezi, se poate si asa. :)

N.B. Trebuie inceput cat mai devreme ca mai tarziu o considera taiere abuziva din drepturi :)

Si acum, serios: Spuneti bine ce spuneti si va aprob cu tot sufletul (desi stiu ca nu aveti nevoie de vreo aprobare) dar stiti ca vorba dulce mult aduce si severitatea in abordarea pacatosului il poate duce la deznadejde.

De la caz la caz, si una si alta is bune, secretul e cum le combini.

Sigur ca Parinii cei imbunatatiti duhovniceste aveau aceasta metoda de indreptare pentru ca ei isi obtinusera dreptul sa certe si sa spuna drep in fata grozavia pacatului, sa-l mustre pe pacatos si sa-i dea povete cu o oarecare severitate. Dar eu, eu cum sa fac asa ca ei? Eu insami sunt plina de pacate si pacatosul pe care-l cert stiind asta nu se sminteste?

Ba da, se poate sminti in multe feluri.

Un preot fumator de exemplu nu va fi niciodata convingator in a mustra pe cineva de pacatul fumatului, orice vorbe ar zice, respectivul stie una si buna: "si parintele fumeaza". Si cine ii poate spune ca nu-i asa?

Adevaratii oameni induhovniciti, care mustrau cu toata fermitatea erau ei insisi exemple si nu puteai carti, si duhul tau nu putea decat sa se plece in fata duhului lor.

Unul care este insisi plin de pacate si incearca sa mustre de aceleasi pacate cu altul folosind vorbe si discursuri mestesugite n-are putere de convingere desi ceea ce spune este poate logic corect, oratoric impecabil, etc.

În prealabil postat de AlinB

Sa stii ca functioneaza si asa.
Dragul mamii, baiatul mamii vine totusi intr-o zi si zice "mami vreau aia".
Si atunci mami tot cu duhul blandetii: "ia sa vedem puiule, asta ai facut, aia ai facut, cealalta ai rezolvat-o? pai nu? pai nu se poate puiule vezi tu, hai sa mai lasam sa treaca o saptamana sa vedem cum te descurci la capitolele astea si vii la mami si ceri din nou".
Vezi, se poate si asa. :)

N.B. Trebuie inceput cat mai devreme ca mai tarziu o considera taiere abuziva din drepturi :)



De la caz la caz, si una si alta is bune, secretul e cum le combini.



Ba da, se poate sminti in multe feluri.

Un preot fumator de exemplu nu va fi niciodata convingator in a mustra pe cineva de pacatul fumatului, orice vorbe ar zice, respectivul stie una si buna: "si parintele fumeaza". Si cine ii poate spune ca nu-i asa?

Adevaratii oameni induhovniciti, care mustrau cu toata fermitatea erau ei insisi exemple si nu puteai carti, si duhul tau nu putea decat sa se plece in fata duhului lor.

Unul care este insisi plin de pacate si incearca sa mustre de aceleasi pacate cu altul folosind vorbe si discursuri mestesugite n-are putere de convingere desi ceea ce spune este poate logic corect, oratoric impecabil, etc.

Asa gandeam si eu, Alin... dar citind cele scrise de fratele Zaharia mi-am cam zdruncinat convingerile...
Oricum. in educatia copiilor, eu n-am fost grozava. "Metoda miau-miau" n-a fost eficienta pt ca am doi copii rasfatati. Dar nu ma plang de ei... sunt respectuosi si cinstiti.

[AlinB]

În prealabil postat de vintage

Asa gandeam si eu, Alin... dar citind cele scrise de fratele Zaharia mi-am cam zdruncinat convingerile...
Oricum. in educatia copiilor, eu n-am fost grozava. "Metoda miau-miau" n-a fost eficienta pt ca am doi copii rasfatati. Dar nu ma plang de ei... sunt respectuosi si cinstiti.

Depinde cand ati inceput sa-i conditionati, depinde cat de ferma ati fost.
Fermitatea nu inseamna neaparat tipete (din partea dvs.) si bataie.
Ei mai tzipa cand se lovesc de fermitate :)

Totusi, ce intelegeti prin rasfatati?

[glykys]

În prealabil postat de vintage

A "Metoda miau-miau" n-a fost eficienta pt ca am doi copii rasfatati. Dar nu ma plang de ei... sunt respectuosi si cinstiti.

Chiar, ce inseamna rasfatati? :) Sunt in relatii de lunga /scurta durata cu fete sau sunt insurati la casele lor? :)

În prealabil postat de glykys

Chiar, ce inseamna rasfatati? :) Sunt in relatii de lunga /scurta durata cu fete sau sunt insurati la casele lor? :)

M-ati intrebat amandoi ce inseamna 'rasfatati'. In cazul meu, al copiilor mei, care sunt mari de-acum... "rasfatati" inseamna tratati cu ingaduinta cu multa, prea multa blandete pe care am numit-o dragoste parinteasca. Daca l-as fi rugat pe fratele Zaharia sa-mi spuna cum se numeste acest mod in care mi-am crescut copii ar fi zis: "duiosie draceasca", "neiubire", "moleseala"... Si nu ar fi gresit deloc.
Ca si copilasi, au fost cuminti si destul de ascultatori. Nu mi-au facut probleme, i-am invatat usor sa fie respectuosi, sa se roage seara si dimineata, sa-mi ceara voie cand trebuiau sa plece undeva sau sa faca vre-un lucru mai deosebit, au invatat foarte bine la scoala si aceste toate mi-au fost deajuns pentru a le oferi tot ce-si doreau (in limita bugetului familiei, uneori si peste...). Nu i-am pus la treaba (oricum, stam la bloc dar in vacante la bunici puteau sa munceasca...), nu, pentru ca: "sunt copii, lasa ca or sa munceasca ei la maturitate"... I-am alintat, i-am dragalit, le faceam toate mofturile in privinta mancarii. Nu le-am facut un program ordonat de trezire si culcare... si multe de acest fel.

Acum, ca si adulti ( fiul are 30 (!) si fiica 23 de ani) stau tot cu noi. Nu are niciunul o relatie cu o fata, respectiv, un baiat de mult timp. Nu le-am permis, singura interdictie ferma, dealtfel, sa se mute cu prieten(a). Acuma, nu stiu daca sunt inca acasa pt ca m-au ascultat sau pt ca nu si-au dorit sa se mute, cert este ca ei stiu parerea mea si se pare ca pana acum au acceptat-o. dar sunt sigura ca daca si-ar dori foarte mult sa locuiasca impreuna cu iubita sau iubitul ar face-o cu toata supararea si lacrimile mele...
Fiul meu a terminat scoala, lucreaza. Contribuie si el la cheltuieli, nu zic nu... dar cu fff putin. Este f. dezordonat.
Fiica este studenta inca, si ne stoarce de bani... mai lucreaza si ea cate ceva... E harnica, ordonata si cu gura mare.
Iata doi copii rasfatati pe care ii iubesc de ma prapadesc! le fac toate mofturile si acum, ii las sa doarma pana la pranz, ii alint si sunt scava lor.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de vintage

M-ati intrebat amandoi ce inseamna 'rasfatati'. In cazul meu, al copiilor mei, care sunt mari de-acum... "rasfatati" inseamna tratati cu ingaduinta cu multa, prea multa blandete pe care am numit-o dragoste parinteasca. Daca l-as fi rugat pe fratele Zaharia sa-mi spuna cum se numeste acest mod in care mi-am crescut copii ar fi zis: "duiosie draceasca", "neiubire", "moleseala"... Si nu ar fi gresit deloc.
Ca si copilasi, au fost cuminti si destul de ascultatori. Nu mi-au facut probleme, i-am invatat usor sa fie respectuosi, sa se roage seara si dimineata, sa-mi ceara voie cand trebuiau sa plece undeva sau sa faca vre-un lucru mai deosebit, au invatat foarte bine la scoala si aceste toate mi-au fost deajuns pentru a le oferi tot ce-si doreau (in limita bugetului familiei, uneori si peste...). Nu i-am pus la treaba (oricum, stam la bloc dar in vacante la bunici puteau sa munceasca...), nu, pentru ca: "sunt copii, lasa ca or sa munceasca ei la maturitate"... I-am alintat, i-am dragalit, le faceam toate mofturile in privinta mancarii. Nu le-am facut un program ordonat de trezire si culcare... si multe de acest fel.

Acum, ca si adulti ( fiul are 30 (!) si fiica 23 de ani) stau tot cu noi. Nu are niciunul o relatie cu o fata, respectiv, un baiat de mult timp. Nu le-am permis, singura interdictie ferma, dealtfel, sa se mute cu prieten(a). Acuma, nu stiu daca sunt inca acasa pt ca m-au ascultat sau pt ca nu si-au dorit sa se mute, cert este ca ei stiu parerea mea si se pare ca pana acum au acceptat-o. dar sunt sigura ca daca si-ar dori foarte mult sa locuiasca impreuna cu iubita sau iubitul ar face-o cu toata supararea si lacrimile mele...
Fiul meu a terminat scoala, lucreaza. Contribuie si el la cheltuieli, nu zic nu... dar cu fff putin. Este f. dezordonat.
Fiica este studenta inca, si ne stoarce de bani... mai lucreaza si ea cate ceva... E harnica, ordonata si cu gura mare.
Iata doi copii rasfatati pe care ii iubesc de ma prapadesc! le fac toate mofturile si acum, ii las sa doarma pana la pranz, ii alint si sunt scava lor.

Sinceritatea ta imi este nostalgica amintindu-mi bine si frumos de bunicii mei care desi erau f. departe (valea Muresului superior)de locul in care traiam eu si parintii mei totusi nu era vacanta de vara in care sa nu stau cite 2 luni .
Bunica, f. asemanatoare tie in multe puncte de vedere, era de o bunatate fara margini, avea chipul unei sfinte din icoane si a fost cea care mi-a spus pt. prima data ca in lume exista Dumnezeu si ca este musai sa mergem la beserica pt. a ne intilni cu el .
Bunicul era un munte de om la propriu iar la figurat de calmitate , care se bucura ca de ziua de paste cind se terminau scolile deoarece ii veneau nepotii acasa si care plingea toamna ca un copil cind noi ne intorceam la oras de teana ca este ultima data cind ne vede.
Eu fiind traitor in Regat , cel mai departat de ei si nevenind la tara decit vara, eram cel mai iubit si rasfatat nepot .
Totusi , cind am terminat liceul si mi-am ales sa urmez cariera militara am descoperit in bunicul un alt om . Mi-a spus : ,,de acum va trebui sa ne schimbam si sa ne facem barbati caci s-a cam terminat copilaria iar acesta nu este un lucru usor . Avem insa ajutor de la Domnul ca nu-i musai sa ne facem intr-o luna ". Si cit a mai trait a discutat si s-a comportat cu mine ca si un barbat strasnic punindu-mi in fata si cerindu-mi rigori mult diferite de ale fetelor .
Dar oricit am fost de copil sau de barbat in casa bunicilor a existat un acelasi Dumnezeu pe care nu aveam voie sa-l supar cu pacatele mele si pe care trebuia sa-l caut mereu cu rugaciunea neincetata din duh!

Noi , cu totii, mari si mici, mai tineri si mai batrinei, mai aspri sau mai moi la caracter avem insa un mare de tot ajutor de la Dumnezeu, anume acela ca pt. fiecare se gaseste cite un duhovnic si un prieten si un parinte pe masura de iubitor si de priceput la sufletul nostru ca sa ne ajute sa mergem inainte pe drumul mintuirii. Este musai sa mergem numai pe acest druum , iar daca se intimpla sa cadem trebuie sa ne ridicam , sa nu ne vaitam de lovitura si sa pornim iarasi tot inainte !

[AlinB]

În prealabil postat de vintage

M-ati intrebat amandoi ce inseamna 'rasfatati'. In cazul meu, al copiilor mei, care sunt mari de-acum... "rasfatati" inseamna tratati cu ingaduinta cu multa, prea multa blandete pe care am numit-o dragoste parinteasca. Daca l-as fi rugat pe fratele Zaharia sa-mi spuna cum se numeste acest mod in care mi-am crescut copii ar fi zis: "duiosie draceasca", "neiubire", "moleseala"... Si nu ar fi gresit deloc.
Ca si copilasi, au fost cuminti si destul de ascultatori. Nu mi-au facut probleme, i-am invatat usor sa fie respectuosi, sa se roage seara si dimineata, sa-mi ceara voie cand trebuiau sa plece undeva sau sa faca vre-un lucru mai deosebit, au invatat foarte bine la scoala si aceste toate mi-au fost deajuns pentru a le oferi tot ce-si doreau (in limita bugetului familiei, uneori si peste...). Nu i-am pus la treaba (oricum, stam la bloc dar in vacante la bunici puteau sa munceasca...), nu, pentru ca: "sunt copii, lasa ca or sa munceasca ei la maturitate"... I-am alintat, i-am dragalit, le faceam toate mofturile in privinta mancarii. Nu le-am facut un program ordonat de trezire si culcare... si multe de acest fel.

Acum, ca si adulti ( fiul are 30 (!) si fiica 23 de ani) stau tot cu noi. Nu are niciunul o relatie cu o fata, respectiv, un baiat de mult timp. Nu le-am permis, singura interdictie ferma, dealtfel, sa se mute cu prieten(a). Acuma, nu stiu daca sunt inca acasa pt ca m-au ascultat sau pt ca nu si-au dorit sa se mute, cert este ca ei stiu parerea mea si se pare ca pana acum au acceptat-o. dar sunt sigura ca daca si-ar dori foarte mult sa locuiasca impreuna cu iubita sau iubitul ar face-o cu toata supararea si lacrimile mele...
Fiul meu a terminat scoala, lucreaza. Contribuie si el la cheltuieli, nu zic nu... dar cu fff putin. Este f. dezordonat.
Fiica este studenta inca, si ne stoarce de bani... mai lucreaza si ea cate ceva... E harnica, ordonata si cu gura mare.
Iata doi copii rasfatati pe care ii iubesc de ma prapadesc! le fac toate mofturile si acum, ii las sa doarma pana la pranz, ii alint si sunt scava lor.

1. Hm, am fost tentat sa inteleg ca prin "rasfatati" se traduce o atitudine nepotrivita din partea lor, ei bine nu vad nimic in acest sens.

2. Ca i-ati rasfatat putin cam peste, asta e a doua problema si nu are cu nimic de a face cu duritatea propusa de dl. Zaharia si nici cu blandetea de parinte model.
Blandetea e una, sa-i feriti de munca si responsabilitati e alta.

Iar treaba cu relatiile, e o problema separata, un alt capitol al educatiei, ca sa zic asa.

[glykys]

Bravo, Vintage! si eu am crezut altceva auzind "rasafatati"! :) E bine ca nu traiesc in curvie.
Nu cred ca i-ai rasfatat mai mult decat m-a rasfatat pe mine bunicuta mea. Nici pe mine nu m-a pus sa fac nimic in casa, bine, nici nu m-am oferit, mergand pe principiul ca atata timp cat e ea, eu sa nu imi fac probleme. Si uite ca a avut dreptate, ca acum incep si eu sa ma descurc usor-usor cu treburile casei, desi prima mancare pe care am invatat sa o fac a fost coliva. Deci sa nu iti faci probleme! Cred ca i-ai crescut frumos si au simtit toata dragostea ta.
Si totusi... nu crezi ca la 30 de ani ar trebui sa se insoare sau sa aduca niste bani in casa? Zic si eu...

În prealabil postat de glykys

Bravo, Vintage! si eu am crezut altceva auzind "rasafatati"! :) E bine ca nu traiesc in curvie.
Nu cred ca i-ai rasfatat mai mult decat m-a rasfatat pe mine bunicuta mea. Nici pe mine nu m-a pus sa fac nimic in casa, bine, nici nu m-am oferit, mergand pe principiul ca atata timp cat e ea, eu sa nu imi fac probleme. Si uite ca a avut dreptate, ca acum incep si eu sa ma descurc usor-usor cu treburile casei, desi prima mancare pe care am invatat sa o fac a fost coliva. Deci sa nu iti faci probleme! Cred ca i-ai crescut frumos si au simtit toata dragostea ta.
Si totusi... nu crezi ca la 30 de ani ar trebui sa se insoare sau sa aduca niste bani in casa? Zic si eu...

Si mama mea m-a rasfatat ca si bunica ta pe tine. Eu cred ca a face coliva e cel mai greu lucru. Asa ca, esti tare!
Fata mea nu stie sa faca mancare dar cum este ea, foarte de actiune si hotarata cand este singura, fara mine, nu-mi fac probleme, face de toate. Anul acesta a stat in chirie la Bucuresti. Deci s-a gospodarit singura si iata ca a putut... Cand e mami langa ea... face mami...

Ai dreptate...Oh, cat imi doresc sa se insoare fiul meu! Sa-mi faca nepotei... (sa-i alint si pe ei!). Sa fie la casa lui. L-as ajuta si mai mult!

Cat priveste problema cealalta, a relatiilor cu prietenul (inca nu are ceva de luat in seama) nu stiu... S-o ajute Dumnezeu, sa-i dea intelepciune. Asta-i spuneam si lui Alin...

De lucrat lucreaza, are serviciu dar nu prea contribuie la cheltuielile casei, nu cat ar fi normal.

În prealabil postat de AlinB

1. Hm, am fost tentat sa inteleg ca prin "rasfatati" se traduce o atitudine nepotrivita din partea lor, ei bine nu vad nimic in acest sens.

2. Ca i-ati rasfatat putin cam peste, asta e a doua problema si nu are cu nimic de a face cu duritatea propusa de dl. Zaharia si nici cu blandetea de parinte model.
Blandetea e una, sa-i feriti de munca si responsabilitati e alta.

Iar treaba cu relatiile, e o problema separata, un alt capitol al educatiei, ca sa zic asa.

Da, i-am tinut departe de greutatile vietii, nu i-am mobilizat un pic... Am vrut sa aibe o copilarie frumoasa si senina. Dar am cam exagerat.

Cat priveste relatiile intime... nu stiu ce sa zic. Va dati seama ca asa ceva, eu, ca femeie, chiar daca sunt mama, nu pot discuta cu fiul meu. Iar tatal lui, e prea pudic ca sa vorbeasca el...
Cu fata vorbesc cat pentru amandoi si i-am facut capul calendar cu povetele mele.
Dar... simt eu ca ceva imi ascunde... Ma rog la Dumnezeu minut de minut sa o pazeasca de cursele vrasmasului, de pacate si de ispite.
Dar... nu-i suficient, stiu si acesta este marele meu of.
Cam atat pot sa spun... mai mult stie doar sufletul meu...
Domnul Iisus Hristos sa-i ocroteasca cu sfintii lui ingeri pe copii nostri si noua sa ne dea rabdare si perseverenta in rugaciune! Maicuta Domnului sa ne ocroteasca pe toti!