Papalitatea

[dobrin7m]

Acelasi drag sfant Teofan Zavoratul
"Ce fel de carte v-a tulburat?... Toate traducerile apusene despre viaţa duhovnicească
nu ni se potrivesc. Există în ele un dram de adevăr; dar şi cele mai bune conţin multe himere
şi neadevăruri; flatează, dar nu hrănesc... este ca în zicala: „pe buze a curs, dar în gură n-a
nimerit”. Luaţi-o pe cea mai bună şi mai lăudată dintre ele: Imitarea lui Iisus Hristos de Toma
de Kempis... Citiţi-o cu atenţie şi comparaţi: oferă ea oare acelaşi lucru ca Macarie
Egipteanul, Isaac Sirul sau cuvintele Părinţilor noştri: Serafim, Partenie?... Apusenii vor să se
mântuiască singuri; şi ajung prin strădanii proprii într-o stare de liniştire a inimii,
asemănătoare cu pasivitatea la tăcerea altor forţe. Aici fantezia le zugrăveşte imagini, iar ei se
topesc de admiraţie... Aruncaţi-le! Dumneavoastră vă sunt de ajuns sfinţii pe care îi aveţi.
Oare sunt o sută de adevăruri? Există un singur adevăr. Oare există o sută de căi?
Există o singură cale. Oare sunt o sută de dumnezei? Există Unicul Dumnezeu, o singură
credinţă, un singur botez. Şi cum să fie asta totuna?... Acelea ne sunt oare nouă egale, care nu
au nici preoţime, nici sfânta împărtăşanie şi nici pocăinţă? Cum ni se vor ierta păcatele?... Şi
cu ce ni se va hrăni duhul? Cu nimic nu se aseamănă toată această filantropie. Ei nu pot
rezolva problema: dar ce înseamnă alte confesiuni? Dar, dacă nu o putem rezolva cum se
cuvine, nu trebuie să o tălmăcim greşit, ci să înţelegem lămurit adevărul. Vedeţi ce se
întâmplă într-o fotografie? Figura naturală a omului este cea mai fidelă imagine a lui. Se fac
poze, apoi se tipăresc fotografiile. La unul a ieşit prea întunecoasă, la altul, prea luminoasă,
unul nu a nimerit focala, la altul a pozat într-o atitudine nefirească. Dar există şi fotografii
destul de fidele originalului. Iar retuşul cu cât schimbă caracterul trăsăturilor? Examinând
acum toate aceste fotografii, putem spune, oare, că toate sunt egale, când printre ele sunt unele
în care nu se recunoaşte nici cel care a fost imortalizat. Lui Moise aşa i-a spus Dumnezeu:
„Vezi să faci acestea toate (cortul) după modelul ce ţi s-a arătat în munte” (Ieş. 25, 40).
Şi aşa a fost până la pogorârea lui Hristos. Domnul, când a venit, ne-a adus din ceruri
un alt cort - sfânta credinţă şi Biserica, chivernisită după cum a văzut şi a auzit El de la Tatăl,
în sfătuirea dinainte de veci a Dumnezeului Triipostatic. Dar au apărut fotografi samavolnici...
ca să retuşeze, să facă alte fotografii, şi au acoperit imaginea... Chipul Bisericii este unul; dar
în fotografiile amatorilor, la unul au ieşit două capete, la altul au dispărut mâinile şi
picioarele, colo ochii au ieşit schimbaţi, dincolo veşmintele sunt cu totul altele şi aşa mai
departe... Dar la toţi apare una şi aceeaşi inscripţie: „Biserica”... Te tot uiţi şi te uiţi şi eşti
obligat să recunoşti: „Nu, nu este ea”. S-ar mai cuveni oare ca după toate acestea noi, cei ce
păstrăm chipul originar al Bisericii, să ne aşezăm alături de ceilalţi? Dar ce să mai vorbim de
alţii? Îl lăsăm pe Atotţiitorul să Se îngrijească de ei. El ne oferă mărturia palpabilă că
originalul este la noi: acestea sunt darurile facerii de minuni, pe care le poate vedea oricine,
ale clarviziunii, ale neputrezirii moaştelor, ale fenomenelor extraordinare - pe toate acestea le
vedem în zilele noastre. Ce să mai vrem? Dumnezeu nu va fi îngăduitor cu mincinoşii.
Domnul e cu noi şi Duhul Său sălăşluieşte în Biserica noastră... Acest lucru il simtim fiecare.
...... aşadar, Biserica noastră este adevărată, este din ceruri pogorâtă şi statornicită pe pământ.
Iar aceia? Ştie Domnul de ei. El nu-şi dezvăluie judecăţile... Va veni şi ziua în care va aduce
la lumină cele tăinuite... Dar deocamdată să ne mulţumim şi cu această rază de lumină,
mărturia de netăgăduit a adevărului." Invataturi si scrisori despre viata crestina

Iti recomand sa citesti aceasta minunata carte a Sfantului Teofan Zavoratul "Invataturi si scrisori despre viata cresina". Ti se vor lamuri toate in cap, cu catolicii , cu luteranii, cu protestantii. Si atunci vei privi oamenii ca oameni cu suflet pe care sa ii iubesti desfacandu-i de credintele false in care se zbat. Cand vezi un om sa vezi un om cu necazurile si bucuriile lui si nu un luteran, sau catolic, sau mai stiu eu ce, pentru ca Domnul stie de toate.
Iar discutii despre credinta cu acestia sa nu purtam daca nu suntem tari in credinta si daca nu cunoastem bine ortodoxia ca asa usor cadem in inselare si ajungem fara sa vrem si noi eretici.
Domnul sa te aibe in paza Sa.

[Adriana3]

În prealabil postat de dobrin7m

Cu spiritul ecumenist te afli in mare inselare. Vicleanul se dovedeste si la tine foarte iscusit. Mare greseala ecumenismul asta. Uratul si mincinosul se ascunde sub aceasta umbrela pe care a pictat-o in afara cu iubire mincinoasa.
Trebuie sa ne iubim aproapele. Indiferent ca e negru sau alb, sau galben la piele. Indiferent ca este sau nu pe drumul cel drept. Dar acesta nu este ecumenism ci este iubire de aproapele si milostenie pentru aproapele.
Dar nu trebuie sa primim nimic care ne departeaza de adevar. Dar trebuie intai sa stabilim adevarul.
Esti ortodoxa vad. Inseamna ca stii ca adevarul se afla in ortodoxie. Nu trebuie sa aduc argumente pentru tine in acest sens. Atunci stii si ca biserica catolica , s-a desprins de biserica mama din anumite considerente. In special politice, economice. Dar nu puteau spune asta ca motiv si atunci au nascocit primatul papal si Filikue si inca cateva mari deosebiri care ii departeaza de dogma protoparintilor nostri. Asta e suficient sa intelegem ca ecumenismul ne face subtil sa lepadam adevarul de credinta. de aceea este o erezie. Singurul ecumensim adevarat este cel prin care toti ratacitii se intorc la adevarul de credinta pastrat de biserica ortodoxa si predat de Iisus Hristos apostolilor si noua mai departe ortodocsilor. de aceea suntem ortodocsi pentru ca pastram credinta cea veche si dreapta altfel era invers. Catolicii au ramas cu numele dar si-au schimbat adevarul. Ceea ce este inadmisibil. Ca adevarul este unul nu mai multe si nici mai multe cai.
Iata un mic cuvant al Sfantului Teofan Zavoratul. Trebuie sa citesti mai mult din Sfintii Parinti si sa vad ca aduci ergumente celor sustinute de tine din cuvantul Sfintilor Parinti care au ca temelie Scriptura.
"De exemplu: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi biserica
Mea... (Matei 16, 18). Nu e de înţeles cum Biserica poate fi întemeiată pe Petru, când temelia ei este Domnul, astfel încât nu poate exista nici o altă întemeiere. Fără a specula în van pentru lămurirea acestei nedumeriri, adresaţi-vă Bisericii şi primiţi accepţiunea care există, şi anume, că aici cuvântul „Petru” nu semnifică persoana Apostolui Petru, ci mărturisirea neclintită a credinţei în Domnul nostru Iisus Hristos. Această neclintire i-a făcut ca stânca pe mucenici. Loveşti stânca oricât, dar nu o sfarmi. Iar catolicii au căutat dezlegarea cu mintea lor şi au ajuns la papă. Oricât ar fi de absurd, iată că ei până astăzi se încăpăţâneaza."

Dobrin,
Avand in vedere ca sunt ortodoxa, am datoria sa caut adevarul. Dvs. Spuneti ca, catolicii au pastrat numele dar au pierdut adevarul in timp ce ortodocsii au pierdut numele dar au pastrat adevarul si acest adevar ar fi dogmele ortodoxe.
Eu insa stiu ca Adevarul nu sunt dogmele ortodoxe ci este o Persoana, Domnul Iisus Hristos "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata". Deci Adevarul nu sunt niste dogme ci este Dumnezeu Insusi. Nu noi detinem Adevarul pentru ca nu putem sa il detinem pe Dumnezeu ci noi putem doar sa umblam in Adevar. Iar in Adevar umbla cei care il urmeaza pe Domnul facand poruncile Sale, porunci care sunt foarte putine: sa il iubim pe Dmnezeu, sa il iubim pe aproapele si sa ne Impartasim cu Trupul si Sangele Sau pentru a avea viata vesnica si a putea intra in Imparatia Lui. Nicaieri nu pomeneste de dogme ci dimpotriva, zice ca toata Legea si proorocii se afla in poruncile de iubire. Asupra acestora Ortodoxia nu are monopol.

In ceea ce il priveste pe Petru si piatra de la temelia Bisericii. Domnul Iisus a spus foarte clar ca El, Domnul este piatra de temelie a Bisericii si ca El, Domnul este bunul pastor care lasa cele 99 oite pentru a pleca in cautarea celei pierdute. O singura exceptie a facut, atunci cand a vorbit cu Petru. Nu a mai zis: "Eu sunt piatra pe care voi construi Biserica" si nici "Eu sunt pastorul care voi pastori oile/mieluseii mei" ci i-a zis lui Petru "tu esti piatra pe care voi construi Biserica" si "paste oitele/mieluseii mei". Cum ar fi putut ca Iisus sa se adreseze unei marturisiri de credinta cu "iti zic tie, tu esti", "paste mieluseii?" etc? Si sa presupunem prin absurd ca Domnul s-ar fi putut adresa unei marturisiri de credinta su nu unei persoane, cum atunci cel care a primit numele de "piatra" a fost o persoana, apostolul Simon si nu marturisirea lui de credinta? Noi nu zicem ca marturisirea noastra de credinta este o piatra ci zicem ca Apostolul Simon este Piatra (Petru). Iar daca ii cititi si dvs. pe sfinti o sa vedeti cum Sf. Ioan Gura de Aur afirma primatul lui Petru, aveti citatul mai sus, in engleza, extras de pe site-ul indicat de Catalin.

Numai bine!

[dobrin7m]

Domnul sa va binecuvinteze si sa va apere de vrasmasul.
Acelasi sfant Teofan Zavoratul
"21. Despre rătăcirea catolică
Mâhnirea mea, pricinuită de atacurile Apusului era cât pe ce să se domolescă. Acum,
însă, a revenit cu o forţă mai mare. O să vă expun în grabă câteva gânduri. La prima vedere,
noi avem cu romano-catolicii multe asemănări: dogmele sunt aceleaşi, cu excepţia celor noi,
inventate de ei despre obârşia Sfântului Duh şi - mai recentă - despre nepărtăşia Maicii
Domnului la păcatul primordial. O altă dogmă a lor este primatul papal. Tainele sunt aceleaşi,
dar aproape toate şi-au schimbat forma şi se deosebesc formal nu numai de Biserica
Răsăriteană, ci şi de propriile lor rânduieli strămoşeşti. Au vecernie, utrenie, liturghie şi alte
slujbe bisericeşti, ca şi noi. Dar, la o privire mai atentă, vedem cât de lipsit de suflet şi chiar
fără sens este totul! La o cercetare amănunţită, este evident oricui cât de departe sunt de
adevăr. Propagandişti vicleni încearcă să ne smintească cu imaginea de ansamblu,
ascunzându-ne deosebirile. Deosebirile care sar în ochi, ei le atenuează prin strâmbă tâlcuire.
De pildă, la Gagarin... „La voi - spune el - nu este lămurit soborniceşte cum trebuie să credem
în originea Sfântului Duh; de aceea, pentru voi credinţa despre purcederea Sfântului Duh şi de
la Fiul este o părere personală, pe care dacă cineva o acceptă, în nici un chip nu va fi supus
judecăţii Bisericii sale”. Observaţi sofismul? Dar, oare, credinţa neîncetată a Bisericii, că El
nu purcede de la Fiul, nu reprezintă tocmai glasul Bisericii? Şi dacă dogma lor nu a fost
acceptată, oare nu înseamnă că întreaga Biserică spune că nu trebuie să se creadă în ea? Iar
Sinodul din vremea patriarhului Fotie şi a papei Ioan al VIII-lea nu a anatemizat, oare, pe cei
ce acceptau purcederea Sfântului Duh şi de la Fiul? Apoi, toate scrierile teologice din Răsărit,
toate catehismele - ce altceva înseamnă, dacă nu exprimarea învăţăturii Bisericii Ortodoxe?
Potrivit acesteia, a crede că Sfântul Duh purcede de la Dumnzeu-Tatăl este o dogmă
obligatorie, iar „a crede latineşte” că El purcede şi de la Fiul este o abatere de la Biserică, o
erezie. Lămuriţi-vă în privinţa acestui sofism!
Se mai spune: „Ce ne împiedică să credem în provenienţa Sfântului Duh şi de la Fiul?
Asta nu vă distruge dogma, ci îi adaugă un nou adevăr; a cunoaşte cinci adevăruri este,
desigur, mai bine decât a şti patru”. Ce curse! E bine să se adauge la un adevăr un alt adevăr,
dar dacă se adaugă o minciună, atunci adevărul se deformează. Dacă amesteci amar cu miere,
strici mierea. Aspră judecată le e scrisă celor ce fac asemenea adaosuri.
Cu aceste şi alte asemenea sofisme ei netezesc deosebirile prea evidente. Eu cred că
bunul simţ este de ajuns pentru a desluşi viclenia. De aceea, ei nu propovăduiesc asemenea
lucruri cunoscătorilor, ci dau drumul în aer la baloane de săpun, la nimereală, poate se lasă
careva amăgit.
Am fost întrerupt, şi chiar pentru multă vreme... Am uitat ce am vrut să vă mai spun.
Aşa - iată ce! Duhul catolicismului este pământesc. Biserica este pentru ei, în concepţia lor, o
corporaţie politică, sprijinită prin forţe şi mijloace omeneşti - cum sunt Inchiziţia, indulgenţele
- şi cu o căpetenie văzută. Biserica Ortodoxă este comuniunea duhovnicească a tuturor în
Iisus Hristos şi, prin El, comuniunea reciprocă între semeni. Biserica este cârmuită în taină de
Domnul şi se îndreaptă spre scopul ei. La ei o conduce papa, şi încotro?!! Deocamdată, destul.
Pentru Dumnezeu, păziţi-vă de spiritele acestea linguşitoare, şi păziţi-i şi pe ceilalţi! Străduiţivă
să citiţi „Adevărul Bisericii universale”, „Cuvântul catolicismului ortodox” de A.N.
Muraviov8 şi în franceză: „Question religieuse d'Orient et d'Occident”, Moskva, 1857. Acolo
toate sunt bine lămurite..." Invataturi si scrisori despre viata crestina

[Adriana3]

În prealabil postat de dobrin7m

Acelasi drag sfant Teofan Zavoratul
"Ce fel de carte v-a tulburat?... Toate traducerile apusene despre viaţa duhovnicească
nu ni se potrivesc. Există în ele un dram de adevăr; dar şi cele mai bune conţin multe himere
şi neadevăruri; flatează, dar nu hrănesc... este ca în zicala: „pe buze a curs, dar în gură n-a
nimerit”. Luaţi-o pe cea mai bună şi mai lăudată dintre ele: Imitarea lui Iisus Hristos de Toma
de Kempis... Citiţi-o cu atenţie şi comparaţi: oferă ea oare acelaşi lucru ca Macarie
Egipteanul, Isaac Sirul sau cuvintele Părinţilor noştri: Serafim, Partenie?... Apusenii vor să se
mântuiască singuri; şi ajung prin strădanii proprii într-o stare de liniştire a inimii,
asemănătoare cu pasivitatea la tăcerea altor forţe. Aici fantezia le zugrăveşte imagini, iar ei se
topesc de admiraţie... Aruncaţi-le! Dumneavoastră vă sunt de ajuns sfinţii pe care îi aveţi.
Oare sunt o sută de adevăruri? Există un singur adevăr. Oare există o sută de căi?
Există o singură cale. Oare sunt o sută de dumnezei? Există Unicul Dumnezeu, o singură
credinţă, un singur botez. Şi cum să fie asta totuna?... Acelea ne sunt oare nouă egale, care ni au nici preoţime, nici sfânta împărtăşanie şi nici pocăinţă? Cum ni se vor ierta păcatele?... Şi cu ce ni se va hrăni duhul? Cu nimic nu se aseamănă toată această filantropie. Ei nu pot
rezolva problema: dar ce înseamnă alte confesiuni? Dar, dacă nu o putem rezolva cum se
cuvine, nu trebuie să o tălmăcim greşit, ci să înţelegem lămurit adevărul. Vedeţi ce se
întâmplă într-o fotografie? Figura naturală a omului este cea mai fidelă imagine a lui. Se fac
poze, apoi se tipăresc fotografiile. La unul a ieşit prea întunecoasă, la altul, prea luminoasă,
unul nu a nimerit focala, la altul a pozat într-o atitudine nefirească. Dar există şi fotografii
destul de fidele originalului. Iar retuşul cu cât schimbă caracterul trăsăturilor? Examinând
acum toate aceste fotografii, putem spune, oare, că toate sunt egale, când printre ele sunt unele în care nu se recunoaşte nici cel care a fost imortalizat. Lui Moise aşa i-a spus Dumnezeu:
„Vezi să faci acestea toate (cortul) după modelul ce ţi s-a arătat în munte” (Ieş. 25, 40).ce spune Sf. Ioan Gura de Aur despre alti apostoli, ca raspuns la ce spune Sf. Ioan Gura de Aur despre Sf. Petru, Şi aşa a fost până la pogorârea lui Hristos. Domnul, când a venit, ne-a adus din ceruri un alt cort - sfânta credinţă şi Biserica, chivernisită după cum a văzut şi a auzit El de la Tatăl, în sfătuirea dinainte de veci a Dumnezeului Triipostatic. Dar au apărut fotografi samavolnici...
ca să retuşeze, să facă alte fotografii, şi au acoperit imaginea... Chipul Bisericii este unul; dar în fotografiile amatorilor, la unul au ieşit două capete, la altul au dispărut mâinile şi
picioarele, colo ochii au ieşit schimbaţi, dincolo veşmintele sunt cu totul altele şi aşa mai
departe... Dar la toţi apare una şi aceeaşi inscripţie: „Biserica”... Te tot uiţi şi te uiţi şi eşti
obligat să recunoşti: „Nu, nu este ea”. S-ar mai cuveni oare ca după toate acestea noi, cei ce păstrăm chipul originar al Bisericii, să ne aşezăm alături de ceilalţi? Dar ce să mai vorbim de alţii? Îl lăsăm pe Atotţiitorul să Se îngrijească de ei. El ne oferă mărturia palpabilă că
originalul este la noi: acestea sunt darurile facerii de minuni, pe care le poate vedea oricine,
ale clarviziunii, ale neputrezirii moaştelor, ale fenomenelor extraordinare - pe toate acestea le vedem în zilele noastre. Ce să mai vrem? Dumnezeu nu va fi îngăduitor cu mincinoşii.
Domnul e cu noi şi Duhul Său sălăşluieşte în Biserica noastră... Acest lucru il simtim fiecare.
...... aşadar, Biserica noastră este adevărată, este din ceruri pogorâtă şi statornicită pe pământ.
Iar aceia? Ştie Domnul de ei. El nu-şi dezvăluie judecăţile... Va veni şi ziua în care va aduce
la lumină cele tăinuite... Dar deocamdată să ne mulţumim şi cu această rază de lumină,
mărturia de netăgăduit a adevărului." Invataturi si scrisori despre viata crestina
Iti recomand sa citesti aceasta minunata carte a Sfantului Teofan Zavoratul "Invataturi si scrisori despre viata cresina". Ti se vor lamuri toate in cap, cu catolicii , cu luteranii, cu protestantii. Si atunci vei privi oamenii ca oameni cu suflet pe care sa ii iubesti desfacandu-i de credintele false in care se zbat. Cand vezi un om sa vezi un om cu necazurile si bucuriile lui si nu un luteran, sau catolic, sau mai stiu eu ce, pentru ca Domnul stie de toate.
Iar discutii despre credinta cu acestia sa nu purtam daca nu suntem tari in credinta si daca nu cunoastem bine ortodoxia ca asa usor cadem in inselare si ajungem fara sa vrem si noi eretici.
Domnul sa te aibe in paza Sa.

Fiecare om are dreptul la o parere personala. Tot ce pot sa spun este faptul ca se vede ca nu i-a cunoscut personal nici pe catolicii si nici pe prtotestantii practicanti ci vorbeste din cliseele si prejudecatile vehiculate de sute de ani in lumea rasariteana.
Fiecare om are dreptul la o opinie fara sa insemne ca opiniile oamenilor reflecta mereu Adevarul cu atat mai mult cu cat adevarul nu este o opinie ci o Persoana plina de iubire pentru fiecare om in parte, o persoana care a varsat cate o picatura din sangele Sau pentru fiecare persoana in parte asa ca nimeni nu poate judeca relatia unui om cu salvatorul Sau. Este ca si cum m-as apuca eu sa zic ca vecina nu isi iubeste sotul pentru ca nu il iubeste in modul in care il iubesc eu pe al meu. Este absurd. Relatia fiecarui om cu Dumnezeu este una foarte personala si daca un om nu o intelege pe a altuia, nu inseamna ca aceea nu-i buna sau e fara valoare. Fiecare om are structura sa proprie si unii pot rezona fata de scrierile Sf. Teofan Zavoratul in timp ce altii pot rezona mai degraba la scrierile catolice tocmai pentru ca fiinta sa este construita intr-un mod mai asemanator acestuia. Singurul care le intelege pe toate este Dumnezeu, el intelege glasul inimii indiferent daca se exprima pe limba rasariteana, orientala sau apuseana.

[dobrin7m]

"40. Despre influenţa nefastă asupra noastră a Apusului şi despre frică

Mi-aţi amintit un sfat pe care vi l-am dat odinioară, în timpul ultimului război: să nu
mergeţi la teatru numai în timpul acelui război. Foarte bine. Pot adăuga ceva?
Întrucât războiul se iscă prin uitarea lui Dumnezeu în timp de pace, rezultă că în timp
de pace trebuie să fugim în fel şi chip de tot ce duce la uitarea lui Dumnezeu. Iar teatrele nu au, oare, această menire? Amintiţi-vă ce se întâmplă cu sufletul la teatru şi după aceea. Turcii
nu au teatru, ei îl înlocuiesc cu opiul. Opiul şi teatrul sunt unul şi acelaşi lucru. Teatrul este o
îndeletnicire total necreştină şi înţelept este cel care nu-l frecventează. Noi l-am preluat din
Apus. Cu Apusul ne-a pedepsit şi ne va pedepsi Domnul, iar noi nu ne învăţăm minte.
Un alt lucru rău este literatura noastră, îmbâcsită de spirit apusean, şi pe aceasta o
curăţeşte Domnul tot prin lovituri din Apus. Dar tot nu avem astâmpăr. Ne-am întinat în
murdăria apuseană până în gât şi totul e bine! Avem ochi, dar nu vedem; avem urechi, dar nu
auzim; şi cu inima nu pricepem. Doamne, miluieşte-ne! Trimite-ne lumina Ta şi adevărul
Tău!
Cum de-aţi devenit atât de temătoare? Nu este normal. Rugaţi-vă Domnului Celui
milostiv şi El vă va da bărbăţie, îndrăzniţi, deci, îndrăzniţi, oameni ai lui Dumnezeu, căci El
va învinge! În biserica mănăstirii care se află pe câmpul de la Borodino* se citeşte necontenit
Psaltirea pentru ostaşii ucişi. Noaptea o citesc pe rând măicuţele. Una dintre ele mi-a spus că,
atunci când îi venea rândul, mai că nu leşina şi adesea fugea afară din biserică, însă apoi
părintele duhovnic a îndrumat-o să se roage în mod special pentru alungarea fricii. Ea s-a
rugat cu post şi frica a părăsit-o.

*Locul uneia dintre cele mai importante bătălii din războiul ruso-francez, soldată cu înfrângerea armatei
napoleoniene (1812)." Sfantul Teofan Zavoratul - Invataturi si scrisori despre viata crestina

[Mihai36]

Parerea mea este ca nu exista iubire falsa ci doar premise false , iubirea nu oate fi falsa , ori e ori nu e , iar acolo unde e ori este curata ori atasata (partinitoare).
Cum Dumnezeu este cel care uneste si nu cel care dezbina de la un punct in colo nu mai poate fi acuzat de farimitarea Bisericii primare asa incit vina o poarta ori cel rau care si-a bagat coada ori cei care au permis acest lucru.

Oare Dumnezeu daca ar veni din nou ar lasa lucrurile asa sau ar restaura si ar rasturna din temelii toata spiritualitatea pamintului ?

Cu siguranta Dumnezeu doreste unitate si nu razboie ideologice partinitoare.
Insa probabil ca dorind unitate nu o doreste in orice conditii.

Infailibilitatea initiala nu apartinea decit conciliului care trebuia sa implineasca anumite conditii canonice intre care si conditia ca toti membrii sinoului sa aibe darul deosebrii duhurilor si al adevarului- lucru care a fost incalcat la Niceea pentru prima oara. Si chiar daca a fost recunoscut ulterior acest lucru cu toate astea nu s-au anulat automat hotaririle luate -lucru care era defaimator in ochii oamenilor dar just in ochii lui Dumnezeu.
Insa infailibilitatea respectiva nu se poate compara cu infailiblitatea lui Dumnezeu ea find deci una iluzorie fiindca ea este supusa partinirii omenesti si limitarilor capacitatii de a putea purta adevaruri mai grele decit poti duce.
De aceea este necesar votul- ca sa micsoreze marja de eroare.
Darul deosebirii adevarului este dincolo de logica, el vine doar prin duh si poate fi verificat si practic pentru ca el depaseste cele 5 simturi find asemanantor cu intuitia dar prin manifestarile duhului care adie ca un vint.
O functie sau un scaun nu te face mai sfint decit esti si nu ofera harisme si daruri, altfel ar fi fost precizate aceste lucruri in mod clar. Daca papa ar fi primit daruri si harisme , har profetic -ele s-ar fi vazut si in afara domenului nterpretativ al scripturii , s-ar fi vazut in viata de fiecare zi ins citi intre papi au avut revelatii si profetii?
Iisus a spus citeva lucruri despre intemeierea biserici, Nu a vb doar odata- iar in una din cazuri adauga la promisunea rezistentei Bisericii in fata eventualelor cuceriri: 'Altfel o voi distruge."
Deasemenea a vb despre venirea dupa El a lupilor infoemtati in blana de oaie, despre pui de cuci si despre o fiara care se cocoata in fruntea bisericii celei mari. A vorbit despre vina varsarii singelui sfintilor si despre alte pacate cu regi si imparatii pamintului.
Nu Dumnezeu este de vina pentru crimele Inchizitiei asupra propriilor calugari trimisi de Dumnezeu sa indrepte dogma si nici pentru fostele ingaduinte papale, nu El este de vina pentru ciopirtirea textului biblic ca sa se potrivasca dogmelor partinitoare, incomplete si fariseice.
Ultima scoatere de verset a avut loc in 2005 atit din versiunea catolica cit si cea BOR asa incit versetul apocaliptic referitor la cele doua strigari a fost declarat si el adaugire ca si altele mai din urma care la fel deranjeza spiritul fariseic si partinitor.
Faptul ca exista sfinti calugari si miracole peste tot nu demonstreaza totodata si sfintenia sinoadelor, sfintii sint ai lui Dumnezeu si nu ai sinoadelor ca sa poata dispuna ele asupra lor.
Faptul ca Fecioara apare in multe aparitii cu precadere in zona catolica nu demonstreaza in nici un fel infailibilitatea papei sau a catolicismului in conditiile in care aduce si observati critice asupra conducerii si a manevrelor de culise josnice ale lor.
Este adevarat ca Ea a afirmat in revelatie ca BC detine adevarul cel mai bne dintre toate bisericile indemnind la afirmarea lui publica cu curaj pentru unirea si pacea intregii lumi insa totodata a indemnat un preot sa mearga la ppa sa ii ceara acest adevar -lucru care demonstreaza ca acest curaj si aceasta dogma a acestui adevar nu se refera la dogma oficiala pentru care nu e nevoie de curaj cu la o dogma tainuita pstrata cel mai bine de catolici comparativ cu celellte biserici -la fel de tainuitoare.
Tebuie sa fie vorba de adevaruri grele si care fac de rusine dogmele vechi din moment ce acest adevar este destinat sa uneasca nu doar crestinatatea dar intreaga lume.
Nu sint de vina parintii teologi revelati ci de vina sint tot sinoadele care au luat doar cit au putut purta ele din revelatile lor. Altfel am sti natura divina a lui Melchisedec, am sti ce sint acele 22 de Luminarii, am sti la ce refera cei doi Fii de care a vb. Zaharia, am sti raspunsurile la toate intrebarile fara raspuns, am sti corect unele interpretari astazi inca eronate. Am judeca si noi neamurile cu nepartinire si cu iubire frateasca ca intre nazuitori sinceri si fara imfumurare religioasa. Am intelege corect planurile lui Dumnezeu in legatura cu mersul vremurilor si al omului pe pamint. Nu ne-a mai bate ca chiorii unii cu altii. Nu ar mai exista lupta concurentiala intre biserici ci ar fi pace si iertare nu razboi si judecare.

Asadar mai este bisrica aceea Una care era odata si care statea pe taria sinceritatii si credintei lui Petru? au este farimitata cucerita din interior si macinata de lupte interne fratricide?
Daca ea nu a fost cucerita de mireni care din dorinta de putere au confiscat marile adevaruri atunci ea va rezista Judecatii , daca nu ea va fi inlocuita de o alta :"Mergi si spunele: Ve-ti fi inlocuiti!"
-verset care demonstreaza prin contextul biblic faptul ca preotilor necredinciosi nu le este teama de caderea spirituala prrin pedeapsa divina ci doar de caderea din scaune. Lucru pentru care pretextind apararea bisericii ar face orice si impotriva oricui- ca si vechii farisei. Ca si Iacov-Irsael care l-a invins pe Iisus pretextind ca e de partea binelui.
Daca ei ar fi sinceri si cu credinta nu s-ar simti nesiguri si cu musca pe caciula si nu ar striga ca din gura de sarpe "aparati biserica" ca hotul care striga "hotul".
De data asta Dumnezeu nu se va mai lasa invins, pentru ca va osindi toti dusmanii Lui. Gindurile si faptele lor le vor fi zadarnicite. Daca El vine sa adune laolalta toate popoarele nimeni nu-i va putea sta impotriva.
In timp ce papalitataea ascunde nejustificat atita vreme a treia revelatie de la Fatima ortodoxia nici nu vrea sa auda de aparitiile si revelatiile mariale din lumea catolica punind din reflex o eticheta si gata.

[Adriana3]

În prealabil postat de dobrin7m

"40. Despre influenţa nefastă asupra noastră a Apusului şi despre frică

Mi-aţi amintit un sfat pe care vi l-am dat odinioară, în timpul ultimului război: să nu
mergeţi la teatru numai în timpul acelui război. Foarte bine. Pot adăuga ceva?
Întrucât războiul se iscă prin uitarea lui Dumnezeu în timp de pace, rezultă că în timp
de pace trebuie să fugim în fel şi chip de tot ce duce la uitarea lui Dumnezeu. Iar teatrele nu au, oare, această menire? Amintiţi-vă ce se întâmplă cu sufletul la teatru şi după aceea. Turcii
nu au teatru, ei îl înlocuiesc cu opiul. Opiul şi teatrul sunt unul şi acelaşi lucru. Teatrul este o
îndeletnicire total necreştină şi înţelept este cel care nu-l frecventează. Noi l-am preluat din
Apus. Cu Apusul ne-a pedepsit şi ne va pedepsi Domnul, iar noi nu ne învăţăm minte.
Un alt lucru rău este literatura noastră, îmbâcsită de spirit apusean, şi pe aceasta o
curăţeşte Domnul tot prin lovituri din Apus. Dar tot nu avem astâmpăr. Ne-am întinat în
murdăria apuseană până în gât şi totul e bine! Avem ochi, dar nu vedem; avem urechi, dar nu auzim; şi cu inima nu pricepem. Doamne, miluieşte-ne! Trimite-ne lumina Ta şi adevărul
Tău!
Cum de-aţi devenit atât de temătoare? Nu este normal. Rugaţi-vă Domnului Celui
milostiv şi El vă va da bărbăţie, îndrăzniţi, deci, îndrăzniţi, oameni ai lui Dumnezeu, căci El
va învinge! În biserica mănăstirii care se află pe câmpul de la Borodino* se citeşte necontenit
Psaltirea pentru ostaşii ucişi. Noaptea o citesc pe rând măicuţele. Una dintre ele mi-a spus că, atunci când îi venea rândul, mai că nu leşina şi adesea fugea afară din biserică, însă apoi
părintele duhovnic a îndrumat-o să se roage în mod special pentru alungarea fricii. Ea s-a
rugat cu post şi frica a părăsit-o.
*Locul uneia dintre cele mai importante bătălii din războiul ruso-francez, soldată cu înfrângerea armatei napoleoniene (1812)." Sfantul Teofan Zavoratul - Invataturi si scrisori despre viata crestina

M-a facut sa zambesc. Tare ii mai era frica de occidentali. :)

[Adriana3]

În prealabil postat de Mihai36

Parerea mea este ca nu exista iubire falsa ci doar premise false , iubirea nu oate fi falsa , ori e ori nu e , iar acolo unde e ori este curata ori atasata (partinitoare).
Cum Dumnezeu este cel care uneste si nu cel care dezbina de la un punct in colo nu mai poate fi acuzat de farimitarea Bisericii primare asa incit vina o poarta ori cel rau care si-a bagat coada ori cei care au permis acest lucru.

Oare Dumnezeu daca ar veni din nou ar lasa lucrurile asa sau ar restaura si ar rasturna din temelii toata spiritualitatea pamintului ?

Cu siguranta Dumnezeu doreste unitate si nu razboie ideologice partinitoare.
Insa probabil ca dorind unitate nu o doreste in orice conditii.

Infailibilitatea initiala nu apartinea decit conciliului care trebuia sa implineasca anumite conditii canonice intre care si conditia ca toti membrii sinoului sa aibe darul deosebrii duhurilor si al adevarului- lucru care a fost incalcat la Niceea pentru prima oara>Si chiar daca a fost recunoscut ulterior acest lucru nu s-au anulat automat toate hotaririle luate lucru care era defaimator in ochii oamenilor dar just in ochii lui Dumnezeu.
Insa infailibilitatea respectiva nu se poate compara cu infailiblitatea lui Dumnezeu ea find deci una iluzorie fiindca ea este supusa partinirii omenesti si limitarilor capacitatii de a putea purta adevaruri mai grele decit poti duce.
De aceea este necesar votul- ca sa micsoreze marja de eroare.
Darul deosebirii adevarului este dincolo de logica, el vine doar prin duh si poate fi verificat si practic pentru ca el depaseste cele 5 simturi find asemanantor cu intuitia dar prin manifestarile duhului care adie ca un vint.
O functie sau un scaun nu te face mai sfint decit esti si nu ofera harisme , altfel ar fi fost precizate aceste lucruri in mod clar.
Iisus a spus citeva lucruri despre intemeierea biserici, nu a vb doar odata- iar in una din cazuri adauga la promisunea rezistentei Bisericii in fata eventualelor cuceriri: 'Altfel o voi distruge."
Deasemenea a vb despre venirea dupa El a lupilor infoemtati in blana de oaie, despre pui de cuci si despre o fiara care se cocoata in fruntea bisericii celei mari. A vorbit despre vi varsarii singelui sfintilor si despre alte pacate cu regi si imparatii pamintului.
Nu Dumnezeu este de vina pentru crimele Inchizitiei asupra proprilor calugari trimisi de Dumnezeu sa indrepte dogma si nici pentru fostele ingaduinte papale, nu El este de vina pentru ciopirtirea textului biblic ca sa se potrivasca dogmelor partinitoare, incomplete si fariseice.
Ultima scoatere de verset a avut loc in 2005 atit din versiunea catolica cit si cea BOR asa incit versetul apocaliptic referitor la cele doua strigari a fost declarat si el adaugire ca si altele mai din urma care la fel deranjeza spiritul fariseic si partinitor.
Faptul ca exista sfinti calugari si miracole peste tot nu demonstreaza totodata si sfintenia sinoadelor, sfintii sint ai lui Dumnezeu si nu ai sinoadelor ca sa poata dispuna ele asupra lor.
Faptul ca Fecioara apare in multe aparitii cu precadere in zona catolica nu demonstreaza in nici un fel infailibilitatea papei sau a catolicismului in conditiile in care aduce si observati critice asupra conducerii si a manevrelor de culise josnice ale lor.
Este adevarat ca Ea a afirmat in revelatie ca BC detine adevarul cel mai bne dintre toate bisericile indemnind la afirmarea lui publica cu curaj pentru unirea si pacea intregii lumi insa totodata a indemnat un preot sa mearga la ppa sa ii ceara acest adevar -lucru care demonstreaza ca acest curaj si aceasta dogma a acestui adevar nu se refera la dogma oficiala pentru care nu e nevoie de curaj cu la o dogma tainuita pstrata cel mai bine de catolici comparativ cu celellte biserici -la fel de tainuitoare.
Tebuie sa fie vorba de adevaruri grele si care fac de rusine dogmele vechi din moment ce acest adevar este destinat sa uneasca nu doar crestinatatea dar intreaga lume.
Nu sint de vina parintii teologi revelati ci de vina sint tot sinoadele care au luat doar cit au putut purta ele din revelatile lor. Altfel am sti natura divina a lui Melchisedec, am sti ce sint acele 22 de Luminarii, am sti la ce refera cei doi Fii de care a vb. Zaharia, am sti raspunsurile la toate intrebarile fara raspuns, am sti corect unele interpretari astazi inca eronate. Am judeca si noi neamurile cu nepartinire si cu iubire frateasca ca intre nazuitori sinceri si fara imfumurare religioasa. Am intelege corect planurile lui Dumnezeu in legatura cu mersul vremurilor si al omului pe pamint. Nu ne-a mai bate ca chiorii unii cu altii. Nu ar mai exista lupta concurentiala intre biserici ci ar fi pace si iertare nu razboi si judecare.

Imi puteti spune va rog din ce confesiune faceti parte? Chiar prin mesaj privat daca nu doriti public. Ideea marii
apostazii la Sinodul de la Niceea precum si cea a falsificarii Bibliei de catre bisericile traditionale am auzit-o la un singur cult pana acum insa discursul lor este destul de diferit de al dvs. Atunci m-a surprins foarte mult sa aud acuzatii aduse acestui sinod desi un prieten care a studiat Teologia Ortodoxa la Bucuresti imi spusese ca se obtinuse unanimitatea prin metode nu tocmai ortodoxe. Acum sunt foarte curioasa ce confesiune acuza sinodul de la Niceea in afara celei pe care o stiam deja. Este foarte inteteresant ce ati scris.

[catalin2]

MIhai36 sustine idei ce apartin de new-age, care nu are legatura cu crestinismul.

[catalin2]

In concluzie, Sf. Ioan Gura de Aur nu stia de niciun primat. Dimpotriva, din scrierile sale reiese ca il considera pe SF. Pavel cel mai mare dintre Sfintii Apostoli. Apoi avea o consideratie la fel de mare si pentru Sf. Petru. Pe acestia ii considera capeteniile Apostolilor, chiar si pe Sf. Ioan si Sf. Iacov. Cum si spune aintr-o omilie, chiar daca toti Apostolii sunt egali, nu toti au avut aceeasi traire. La fel spun si ortodocsii, exista mai multe trepte de slava in cer, pentru cei ce s-au nevoita mai mult va fi o slava mai mare.
Sf. Ioan Gura de Aur chiar contrazice primatul, pentru ca citatul folosit de catolici pentru justificarea primatului, cel cu "Tu esti Petru" el il interpreteaza ca si ortodocsii, ca "piatra" este marturisirea "Tu esti Hristos", si nu varianta catolica, "piatra" s-ar traduce prin "Petru". Cum am mai aratat, in celelalte evanghelii despre acest pasaj, Sf. Petru nu spune ca el spune asta, ci ca Apostolii spun asta, deci nu doar Sf. Petru. Pentru cine poate sa inteleaga.