Sinceritatea :

A existat odata un om care a povestit cum era el odata: ,,Am prigonit pana la moarte aceasta Cale, am legat si am pus in temnita barbati si femei"(FA 22:4).Tot el mai spunea si despre ceea ce intentiona sa faca,,marele preot si tot soborul batranilor imi sunt martori. Am luat chiar si scrisori de la ei catre fratii din Damasc, unde m-am dus sa aduc legati la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca sa fie pedepsiti"(FA 22:5).

Si a mers inante pe acesta cale,nu s-a oprit: ,,Si eu, ce-i drept, credeam ca trebuie sa fac multe lucruri impotriva Numelui lui Isus din Nazaret, si asa am si facut in Ierusalim. Am aruncat in temnita pe multi sfinti, caci am primit puterea aceasta de la preotii cei mai de seama; si, cand erau osanditi la moarte, imi dadeam si eu votul impotriva lor.I-am pedepsit adesea in toate sinagogile si imi dadeam toata silinta ca sa-i fac sa huleasca. In pornirea mea nebuna impotriva lor, ii prigoneam pana si in cetatile straine."(FA 26:9-11).

Si tot acest om,acest infiorator prigonitor,trage si concluzia: ,,Ati auzit, in adevar, care era purtarea mea de altadata, in religia iudeilor. Cum, adica, prigoneam peste masura de mult Biserica lui Dumnezeu si faceam prapad in ea;si cum eram mai inaintat in religia iudeilor decat multi din neamul meu, de o varsta cu mine. Eram insufletit de o ravna nespus de mare pentru datinile stramosesti."(Galateni 1:13-14).

Si lucrurile nu se opresc aici.Omul chiar credea,ca in acest mod,il serveste pe Dumnezeu,ca prigonirea si exterminarea altora era un lucru drept.Chiar a asistat la uciderea lui Stefan,pazind hainele celor care il omorau.Mai mult chiar ,,se invoise la uciderea lui Stefan"(FA 8:1).Pana aici este o imagine teribila,nici macar mila nu poti simti pentru un om care a facut asa ceva.Avea o ura profunda,de fariseu autentic care ,,facea prapad in biserica; intra prin case, lua cu sila pe barbati si pe femei si-i arunca in temnita"(FA 8:3).Nu este o imagine pentru cei care isi doresc perspective idilice,este o imagine dura,sangeroasa.

Odata,acest om poate a asistat la modul cum mentorul sau,Gamaliel,cel de la care invatase Legea,avertiza cu privire la cei pe care el ii prigonea: ,,Barbati israeliti, luati seama bine ce aveti de gand sa faceti oamenilor acestora.Si acum eu va spun: "Nu mai necajiti pe oamenii acestia, si lasati-i in pace! Daca incercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici; dar daca este de la Dumnezeu, n-o veti putea nimici. Sa nu va pomeniti ca luptati impotriva lui Dumnezeu." Acest om sangeros a ajuns sa traiasca aceste cuvinte spuse de mentorul sau.El lupta chiar impotriva lui Dumnezeu.Acest om care in acele clipe poate intruchipa teroarea ingrozitoare pentru cei din jur,se numeste Apostolul Pavel.

Insa dupa ce s-a intalnit cu Cel de Sus,pe un drum prafuit spre Damasc,tot el scria peste ani,catre un copil al sau de suflet in Credinta,Timotei : ,,Multumesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m-a intarit, ca m-a socotit vrednic de incredere si m-a pus in slujba Lui,macar ca mai inainte eram un hulitor, un prigonitor si batjocoritor. Dar am capatat indurare, pentru ca lucram din nestiinta, in necredinta!"(I Timotei 1;12-13).

Asa era Apostolul Pavel.Un hulitor,un prigonitor,un batjocoritor si in esenta un necredincios chiar daca el credea ca este un credincios si face voia Domnului.Acerst om pe care l-ar fi dispretuit oricine,a primit indurare si mai mult,din tortionar a ajuns Apostol al Neamurilor,sfarsind ca un martir.Tot timpul,cu sinceritate,a amintit celor din jur cum era,si cu pocainta a pus miracolul convertirii sale pe seama,,apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu".Mai mult,el s-a considerat apoi ,, rob al lui Dumnezeu si apostol al lui Isus Hristos"si apoi ,, intemnitat al lui Isus Hristos".Din marele fariseu prigonitor nu mai ramisese nimic,doar pocainta,smerenie,sacrificiu si iubire.Din ura totul a devenit dragoste.Din teroare totul a devenit jertfa.Asa lucreaza Cel de Sus,pe cel mare prigonitor poate sa il trasnforme in Apostol.El nu a personaj pozitiv de la inceput.Un autor spunea ca din acesta situatie se pot desprinde cateva idei.

Toti,ca si Pavel,avem parti intunecate in trecut.Cu totii am pacatuit si am facut lucruri de care poate nu suntem mandrii.Nimeni nu este insa iremediabil pierdut cand este vorba de harul lui Dumnezeu.Nu fost unul ca Pavel care,atunci la inceput,intrunea toate motivele damnarii.Insa ca si Pavel,desi putem avea un trecut intunecat,toti putem avea parte de un nou inceput alaturi de Cel de Sus.Daca Cel de Sus a avut mila de unul precum era Pavel,si l-a transformat intr-un mod atat de radical,atunci cu siguranta smerenia,pocainta si sinceritatea lui sunt autentice si toti le putem cauta.Poate ar trebui sa intrebam toti precum a intrebat el "Doamne, ce vrei sa fac?" (FA 9:6).si fiecare,intr-o zi,va primi raspunsul.

Un alt autor spunea ca oamenii confunda convertirea cu maturitatea.Toti se asteapta ca in momentul cand te-ai convertit deja sa-ti pui totul in ordine si sa fii un perfect crestin.Ce trist.Undeva pe drum uitam detaliile trecutului nostru si a harului care ne-a ajutat.Nimeni nu intra intr-o stare de mantuire spirituala instantanee.Maturizarea in Credinta este un proces de o viata,toata viata lui Pavel arata asta.A luptat,a suferit,a avut temeri,bucurii,tristeti,sperante si deziluzii dar a luptat pana la final.Cu sinceritate si pocainta.Cum spunea un reverend: ,,Convertirea unui suflet poate fi un miracol de moment dar formarea unui sfant este sarcina unei vieti intregi".Apostolul Pavel a fost dovada vie a acestor lucruri asa ca,cu credinta-n Cel de Sus,fiecare poate pasi pe acest drum greu,dureros si cu multa suferinta.Dar desi multi nu pot intelege asta,din ele ies bucuria,lumina si mantuirea.Sinceritatea si pocainta au ca efect dragostea prin jertfa de sine.

Sper ca nu am suparat pe nimeni cu postarea mea aiurita.Dau des cu piciorul in tepusa.Sa ne ajute pe toti Cel de Sus sa pasim calea sinceritatii si pocaintei.