MariS_ vrea sa plece. Convingeti-l sa nu!

[MariS_]

În prealabil postat de N.Priceputu

Mi-am amintit şi de vorbele Părintelui Arsenie Papacioc, care cu siguranţă sunt cunoscute de cei mai mulţi dintre noi. Ştiţi că de multe ori spunea că existau discuţii între cuvioşia sa şi Părintele Cleopa; în timp ce părintele Cleopa cerea o nevoinţă aspră, Părintele Arsenie consideră că nu aceasta e necesară, ci „o ţâşnire a inimii către Dumnezeu”; cu alte cuvinte să nu fie „tipic, tipic şi la inimă nimic”.
Personal gândesc că şi nevoinţa este bună, tocmai pentru a mai înmuia inima. Însă dacă nu ăsta este rezultatul, dacă respectăm mai mult sau mai puţin strict nişte reguli şi totuşi inima nu ni s-a înmuiat, nu am devenit mai iertători, mai blânzi, mai jertfitori de sine, asta trebuie să ne pună pe gânduri. Căci faptele fără dragoste nu ne vor mântui.

Subscriu.
Cand Fiul lui Dumnezeu a hotarat sa coboare din inaltimile cele nevazute ale Sfintei Treimi pana la noi muritorii si pacatosii, a facut-o si pentru ca sa ne aduca in intunericul lumii noastre lumina unui SENS nou. Oamenii cautau sensul in gnoza, in mistere, in sofisme, in ratiune si cunoastere, dar Cel ce S-a scoborat pana la noi si a imbracat haina nimicniciei noastre, "chip de rob luand", ne-a adus un altfel de sens: cel al JERTFEI si al izvorului acesteia, DRAGOSTEA jertfelnica. Acesta este sensul inalt al mantuirii si el trebuie sa devina si sensul existential al nostru, al pacatosilor. Simbolul acestui sens este CRUCEA. "Luati-va crucea" este indemnul facut noua ca sa ne insusim sensul existential fara de care nu ne putem mantui. Este minimul necesar pentru mantuirea noastra. Scoboratu-Sa ca sa ne invete Jertfa, coboratu-Sa ca sa ne inalte prin Jertfa si a patimit pentru noi si pacatele noastre ca sa ne curateasca prin Jertfa. Nu prin gnoza, nu prin sofisme, nu prin tipic, nu prin cunoastere. Ci simplu si bland, smerit si bun, la un loc cu talharii, nu de la catedra vreunei academii, nu imbracat in mantia cu ciucuri a fariseilor ultracorecti, a carturarilor atotstiutori, ci in rand cu cei simpli, cu prostituatele, cu talharii si cu vamesii. De ce l-au urmat acestia si nu carturarii asa cum se cadea? Simplu, pentru ca Domnul nostru nu le-a vorbit in gnoza, in sofisme, in filosofii, ci le-a deschis acelora INIMA si aceia L-au primit inlauntru. Carturarii si fariseii aveau mintea plina de cunostinte si tipicuri, dar inima le era inghetata si impietrita. Erau plini de ei si nu puteau accepta dragostea jertfelnica, sensul si lumina cea noua. Se inaltasera pe piedestalul cunoasterii, la rangul de invatatori si calauze, dar nu se indurau sa coboare la rangul de simpli slujitori ai aproapelui, la "injosirea" de a spala picioarele semenilor, de a darui mila si dragoste si jertfa de sine. Jertfa de sine era cel mai greu lucru pentru ei, imposibilul chiar, pentru ca ei erau plini de sine si mandri de sine. "Lepadati-va de sine" este o cerinta nebuneasca pentru ei, de neinteles, nerationala, prosteasca. Insa, nu poti lua CRUCEA, nu poti sa-ti insusesti SENSUL existential al JERTFEI daca nu te lepezi de tine. Nu poti primi Harul daca nu te lepezi de tine. Spune foarte frumos un sfant intr-o scrisoare: "nu poti primi Harul fara sange", adica fara spiritul de jertfa Harul nu vine si nu ramane in noi. Nu se primeste Harul cu lingurita ci cu o inima infranta, inmuiata in dragoste jertfelnica.
Har, smerenie si jertfa de sine.