MariS_ vrea sa plece. Convingeti-l sa nu!

În prealabil postat de catalin2

"Ortodoxia nu este o altă Biserică sau una mai desăvărşită… sau cea mai desăvârşită; este firea omului! Adevărat înţeleasă, Ortodoxia este revenirea acasă."

Definiţia asta dată ortodoxiei este foarte bună, dumnezeiască, aş spune. Ea arată că omul cel adevărat, curat, eliberat de păcate, de tot ce îl depărtează de Dumnezeu, întors Acasă, adică, la Tatăl ceresc e omul care şi-a regăsit adevăratul Chip - Hristos; căci Hristos este Chipul Tatălui, iar pecetea acestui Chip a fost pusă în noi atunci când a fost creat Adam (conform Părintelui Galeriu). Ei bine, aceasta este Ortodoxia: firea cea adevărată a omului; cu alte cuvinte, atunci devenim ortodocşi, când ne-am regăsit adevărata fire.
Acest cuvânt se întâlneşte cu cel al părintelui Arsenie Papacioc: „Hristos este ortodox”. Aceasta înseamnă că El este ortodox (dreptmăritor), nu noi. Noi, numai în măsura în care ne asemănăm Lui. Cuvântul acesta nu vrea să spună că Hristos aparţine Bisericii Ortodoxe (ar fi un absurd ca El să aparţină cuiva), ci că dacă vrem să fim ortodocşi, trebuie să ne asemănăm Lui.
Nu Hristos aparţine Bisericii, ci Biserica este a Lui. El nu este „deţinut” de Biserică sub forma Sfintelor Taine, ci binevoieşte să Se dăruiască pe Sine şi sub această formă, care nu este singura în care Se dă; căci El este şi Cuvântul lui Dumnezeu şi ni se dă şi în cuvintele evangheliei, Se dă şi atunci când Îi împlinim poruncile, căci „Hristos stă ascuns în poruncile Sale” (Sf. Maxim Mărturisitorul).

Ce as putea sa-ti spun mai mult decat ne-am spus noi doi? Iti las, din partea mea,ce i-a spus demult Apostolul Pavel lui Filimon, el cu siguranta a exprimat mai bine ceea ce as dori eu sa-ti spun din inima:

,,Mulţumesc pururea Dumnezeului meu, pomenindu-te în rugăciunile mele, Auzind despre dragostea ta şi despre credinţa pe care o ai către Domnul Iisus şi către toţi sfinţii, Ca părtăşia ta la credinţă să se facă lucrătoare în deplina cunoştinţă a oricărei fapte bune, pe care o faceţi pentru Hristos Iisus; Căci am avut multă bucurie şi mângâiere, din dragostea ta, întrucât inimile sfinţilor s-au odihnit prin tine, frate."

Cel de Sus sa-ti calauzeasca pasii.

În prealabil postat de Marimira

Subscriu si completez cu acest cuvant; astazi la tv trinitas un parinte a spus un cuvant de folos chiar in acest sens. Il cita pe "parintele de la malul marii"- care spunea referindu-se la modul in care trebuie sa ni-i apropiem pe cei care cauta, si bajbaie dupa adevarul Lui Hristos.
Referindu-se la masura dreptatii si a dragostei a spus ca din 10 datorita dreptatii aspre doar doi se vor intoarce, dar din invatarea milostiva spusa cu dragoste din 10 se vor intoarce 8.
Elocvent cuvant a spus parintele.
Dragostea se simte, nu o explicam ...in adevaruri!

Foarte clar si raspicat explicat ! Frumos!

[MariS_]

În prealabil postat de N.Priceputu

Mi-am amintit şi de vorbele Părintelui Arsenie Papacioc, care cu siguranţă sunt cunoscute de cei mai mulţi dintre noi. Ştiţi că de multe ori spunea că existau discuţii între cuvioşia sa şi Părintele Cleopa; în timp ce părintele Cleopa cerea o nevoinţă aspră, Părintele Arsenie consideră că nu aceasta e necesară, ci „o ţâşnire a inimii către Dumnezeu”; cu alte cuvinte să nu fie „tipic, tipic şi la inimă nimic”.
Personal gândesc că şi nevoinţa este bună, tocmai pentru a mai înmuia inima. Însă dacă nu ăsta este rezultatul, dacă respectăm mai mult sau mai puţin strict nişte reguli şi totuşi inima nu ni s-a înmuiat, nu am devenit mai iertători, mai blânzi, mai jertfitori de sine, asta trebuie să ne pună pe gânduri. Căci faptele fără dragoste nu ne vor mântui.

Subscriu.
Cand Fiul lui Dumnezeu a hotarat sa coboare din inaltimile cele nevazute ale Sfintei Treimi pana la noi muritorii si pacatosii, a facut-o si pentru ca sa ne aduca in intunericul lumii noastre lumina unui SENS nou. Oamenii cautau sensul in gnoza, in mistere, in sofisme, in ratiune si cunoastere, dar Cel ce S-a scoborat pana la noi si a imbracat haina nimicniciei noastre, "chip de rob luand", ne-a adus un altfel de sens: cel al JERTFEI si al izvorului acesteia, DRAGOSTEA jertfelnica. Acesta este sensul inalt al mantuirii si el trebuie sa devina si sensul existential al nostru, al pacatosilor. Simbolul acestui sens este CRUCEA. "Luati-va crucea" este indemnul facut noua ca sa ne insusim sensul existential fara de care nu ne putem mantui. Este minimul necesar pentru mantuirea noastra. Scoboratu-Sa ca sa ne invete Jertfa, coboratu-Sa ca sa ne inalte prin Jertfa si a patimit pentru noi si pacatele noastre ca sa ne curateasca prin Jertfa. Nu prin gnoza, nu prin sofisme, nu prin tipic, nu prin cunoastere. Ci simplu si bland, smerit si bun, la un loc cu talharii, nu de la catedra vreunei academii, nu imbracat in mantia cu ciucuri a fariseilor ultracorecti, a carturarilor atotstiutori, ci in rand cu cei simpli, cu prostituatele, cu talharii si cu vamesii. De ce l-au urmat acestia si nu carturarii asa cum se cadea? Simplu, pentru ca Domnul nostru nu le-a vorbit in gnoza, in sofisme, in filosofii, ci le-a deschis acelora INIMA si aceia L-au primit inlauntru. Carturarii si fariseii aveau mintea plina de cunostinte si tipicuri, dar inima le era inghetata si impietrita. Erau plini de ei si nu puteau accepta dragostea jertfelnica, sensul si lumina cea noua. Se inaltasera pe piedestalul cunoasterii, la rangul de invatatori si calauze, dar nu se indurau sa coboare la rangul de simpli slujitori ai aproapelui, la "injosirea" de a spala picioarele semenilor, de a darui mila si dragoste si jertfa de sine. Jertfa de sine era cel mai greu lucru pentru ei, imposibilul chiar, pentru ca ei erau plini de sine si mandri de sine. "Lepadati-va de sine" este o cerinta nebuneasca pentru ei, de neinteles, nerationala, prosteasca. Insa, nu poti lua CRUCEA, nu poti sa-ti insusesti SENSUL existential al JERTFEI daca nu te lepezi de tine. Nu poti primi Harul daca nu te lepezi de tine. Spune foarte frumos un sfant intr-o scrisoare: "nu poti primi Harul fara sange", adica fara spiritul de jertfa Harul nu vine si nu ramane in noi. Nu se primeste Harul cu lingurita ci cu o inima infranta, inmuiata in dragoste jertfelnica.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[glykys]

În prealabil postat de MariS_

Subscriu.
Cand Fiul lui Dumnezeu a hotarat sa coboare din inaltimile cele nevazute ale Sfintei Treimi pana la noi muritorii si pacatosii, a facut-o si pentru ca sa ne aduca in intunericul lumii noastre lumina unui SENS nou. Oamenii cautau sensul in gnoza, in mistere, in sofisme, in ratiune si cunoastere, dar Cel ce S-a scoborat pana la noi si a imbracat haina nimicniciei noastre, "chip de rob luand", ne-a adus un altfel de sens: cel al JERTFEI si al izvorului acesteia, DRAGOSTEA jertfelnica. Acesta este sensul inalt al mantuirii si el trebuie sa devina si sensul existential al nostru, al pacatosilor. Simbolul acestui sens este CRUCEA. "Luati-va crucea" este indemnul facut noua ca sa ne insusim sensul existential fara de care nu ne putem mantui. Este minimul necesar pentru mantuirea noastra. Scoboratu-Sa ca sa ne invete Jertfa, coboratu-Sa ca sa ne inalte prin Jertfa si a patimit pentru noi si pacatele noastre ca sa ne curateasca prin Jertfa. Nu prin gnoza, nu prin sofisme, nu prin tipic, nu prin cunoastere. Ci simplu si bland, smerit si bun, la un loc cu talharii, nu de la catedra vreunei academii, nu imbracat in mantia cu ciucuri a fariseilor ultracorecti, a carturarilor atotstiutori, ci in rand cu cei simpli, cu prostituatele, cu talharii si cu vamesii. De ce l-au urmat acestia si nu carturarii asa cum se cadea? Simplu, pentru ca Domnul nostru nu le-a vorbit in gnoza, in sofisme, in filosofii, ci le-a deschis acelora INIMA si aceia L-au primit inlauntru. Carturarii si fariseii aveau mintea plina de cunostinte si tipicuri, dar inima le era inghetata si impietrita. Erau plini de ei si nu puteau accepta dragostea jertfelnica, sensul si lumina cea noua. Se inaltasera pe piedestalul cunoasterii, la rangul de invatatori si calauze, dar nu se indurau sa coboare la rangul de simpli slujitori ai aproapelui, la "injosirea" de a spala picioarele semenilor, de a darui mila si dragoste si jertfa de sine. Jertfa de sine era cel mai greu lucru pentru ei, imposibilul chiar, pentru ca ei erau plini de sine si mandri de sine. "Lepadati-va de sine" este o cerinta nebuneasca pentru ei, de neinteles, nerationala, prosteasca. Insa, nu poti lua CRUCEA, nu poti sa-ti insusesti SENSUL existential al JERTFEI daca nu te lepezi de tine. Nu poti primi Harul daca nu te lepezi de tine. Spune foarte frumos un sfant intr-o scrisoare: "nu poti primi Harul fara sange", adica fara spiritul de jertfa Harul nu vine si nu ramane in noi. Nu se primeste Harul cu lingurita ci cu o inima infranta, inmuiata in dragoste jertfelnica.
Har, smerenie si jertfa de sine.

MariS, mi-ai facut azi o bucurie. Bunica mea asa a procedat la viata ei, nu stiu daca s-ar fi exprimat asa, ca nu era mare teoreticiana, dar ea pune ain practica exact ce ai spus tu: dragoste, jertfa de sine, fapte bune izvorate din dragoste, nu din tipic.
Ai intrat mai rar, dar ai spus ceva adevarat!

[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

Tocmai de aceea am vorbit de hipercorectitudine, nu de corectitudine. Hipercorectitudinea este duşmanul corectitudinii, deci incorectitudine. În privinţa respectării dogmelor, adică a învăţăturii Bisericii, nu încape discuţie. Acela este adevărul, şi el trebuie făcut cunoscut celor care vor să-l cunoască.

Părerea mea este că marea noastră grijă trebuie să fie „să ne iubim unii pe alţii”, căci „aşa vor cunoaşte că sunteţi ucenicii Mei”. Dragostea e alfa şi omega creştinismului. Toate încep cu ea (căci Dumnezeu este Iubire), toate cu ea sfârşesc.

Si eu sunt de acord cu ceea ce ai scris, de fapt spunem acelasi lucru, cel putin la prima vedere. Eu am spus ca nu stiu ce se intelege prin corectitudine, daca se intelege ca adevarul de credinta nu are importanta sau e doar pentru fundamentalisti e ceva gresit. Si cred ca asta era sensul dat initial pe forum.
Ceea ce scrii mai sus se refera la altceva, la a-i iubi pe toti, indiferent de pacate sau chiar religie. Asta e cu totul altceva, asta spun si cei care condamna alte credinte, ca Parintele Rafail. E de fapt diferenta intre sa iubesti pacatosul dar sa respingi pacatul. Daca iubesti pe un musulman nu trebuie sa te convertesti la islamism ca altfel nu-ti dovedesti iubirea. Sau sa spui ca si islamismul e la fle de bun, pentru ca astfel il renegi pe Iisus.
Da, toti paritnii si sfintii spun de blandete in sensul asta, se spune sa-l certi cu blandete. Asa trebuie facut.
Dar nu intotdeauna reuseste fiecare sa faca asta. In primul rand nu am ajuns noi la masura parintilor sau sfintilor, sa avem dragoste curata pentru toti. In al doilea rand aici pe forum e o situatie atipica fata de viata reala. De exemplu vorbesti cu un om si te citesc vreo 100. Apoi nu-l vezi pe cel cu care vorbesti, esti singur cu calculatorul. Iar unii sunt mai agresivi, nu stii cum sa reactionezi pe moment.

În prealabil postat de catalin2

Si eu sunt de acord cu ceea ce ai scris, de fapt spunem acelasi lucru, cel putin la prima vedere. Eu am spus ca nu stiu ce se intelege prin corectitudine, daca se intelege ca adevarul de credinta nu are importanta sau e doar pentru fundamentalisti e ceva gresit. Si cred ca asta era sensul dat initial pe forum.

Să ne ajute Dumnezeu să formăm, fie şi aici, pe forum, o mare familie, şi să învăţăm unii de la alţii, ca să ne zidim împreună. Nepricepuţi suntem cei mai mulţi dintre noi şi avem nevoie de îndrumători, însă păstrând dorinţa sinceră de a fi de folos şi de a ne folosi, totodată, cred că ne putem ajuta, aşa cum un şchiop poate fi ajutat de alt şchiop (de preferat să fie şchiopi de picioare diferite). Faptul că putem sta de vorbă unii cu alţii despre Hristos mi se pare nu puţin lucru, şi ne ajută pe toţi să ne întărim în credinţă.

[catalin2]

În prealabil postat de glykys

MariS, mi-ai facut azi o bucurie. Bunica mea asa a procedat la viata ei, nu stiu daca s-ar fi exprimat asa, ca nu era mare teoreticiana, dar ea pune ain practica exact ce ai spus tu: dragoste, jertfa de sine, fapte bune izvorate din dragoste, nu din tipic.
Ai intrat mai rar, dar ai spus ceva adevarat!

Nu stiu daca despre tipic era vorba sau despre invataturile de credinta si BO. Bunica ta pe langa acestea a avut si o intelgere a credintei dreapta, a ramas ortodoxa. In schimb daca devenea se convertea la adeventisti sa zicem nu prea era acelasi lucru, nu? Bunicii lui draga de Anna erau buni dar s-au convertit la neoprotestanti (daca am inteles eu bine).
Eu cred ca cine e practicant si merge si la Liturghii si aculta predicile preotilor cunoaste si invatatura, pentru asta nu e nevoie sa citeasca niste carti. Mie imi plac foarte mult si persoane care nu sunt ortodoxe sau nici macar crestine. Persoane deosebite am intalnit si printre unguri, sau chiar turci, indieni, americani, etc.

[glykys]

În prealabil postat de catalin2

Nu stiu daca despre tipic era vorba sau despre invataturile de credinta si BO. Bunica ta pe langa acestea a avut si o intelgere a credintei dreapta, a ramas ortodoxa. In schimb daca devenea se convertea la adeventisti sa zicem nu prea era acelasi lucru, nu? Bunicii lui draga de Anna erau buni dar s-au convertit la neoprotestanti (daca am inteles eu bine).
Eu cred ca cine e practicant si merge si la Liturghii si aculta predicile preotilor cunoaste si invatatura, pentru asta nu e nevoie sa citeasca niste carti. Mie imi plac foarte mult si persoane care nu sunt ortodoxe sau nici macar crestine. Persoane deosebite am intalnit si printre unguri, sau chiar turci, indieni, americani, etc.

Asa este, bunica mea era ortodoxa practicanta, dar stia de ce se duce duminica la liturghie, de ce se roaga, de ce tine post, de ce se spovedeste si se impartaseste: din dragoste fata de Dumnezeu. Stia si de ce da milostenie si face fapte bune: din dragoste fata de aproapele. asa e, nu citise ea prea multe carti, dar traise suficiente. Adica nu le facea mecanic si din tipic, ca asa trebuie, ci pentru ca asa simtea. Iar bunica nu putea decat sa simta ortodox.

Mi-aduc aminte ca avem in scoala primara niste colege sectante, martorii lui iehova, parca. Ei, si mama acestora intrase in discutii contradictorii pe teme religioase cu bunica, si hotarasera sa isi dea intalnire, sa aduca fiecare argumente. Bunica nu stia prea multa teologie, doar din ce auzise la biserica si, mai ales, din ce traise si din ce i se aratase in diferite imprejurari. Mi-aduc aminte ca si-a luat in ziua aceea Biblia la ea si niste portocale, pentru ca stia ca fetita aceleia e bolnava si saraca. Persoana respectiva nu a mai venit la intalnire si bunicii ii parea rau ca a pierdut ocazia sa manance si fetita aceea niste portocale.

P.S. Cred ca le va fi mai usor la judecata acelor turci, americani, care nu sunt ortodocsi si fac faptele ortodoxiei, decat noua, ortodocsilor cu nume si tipic si la inima nimic.

[DragosP]

În prealabil postat de glykys

...
P.S. Cred ca le va fi mai usor la judecata acelor turci, americani, care nu sunt ortodocsi si fac faptele ortodoxiei, decat noua, ortodocsilor cu nume si tipic si la inima nimic.

Offtopic
Nu ştii pilda cu imamul care se purta cu slujitorii săi ca şi cu copiii lui? La un moment dat ajunge să discute cu un preot ortodox, şi-l întreabă pe acesta dacă, după părerea lui, conform cu credinţa ortodoxă, ţinând cont că a făcut numai fapte bune în viaţa lui, se va mântui.
Părintele i-a răspuns: "când vei muri, cine va moşteni averea agonisită? Slujitorii tăi sau copiii tăi?" Auzind acestea, s-a botezat ortodox.