Sa ramanem ORTODOCSI pana la capat !

[dobrin7m]

În prealabil postat de N.Priceputu

E clar că părerile sunt împărţite între marii duhovnici şi teologi ai noştri. Unii ne spun aceasta, părintele Stăniloae, a cărui competenţă e dincolo de orice discuţie, după părerea mea, ne spune că se vor mântui.

Ce ne facem? Cum înţelegem? Cred că e clar că va înţelege fiecare după învăţătorii pe care a ales să-i urmeze. Dacă cei mai mari curaţi dintre creştini nu au căzut de acord cu privire la acest aspect, deduc că acest răspuns nu este uşor de dat. E mai bine să rămână incert, aşa cum incertă este mântuirea fiecăruia dintre noi. Putem spune că ortodocşii au la dispoziţie toate mijloacele pentru a primi mântuirea.

A avea deosebiri în felul în care înţelegem lucrurile este normal, întrucât în cunoaşterea adevărului înaintăm mereu, nu ne oprim niciodată. Să rămânem, însă, fraţi şi să nu ne excludem unii pe alţii. Cred că am putea să ne înţelegem dacă am admite cu toţii că această problemă este peste puterile noastre de înţelegere. Să o lăsăm în seama lui Dumnezeu, iar noi să ne vedem mai departe de credinţna noastră creştină drept-măritoare, pe care să o iubim. Iar dacă o vom iubi cu adevărat, alţii vor putea vedea la noi această dragoste şi poate se vor îndrăgosti şi ei.

Iata cum ne intelegem. Parintele Staniloaie nu gresea dar nici Parintele de la Manastirea Prislop nu gresea.
Cum vine asta? Ne da raspuns Parintele Petroniu de la Prodromu Sfantul Munte Athos

``
- Avva, dacă Dumnezeu e bun și numai bun, poate hărăzi El iadul pentru „lucrul mâinilor Sale”?

- Nu Dumnezeu îl condamnă pe om, el își alege locul din timpul vieții acesteia. Nu Dumnezeu ne hărăzește iadul. Dimpotrivă, El ne spune: "Mergeți și moșteniți Împărăția Cerurilor". Omul este cel care aduce iadul cu dânsul. Pentru că și raiul și iadul ni le pregătim noi, aici. Nu este pedeapsă, ci omul e chinuit de propriile lui opțiuni greșite: cu ce ne ducem dincolo, aceea avem. Cum am spus și mai înainte, el se duce pe lumea cealaltă cu păcatele de aici: desfrânat ai fost, bețiv sau drogat, învrăjbit sau răutăcios, așa pleci dincolo, în veșnicie. Aici, pe pământ, el își poate satisface toate aceste porniri. Omul rămâne cu aceste porniri păcătoase și pe lumea cealaltă, numai că acolo nu și le mai poate satisface. Pentru păcătos, acestea sunt chinuri în iad.``

Sunt cu totul de acord aici cu dvs, ca ar trebui sa ne vedem fiecare de propria mantuire.
Am ajuns la concluzia ca multi dintre noi gandim ca e mai usor sa ne imantuim daca reusim sa aducem pe cineva pe calea cea buna decat sa ne nevoim in priveghere, rugaciune si plangerea propriilor pacate spre mantuirea noastra.
Doamne ajuta!

[cristiboss56]

Se fac iar mari confuzii ! Ramai in credinta in care te-ai nascut si botezat , fara a navali insa peste cei de aici , si ca un exemplu pozitiv, in acest sens este Mihnea si multi alti frati de credinta cu tine ! Nu stiu cine te-a blestemat , sau cine are asemenea ganduri , caci a blestema pe cineva este unul din cele mai grave pacate posibile cu repercusiuni foarte grave . Deci , daca a existat asa ceva din partea cuiva , sa-i fie rusine caci nu reprezinta decat pe satana , asa ceva nu se face . Eu , totusi nu am citit aici nici un blestem , dar poate imi scapa , iar de exista te rog sa dai link-ul pentru a anuta adminul . In alta ordine de idei , nu voi catolicii sunteti principalul "pericol" in convertirea ortodocsilor , ci sunt cei care va vor face si voua multe necazuri de nu vegheati cum trebuie . Crezi ca daca o colega a noastra a trecut la catolici e lucru rau pana la urma ? Daca analizam in profunzime ideile , atitudinea si mesajele ei , ne dam seama ca era catolica in suflet mai de multisor , dar purta eticheta de ortodox ! Castigul e al nostru in astfel de situatii ! Mare atentie la : protestanti , neoprotestanti , baptisti , anabaptisti , adventisti , penticostali ( deja s-a relogat cineva din Constanta ) ,crestini dupa evanghelie , luteranii , reformatii , biserica nou apostolica , etc . Au impanzit romania , lumea , si pericolul real de la ei pleaca . Acum , de unde s-au desprins ei voi stiti cel mai bine . Deci , te rog sa stai linistita , si sa-ti urmezi credinta si biserica in care te-ai nascut si botezat ! Cu Dumnezeu inainte !+

În prealabil postat de cristiboss56

Mare atentie la : protestanti , neoprotestanti , baptisti , anabaptisti , adventisti , penticostali ( deja s-a relogat cineva din Constanta ) ,crestini dupa evanghelie , luteranii , reformatii , biserica nou apostolica , etc . Au impanzit romania , lumea , si pericolul real de la ei pleaca . Acum , de unde s-au desprins ei voi stiti cel mai bine . Deci , te rog sa stai linistita , si sa-ti urmezi credinta si biserica in care te-ai nascut si botezat ! Cu Dumnezeu inainte !+

Ca unul care cunoaşte foarte bine mediul neoprotestant (din familie), o să-mi permit să vă indic o modalitate de a ne apăra nu de ei, ci de rătăcirile pe care le propagă.
Întâi de toate, aş vrea să arăt că principala cauză pentru care fenomenul este atât de răspândit e nevrednicia noastră, iar nu coruptibilitatea lor. Au vrut să se hrănească în Biserică, însă au rămas flămânzi.
Vă voi povesti, pe scurt, trei cazuri în care persoanele au fost smintite de către cei din Biserică.
Una dintre bunicile mele, tânără fiind, îi cerea duhovnicul să postească. Ea nu prea înţelegea pentru ce şi îi venea foarte greu. Ducându-se nu ştiu cu ce problemă la părinte acasă l-a găsit la masă, mâncând de dulce în timpul postului. Vă daţi seama că era greu să nu se smintească. Era o femeie simplă, de la ţară, nu-i citise pe Sfinţii Părinţi. Avea nevoie de exemplu personal.
Cealaltă bunică a fost de mică învăţată că nu e bine să te închini, că e păcat, în general, să faci ce fac ortodocşii (mama ei era „pocăită”). La şcoală preotul preda religia. Şi pentru că ea credea că e păcat, nu vroia să sărute crucea. Preotul o bătea cu crucea peste gură ca să o sărute. Credeţi că asta a făcut-o să iubească crucea?
Un al treilea caz mi l-a povestit un fost coleg. În copilărie, în satul lui veniseră nişte pocăiţi cu o căruţă cu biblii sau cărţi de ale lor. Era duminică. Nu mai ştiu dacă era vară sau iarnă. Preotul, ieşind de la liturghie împreună cu poporul, i-a îndemnat să ia găleţi cu apă şi au mers de le-au vărsat peste misionarii neoprotestanţi. Urmarea a fost că acest fost coleg, copil pe atunci, s-a depărtat de ortodocşi.
Ceea ce vreau să spun este că astfel de atitudini, care se mai regăsesc şi în ziua de astăzi printre noi, nu fac decât foarte mult rău; nu îndreaptă pe nimeni.
Aceste persoane de care v-am povestit erau însetate după Dumnezeu, aşa încât atunci când li s-a făcut cunoscută Evanghelia, au început să-L iubească sincer pe Domnul, în felul lor copilăresc.
De aceea, cred că cea mai bună metodă dacă vrem ca misionarismul neoprotestant să înceteze este ca Biserica noastră să le iasă în întâmpinare tuturor credincioşilor, începând cu cei mai simpli, cu cei care cunosc cel mai puţin cuvântul lui Dumnezeu. Dacă vrem ca ei să nu mai citească biblii neoprotestante, de ce nu le ieşim noi în întâmpinare cu biblii ortodoxe? Iar apoi, pentru a fi ajutaţi să înţeleagă cum trebuie Evanghelia, să se facă discuţii în după-amiezele de duminică, de exemplu.
Oamenii sunt flămânzi. „Daţi-le voi să mănânce”, a spus Hristos.

[dobrin7m]

În prealabil postat de N.Priceputu

Ca unul care cunoaşte foarte bine mediul neoprotestant (din familie), o să-mi permit să vă indic o modalitate de a ne apăra nu de ei, ci de rătăcirile pe care le propagă.
Întâi de toate, aş vrea să arăt că principala cauză pentru care fenomenul este atât de răspândit e nevrednicia noastră, iar nu coruptibilitatea lor. Au vrut să se hrănească în Biserică, însă au rămas flămânzi.
Vă voi povesti, pe scurt, trei cazuri în care persoanele au fost smintite de către cei din Biserică.
Una dintre bunicile mele, tânără fiind, îi cerea duhovnicul să postească. Ea nu prea înţelegea pentru ce şi îi venea foarte greu. Ducându-se nu ştiu cu ce problemă la părinte acasă l-a găsit la masă, mâncând de dulce în timpul postului. Vă daţi seama că era greu să nu se smintească. Era o femeie simplă, de la ţară, nu-i citise pe Sfinţii Părinţi. Avea nevoie de exemplu personal.
Cealaltă bunică a fost de mică învăţată că nu e bine să te închini, că e păcat, în general, să faci ce fac ortodocşii (mama ei era „pocăită”). La şcoală preotul preda religia. Şi pentru că ea credea că e păcat, nu vroia să sărute crucea. Preotul o bătea cu crucea peste gură ca să o sărute. Credeţi că asta a făcut-o să iubească crucea?
Un al treilea caz mi l-a povestit un fost coleg. În copilărie, în satul lui veniseră nişte pocăiţi cu o căruţă cu biblii sau cărţi de ale lor. Era duminică. Nu mai ştiu dacă era vară sau iarnă. Preotul, ieşind de la liturghie împreună cu poporul, i-a îndemnat să ia găleţi cu apă şi au mers de le-au vărsat peste misionarii neoprotestanţi. Urmarea a fost că acest fost coleg, copil pe atunci, s-a depărtat de ortodocşi.
Ceea ce vreau să spun este că astfel de atitudini, care se mai regăsesc şi în ziua de astăzi printre noi, nu fac decât foarte mult rău; nu îndreaptă pe nimeni.
Aceste persoane de care v-am povestit erau însetate după Dumnezeu, aşa încât atunci când li s-a făcut cunoscută Evanghelia, au început să-L iubească sincer pe Domnul, în felul lor copilăresc.
De aceea, cred că cea mai bună metodă dacă vrem ca misionarismul neoprotestant să înceteze este ca Biserica noastră să le iasă în întâmpinare tuturor credincioşilor, începând cu cei mai simpli, cu cei care cunosc cel mai puţin cuvântul lui Dumnezeu. Dacă vrem ca ei să nu mai citească biblii neoprotestante, de ce nu le ieşim noi în întâmpinare cu biblii ortodoxe? Iar apoi, pentru a fi ajutaţi să înţeleagă cum trebuie Evanghelia, să se facă discuţii în după-amiezele de duminică, de exemplu.
Oamenii sunt flămânzi. „Daţi-le voi să mănânce”, a spus Hristos.

Perfect adevarat. Aceasta atitudine uneori apare si aici pe acest forum.
In multe discutii in loc sa raspundem intrebarilor celor care nu cunosc, ne intrecem intre noi cu stiinta, iar daca vrem sa invatam ceva gasim multa contrazicere si intrecere intre oameni de parca am fi la un maraton de idei.

În prealabil postat de N.Priceputu

De aceea, cred că cea mai bună metodă dacă vrem ca misionarismul neoprotestant să înceteze este ca Biserica noastră să le iasă în întâmpinare tuturor credincioşilor, începând cu cei mai simpli, cu cei care cunosc cel mai puţin cuvântul lui Dumnezeu. Dacă vrem ca ei să nu mai citească biblii neoprotestante, de ce nu le ieşim noi în întâmpinare cu biblii ortodoxe? Iar apoi, pentru a fi ajutaţi să înţeleagă cum trebuie Evanghelia, să se facă discuţii în după-amiezele de duminică, de exemplu.
Oamenii sunt flămânzi. „Daţi-le voi să mănânce”, a spus Hristos.

"Cuvintele sunt cărările faptelor".(Sf. Ioan Gură de Aur)
In sfarsit vad si eu ceva ce mi-ar place ca sa se traduca si in fapte si as adauga vorbele Maici Tereza...care imi plac enorm:
" Uni oameni sunt infometati de dragoste mai mult decat de paine.
Foamea pentru iubire este mult mai greu de potolit decât foamea pentru pâine.
Dumnezeu a făcut lumea suficient de bogată pentru a hrăni şi îmbrăca toţi oamenii.
Mândria distruge totul. Pentru a fi asemănători lui Iisus, trebuie să fim blânzi şi umili în sufletul nostru.
Oamenii care se iubesc unii pe alţii profund şi adevărat sunt cei mai fericiţi oameni din lume. Ei pot avea foarte puţine lucruri, pot să nu aibă nimic, dar sunt oameni fericiţi. Totul depinde de cum ne iubim unii pe alţii."

..Sunt ortodoxa dar apreciez lucrurile bune in toti locuitori acestei planete, indiferent cine sunt ei..poate candva vom intelege ca fiecare din ei este aproapele nostru si ca Dumnezeu este inainte de toate dragoste.

[quote=Marilena B;384247
..Sunt ortodoxa dar apreciez lucrurile bune in toti locuitori acestei planete, indiferent cine sunt ei..poate candva vom intelege ca fiecare din ei este aproapele nostru si ca Dumnezeu este inainte de toate dragoste.[/QUOTE]


Eşti un spirit evoluat, care ai surprins perfect mesajele divine înscrise în memoria existenţei noastre ! Da, lectia primordială a fost şi rămane iubirea, aceea profundă care nu se lasaă alterată de micimea mintilor umane avide sa se creadă atotştiutoare, superioare tuturor care cred oarecum altfel...De aceea eu zic că e indicat intâi să ramanem OAMENI si CRESTINI, apoi tot restul....

[CelMandru]

În prealabil postat de misteria

Eşti un spirit evoluat, care ai surprins perfect mesajele divine înscrise în memoria existenţei noastre ! Da, lectia primordială a fost şi rămane iubirea, aceea profundă care nu se lasaă alterată de micimea mintilor umane avide sa se creadă atotştiutoare, superioare tuturor care cred oarecum altfel...De aceea eu zic că e indicat intâi să ramanem OAMENI si CRESTINI, apoi tot restul....

Poate că nu ai făcut referire la tine, dar eu cred opusul. Părerea mea este că cine-i percepe pe ceilalţi ca nişte minţi umane avide să se creadă atotştiutoare, superioare tuturor, este sau nu vrea să fie iertător. Iubirea înseamnă şi iertare, şi duşmanul nu-i decât în mintea ta, căci dacă ai radia de atâta ocean de iubire, ţi s-ar părea că-i raiul pe pământ, şi-n rai nu găseşti şi bine şi rău...doar bine. E greu să fii mereu iertător, dar măcar străduieşte-te...

Misteria, nu are nimeni nimic cu tine. Doar că vrei să intri într-o horă care-i formată din persoane care sunt sau îşi doresc să fie creştini ortodocşi trăitori. Poate că nu reuşesc, dar măcar încearcă, şi asta-i ajută să se culeagă de pe jos în momentele grele. Asta-i cu putinţă doar datorită milei Lui Dumnezeu. Că vrei tu să crezi asta sau nu, tot adevărat rămâne, căci Adevărul e unul singur şi acesta-l găseşti doar în ortodoxie.

Acest adevăr se relevă celor credincioşi dar şi celor necredincioşi sau de altă religie, cu ştiinţa sau fără ştiinţa lor. Tu te poţi mântui indiferent de situaţie, căci nimeni nu poate cuprinde logica dumnezeiască, dar între timp noi ăştia care năzuim către Hristos, rămânem ortodocşi până la capăt.

În prealabil postat de CelMandru

Poate că nu ai făcut referire la tine, dar eu cred opusul. Părerea mea este că cine-i percepe pe ceilalţi ca nişte minţi umane avide să se creadă atotştiutoare, superioare tuturor, este sau nu vrea să fie iertător. Iubirea înseamnă şi iertare, şi duşmanul nu-i decât în mintea ta, căci dacă ai radia de atâta ocean de iubire, ţi s-ar părea că-i raiul pe pământ, şi-n rai nu găseşti şi bine şi rău...doar bine. E greu să fii mereu iertător, dar măcar străduieşte-te...

Misteria, nu are nimeni nimic cu tine. Doar că vrei să intri într-o horă care-i formată din persoane care sunt sau îşi doresc să fie creştini ortodocşi trăitori. Poate că nu reuşesc, dar măcar încearcă, şi asta-i ajută să se culeagă de pe jos în momentele grele. Asta-i cu putinţă doar datorită milei Lui Dumnezeu. Că vrei tu să crezi asta sau nu, tot adevărat rămâne, căci Adevărul e unul singur şi acesta-l găseşti doar în ortodoxie.

Acest adevăr se relevă celor credincioşi dar şi celor necredincioşi sau de altă religie, cu ştiinţa sau fără ştiinţa lor. Tu te poţi mântui indiferent de situaţie, căci nimeni nu poate cuprinde logica dumnezeiască, dar între timp noi ăştia care năzuim către Hristos, rămânem ortodocşi până la capăt.

Adică tu vrei să îmi spui ca NU iubirea este condiţia primordială? Iar cei care JUDECĂ MEREU să fim serioşi...NU ştiu ei de fapt CE este IUBIREA....Cît despre restul fiecare crede cum simte...Nu cred că e greşit să fii creştin ortodox, catolic sau greco catolic....

[catalin2]

În prealabil postat de misteria

Eşti un spirit evoluat, care ai surprins perfect mesajele divine înscrise în memoria existenţei noastre ! Da, lectia primordială a fost şi rămane iubirea, aceea profundă care nu se lasă alterată de micimea mintilor umane avide sa se creadă atotştiutoare, superioare tuturor care cred oarecum altfel...De aceea eu zic că e indicat intâi să ramanem OAMENI si CRESTINI, apoi tot restul....

Gluma involuntara, se intelege de fapt exact invers decat ceea ce vrei sa spui. Un fel de cat de iubitori suntem noi spiritele evoluate fata de oamenii astia mici si vrednici de dispret. :) Nu cumva ai vrut sa spui de iubirea de sine?

În prealabil postat de catalin2

Gluma involuntara, se intelege de fapt exact invers decat ceea ce vrei sa spui. Un fel de cat de iubitori suntem noi spiritele evoluate fata de oamenii astia mici si vrednici de dispret. :) Nu cumva ai vrut sa spui de iubirea de sine?

NU...iubirea de sine e una şi cea faţă de OAMENI e alta...Iar interpretările vin de la modul în care un suflet vrea-poate-ştie pricepe...