Sa ramanem ORTODOCSI pana la capat !

În prealabil postat de dobrin7m

Parintele de la Manastirea Prislop mi-a spus asa: sectarii vor merge in iad cu Biblia subrat.
Dumnezeu sa ne ajute pe toti.

E clar că părerile sunt împărţite între marii duhovnici şi teologi ai noştri. Unii ne spun aceasta, părintele Stăniloae, a cărui competenţă e dincolo de orice discuţie, după părerea mea, ne spune că se vor mântui.

Ce ne facem? Cum înţelegem? Cred că e clar că va înţelege fiecare după învăţătorii pe care a ales să-i urmeze. Dacă cei mai mari curaţi dintre creştini nu au căzut de acord cu privire la acest aspect, deduc că acest răspuns nu este uşor de dat. E mai bine să rămână incert, aşa cum incertă este mântuirea fiecăruia dintre noi. Putem spune că ortodocşii au la dispoziţie toate mijloacele pentru a primi mântuirea.

A avea deosebiri în felul în care înţelegem lucrurile este normal, întrucât în cunoaşterea adevărului înaintăm mereu, nu ne oprim niciodată. Să rămânem, însă, fraţi şi să nu ne excludem unii pe alţii. Cred că am putea să ne înţelegem dacă am admite cu toţii că această problemă este peste puterile noastre de înţelegere. Să o lăsăm în seama lui Dumnezeu, iar noi să ne vedem mai departe de credinţna noastră creştină drept-măritoare, pe care să o iubim. Iar dacă o vom iubi cu adevărat, alţii vor putea vedea la noi această dragoste şi poate se vor îndrăgosti şi ei.

[glykys]

În prealabil postat de N.Priceputu

E clar că părerile sunt împărţite între marii duhovnici şi teologi ai noştri. Unii ne spun aceasta, părintele Stăniloae, a cărui competenţă e dincolo de orice discuţie, după părerea mea, ne spune că se vor mântui.

Ce ne facem? Cum înţelegem. Cred că e clar că va înţelege fiecare după învăţătorii pe care a ales să-i urmeze. Însă e bine ca, dincolo de acest aspect, care probabil ne depăşeşte înţelegerea, să rămânem fraţi şi să nu ne excludem unii pe alţii. Cred că am putea să ne înţelegem dacă am admite cu toţii că mântuirea este peste puterile noastre de înţelegere. Să o lăsăm în seama lui Dumnezeu, iar noi să ne vedem mai departe de credinţa noastră creştină drept-măritoare, pe care să o iubim. Iar dacă o vom iubi cu adevărat, alţii vor putea vedea la noi această dragoste şi poate se vor îndrăgosti şi ei.

Iacata un raspuns impaciuitor si nu mai putin ortodox.

[AlinB]

În prealabil postat de N.Priceputu

E clar că părerile sunt împărţite între marii duhovnici şi teologi ai noştri. Unii ne spun aceasta, părintele Stăniloae, a cărui competenţă e dincolo de orice discuţie, după părerea mea, ne spune că se vor mântui.

Ce ne facem? Cum înţelegem? Cred că e clar că va înţelege fiecare după învăţătorii pe care a ales să-i urmeze. Dacă cei mai mari curaţi dintre creştini nu au căzut de acord cu privire la acest aspect, deduc că acest răspuns nu este uşor de dat. E mai bine să rămână incert, aşa cum incertă este mântuirea fiecăruia dintre noi. Putem spune că ortodocşii au la dispoziţie toate mijloacele pentru a primi mântuirea.

Ca de obicei in discutii de genul asta, se rateaza esenta.
Nu e vorba de cine se mantuieste si de cine nu, este vorba de dreapta credinta, adica calea lasata de Dumnezeu pentru mantuire.

Mantuirea propriuzisa este intr-adevar judecata lui Dumnezeu, si daca Dumnezeu va mantui si budhisti, yoghini, samani, canibali, protestanti, neoprotestanti, romano-catolici, etc. (ceea ce nu este imposibil) asta nu inseamna ca tot ceea ce ei practica si cred ei este "credinta adevarata" sau Dumnezeu este de acord cu ceea ce fac ei.

Acum este clar?

Si la fel, daca esti ortodox nu inseamna automat ca ai mantuirea garantata (cum cred unii neoprotestanti) iar daca nu te mantuiesti si multi ortodocsi vor ajunge in Iad, de la vladica la opinca, nu inseamna ca ortodoxia (credinta ortodoxa) nu este calea lasata de Dumnezeu pentru mantuire.

A avea deosebiri în felul în care înţelegem lucrurile este normal, întrucât în cunoaşterea adevărului înaintăm mereu, nu ne oprim niciodată. Să rămânem, însă, fraţi şi să nu ne excludem unii pe alţii. Cred că am putea să ne înţelegem dacă am admite cu toţii că această problemă este peste puterile noastre de înţelegere. Să o lăsăm în seama lui Dumnezeu, iar noi să ne vedem mai departe de credinţna noastră creştină drept-măritoare, pe care să o iubim. Iar dacă o vom iubi cu adevărat, alţii vor putea vedea la noi această dragoste şi poate se vor îndrăgosti şi ei.

Depinde, aceasta credinta se poate manifesta in asa fel incat poate dezaproba credinte care altora li se pare drepte si bune, adevarata, date de Dumnezeu, etc. cand de fapt sunt doar ispite ale vrajmasului.
Dezaproband ideile acestor oameni este putin probabil ca ei sa vada in tine dragostea de care vorbesti mai sus.

În prealabil postat de AlinB

Dezaproband ideile acestor oameni este putin probabil ca ei sa vada in tine dragostea de care vorbesti mai sus.

Atacând ideea, şi nu persoana, cum de multe ori se întâmplă, se poate discuta fără a crea tensiuni.

[AlinB]

În prealabil postat de N.Priceputu

Atacând ideea, şi nu persoana, cum de multe ori se întâmplă, se poate discuta fără a crea tensiuni.

Cei care sunt organic legati de ideile lor, se vor simti chiar si in acest caz, fara doar si poate afectati, cu atat mai mult cu cat putini se pot mentine la o critica rationala fara a folosi terminologie si exprimare ofensiva.

Daca ai sa critici ortodoxia cu argumente care tin de o alta credinta, considerata eretica de catre ortodocsi f. putini ortodocsi nu se vor simti lezati, chiar si daca eviti terminologie si exprimare ofensiva.

Valabil in toate directiile, ortodocsi vs. romano-catolici, etc.

Asta e realitatea, ne discurcam cum putem, dialogul sa mearga inainte.. :)

[dobrin7m]

În prealabil postat de N.Priceputu

E clar că părerile sunt împărţite între marii duhovnici şi teologi ai noştri. Unii ne spun aceasta, părintele Stăniloae, a cărui competenţă e dincolo de orice discuţie, după părerea mea, ne spune că se vor mântui.

Ce ne facem? Cum înţelegem? Cred că e clar că va înţelege fiecare după învăţătorii pe care a ales să-i urmeze. Dacă cei mai mari curaţi dintre creştini nu au căzut de acord cu privire la acest aspect, deduc că acest răspuns nu este uşor de dat. E mai bine să rămână incert, aşa cum incertă este mântuirea fiecăruia dintre noi. Putem spune că ortodocşii au la dispoziţie toate mijloacele pentru a primi mântuirea.

A avea deosebiri în felul în care înţelegem lucrurile este normal, întrucât în cunoaşterea adevărului înaintăm mereu, nu ne oprim niciodată. Să rămânem, însă, fraţi şi să nu ne excludem unii pe alţii. Cred că am putea să ne înţelegem dacă am admite cu toţii că această problemă este peste puterile noastre de înţelegere. Să o lăsăm în seama lui Dumnezeu, iar noi să ne vedem mai departe de credinţna noastră creştină drept-măritoare, pe care să o iubim. Iar dacă o vom iubi cu adevărat, alţii vor putea vedea la noi această dragoste şi poate se vor îndrăgosti şi ei.

Iata cum ne intelegem. Parintele Staniloaie nu gresea dar nici Parintele de la Manastirea Prislop nu gresea.
Cum vine asta? Ne da raspuns Parintele Petroniu de la Prodromu Sfantul Munte Athos

``
- Avva, dacă Dumnezeu e bun și numai bun, poate hărăzi El iadul pentru „lucrul mâinilor Sale”?

- Nu Dumnezeu îl condamnă pe om, el își alege locul din timpul vieții acesteia. Nu Dumnezeu ne hărăzește iadul. Dimpotrivă, El ne spune: "Mergeți și moșteniți Împărăția Cerurilor". Omul este cel care aduce iadul cu dânsul. Pentru că și raiul și iadul ni le pregătim noi, aici. Nu este pedeapsă, ci omul e chinuit de propriile lui opțiuni greșite: cu ce ne ducem dincolo, aceea avem. Cum am spus și mai înainte, el se duce pe lumea cealaltă cu păcatele de aici: desfrânat ai fost, bețiv sau drogat, învrăjbit sau răutăcios, așa pleci dincolo, în veșnicie. Aici, pe pământ, el își poate satisface toate aceste porniri. Omul rămâne cu aceste porniri păcătoase și pe lumea cealaltă, numai că acolo nu și le mai poate satisface. Pentru păcătos, acestea sunt chinuri în iad.``

Sunt cu totul de acord aici cu dvs, ca ar trebui sa ne vedem fiecare de propria mantuire.
Am ajuns la concluzia ca multi dintre noi gandim ca e mai usor sa ne imantuim daca reusim sa aducem pe cineva pe calea cea buna decat sa ne nevoim in priveghere, rugaciune si plangerea propriilor pacate spre mantuirea noastra.
Doamne ajuta!

[cristiboss56]

Se fac iar mari confuzii ! Ramai in credinta in care te-ai nascut si botezat , fara a navali insa peste cei de aici , si ca un exemplu pozitiv, in acest sens este Mihnea si multi alti frati de credinta cu tine ! Nu stiu cine te-a blestemat , sau cine are asemenea ganduri , caci a blestema pe cineva este unul din cele mai grave pacate posibile cu repercusiuni foarte grave . Deci , daca a existat asa ceva din partea cuiva , sa-i fie rusine caci nu reprezinta decat pe satana , asa ceva nu se face . Eu , totusi nu am citit aici nici un blestem , dar poate imi scapa , iar de exista te rog sa dai link-ul pentru a anuta adminul . In alta ordine de idei , nu voi catolicii sunteti principalul "pericol" in convertirea ortodocsilor , ci sunt cei care va vor face si voua multe necazuri de nu vegheati cum trebuie . Crezi ca daca o colega a noastra a trecut la catolici e lucru rau pana la urma ? Daca analizam in profunzime ideile , atitudinea si mesajele ei , ne dam seama ca era catolica in suflet mai de multisor , dar purta eticheta de ortodox ! Castigul e al nostru in astfel de situatii ! Mare atentie la : protestanti , neoprotestanti , baptisti , anabaptisti , adventisti , penticostali ( deja s-a relogat cineva din Constanta ) ,crestini dupa evanghelie , luteranii , reformatii , biserica nou apostolica , etc . Au impanzit romania , lumea , si pericolul real de la ei pleaca . Acum , de unde s-au desprins ei voi stiti cel mai bine . Deci , te rog sa stai linistita , si sa-ti urmezi credinta si biserica in care te-ai nascut si botezat ! Cu Dumnezeu inainte !+

În prealabil postat de cristiboss56

Mare atentie la : protestanti , neoprotestanti , baptisti , anabaptisti , adventisti , penticostali ( deja s-a relogat cineva din Constanta ) ,crestini dupa evanghelie , luteranii , reformatii , biserica nou apostolica , etc . Au impanzit romania , lumea , si pericolul real de la ei pleaca . Acum , de unde s-au desprins ei voi stiti cel mai bine . Deci , te rog sa stai linistita , si sa-ti urmezi credinta si biserica in care te-ai nascut si botezat ! Cu Dumnezeu inainte !+

Ca unul care cunoaşte foarte bine mediul neoprotestant (din familie), o să-mi permit să vă indic o modalitate de a ne apăra nu de ei, ci de rătăcirile pe care le propagă.
Întâi de toate, aş vrea să arăt că principala cauză pentru care fenomenul este atât de răspândit e nevrednicia noastră, iar nu coruptibilitatea lor. Au vrut să se hrănească în Biserică, însă au rămas flămânzi.
Vă voi povesti, pe scurt, trei cazuri în care persoanele au fost smintite de către cei din Biserică.
Una dintre bunicile mele, tânără fiind, îi cerea duhovnicul să postească. Ea nu prea înţelegea pentru ce şi îi venea foarte greu. Ducându-se nu ştiu cu ce problemă la părinte acasă l-a găsit la masă, mâncând de dulce în timpul postului. Vă daţi seama că era greu să nu se smintească. Era o femeie simplă, de la ţară, nu-i citise pe Sfinţii Părinţi. Avea nevoie de exemplu personal.
Cealaltă bunică a fost de mică învăţată că nu e bine să te închini, că e păcat, în general, să faci ce fac ortodocşii (mama ei era „pocăită”). La şcoală preotul preda religia. Şi pentru că ea credea că e păcat, nu vroia să sărute crucea. Preotul o bătea cu crucea peste gură ca să o sărute. Credeţi că asta a făcut-o să iubească crucea?
Un al treilea caz mi l-a povestit un fost coleg. În copilărie, în satul lui veniseră nişte pocăiţi cu o căruţă cu biblii sau cărţi de ale lor. Era duminică. Nu mai ştiu dacă era vară sau iarnă. Preotul, ieşind de la liturghie împreună cu poporul, i-a îndemnat să ia găleţi cu apă şi au mers de le-au vărsat peste misionarii neoprotestanţi. Urmarea a fost că acest fost coleg, copil pe atunci, s-a depărtat de ortodocşi.
Ceea ce vreau să spun este că astfel de atitudini, care se mai regăsesc şi în ziua de astăzi printre noi, nu fac decât foarte mult rău; nu îndreaptă pe nimeni.
Aceste persoane de care v-am povestit erau însetate după Dumnezeu, aşa încât atunci când li s-a făcut cunoscută Evanghelia, au început să-L iubească sincer pe Domnul, în felul lor copilăresc.
De aceea, cred că cea mai bună metodă dacă vrem ca misionarismul neoprotestant să înceteze este ca Biserica noastră să le iasă în întâmpinare tuturor credincioşilor, începând cu cei mai simpli, cu cei care cunosc cel mai puţin cuvântul lui Dumnezeu. Dacă vrem ca ei să nu mai citească biblii neoprotestante, de ce nu le ieşim noi în întâmpinare cu biblii ortodoxe? Iar apoi, pentru a fi ajutaţi să înţeleagă cum trebuie Evanghelia, să se facă discuţii în după-amiezele de duminică, de exemplu.
Oamenii sunt flămânzi. „Daţi-le voi să mănânce”, a spus Hristos.

[dobrin7m]

În prealabil postat de N.Priceputu

Ca unul care cunoaşte foarte bine mediul neoprotestant (din familie), o să-mi permit să vă indic o modalitate de a ne apăra nu de ei, ci de rătăcirile pe care le propagă.
Întâi de toate, aş vrea să arăt că principala cauză pentru care fenomenul este atât de răspândit e nevrednicia noastră, iar nu coruptibilitatea lor. Au vrut să se hrănească în Biserică, însă au rămas flămânzi.
Vă voi povesti, pe scurt, trei cazuri în care persoanele au fost smintite de către cei din Biserică.
Una dintre bunicile mele, tânără fiind, îi cerea duhovnicul să postească. Ea nu prea înţelegea pentru ce şi îi venea foarte greu. Ducându-se nu ştiu cu ce problemă la părinte acasă l-a găsit la masă, mâncând de dulce în timpul postului. Vă daţi seama că era greu să nu se smintească. Era o femeie simplă, de la ţară, nu-i citise pe Sfinţii Părinţi. Avea nevoie de exemplu personal.
Cealaltă bunică a fost de mică învăţată că nu e bine să te închini, că e păcat, în general, să faci ce fac ortodocşii (mama ei era „pocăită”). La şcoală preotul preda religia. Şi pentru că ea credea că e păcat, nu vroia să sărute crucea. Preotul o bătea cu crucea peste gură ca să o sărute. Credeţi că asta a făcut-o să iubească crucea?
Un al treilea caz mi l-a povestit un fost coleg. În copilărie, în satul lui veniseră nişte pocăiţi cu o căruţă cu biblii sau cărţi de ale lor. Era duminică. Nu mai ştiu dacă era vară sau iarnă. Preotul, ieşind de la liturghie împreună cu poporul, i-a îndemnat să ia găleţi cu apă şi au mers de le-au vărsat peste misionarii neoprotestanţi. Urmarea a fost că acest fost coleg, copil pe atunci, s-a depărtat de ortodocşi.
Ceea ce vreau să spun este că astfel de atitudini, care se mai regăsesc şi în ziua de astăzi printre noi, nu fac decât foarte mult rău; nu îndreaptă pe nimeni.
Aceste persoane de care v-am povestit erau însetate după Dumnezeu, aşa încât atunci când li s-a făcut cunoscută Evanghelia, au început să-L iubească sincer pe Domnul, în felul lor copilăresc.
De aceea, cred că cea mai bună metodă dacă vrem ca misionarismul neoprotestant să înceteze este ca Biserica noastră să le iasă în întâmpinare tuturor credincioşilor, începând cu cei mai simpli, cu cei care cunosc cel mai puţin cuvântul lui Dumnezeu. Dacă vrem ca ei să nu mai citească biblii neoprotestante, de ce nu le ieşim noi în întâmpinare cu biblii ortodoxe? Iar apoi, pentru a fi ajutaţi să înţeleagă cum trebuie Evanghelia, să se facă discuţii în după-amiezele de duminică, de exemplu.
Oamenii sunt flămânzi. „Daţi-le voi să mănânce”, a spus Hristos.

Perfect adevarat. Aceasta atitudine uneori apare si aici pe acest forum.
In multe discutii in loc sa raspundem intrebarilor celor care nu cunosc, ne intrecem intre noi cu stiinta, iar daca vrem sa invatam ceva gasim multa contrazicere si intrecere intre oameni de parca am fi la un maraton de idei.

În prealabil postat de N.Priceputu

De aceea, cred că cea mai bună metodă dacă vrem ca misionarismul neoprotestant să înceteze este ca Biserica noastră să le iasă în întâmpinare tuturor credincioşilor, începând cu cei mai simpli, cu cei care cunosc cel mai puţin cuvântul lui Dumnezeu. Dacă vrem ca ei să nu mai citească biblii neoprotestante, de ce nu le ieşim noi în întâmpinare cu biblii ortodoxe? Iar apoi, pentru a fi ajutaţi să înţeleagă cum trebuie Evanghelia, să se facă discuţii în după-amiezele de duminică, de exemplu.
Oamenii sunt flămânzi. „Daţi-le voi să mănânce”, a spus Hristos.

"Cuvintele sunt cărările faptelor".(Sf. Ioan Gură de Aur)
In sfarsit vad si eu ceva ce mi-ar place ca sa se traduca si in fapte si as adauga vorbele Maici Tereza...care imi plac enorm:
" Uni oameni sunt infometati de dragoste mai mult decat de paine.
Foamea pentru iubire este mult mai greu de potolit decât foamea pentru pâine.
Dumnezeu a făcut lumea suficient de bogată pentru a hrăni şi îmbrăca toţi oamenii.
Mândria distruge totul. Pentru a fi asemănători lui Iisus, trebuie să fim blânzi şi umili în sufletul nostru.
Oamenii care se iubesc unii pe alţii profund şi adevărat sunt cei mai fericiţi oameni din lume. Ei pot avea foarte puţine lucruri, pot să nu aibă nimic, dar sunt oameni fericiţi. Totul depinde de cum ne iubim unii pe alţii."

..Sunt ortodoxa dar apreciez lucrurile bune in toti locuitori acestei planete, indiferent cine sunt ei..poate candva vom intelege ca fiecare din ei este aproapele nostru si ca Dumnezeu este inainte de toate dragoste.