Iuda a fost predestinat sa-L vanda pe Hristos?

[Mihnea Dragomir]

Profilul psihologic al lui Iuda e cel al omului las,tradator,inselator,fatarnic si prefacut.

Este prototipul (ba chiar "antitipul" am putea spune) multor oameni politici din zilele noastre. Să ne amintim de episodul în care femeia bogată îi unge lui Isus picioarele cu nard de preţ. Iuda este cel care reclamă risipa şi ne spune că s-ar fi putut lua 100 de euro pe acel parfum, dacă s-ar fi vândut. Banii ar trebui împărţiţi săracilor, mai adaugă. Dar evanghelistul observă că el avea grijă de punga comună şi sugerează că ardea de nerăbdare să-şi bage mâinile. Cât de des vedem asta în zilele noastre ! Grija de cei săraci îi chinuie tare pe cei care au, şi acum, punga comună în paza lor ! Şi cât de des Iudele timpului nostru îi reproşează Bisericii că prea cheltuie parfumuri de preţ în dumnezeiescul cult. Cu aurul Sfintelor Odoare, cu banii cu care se înalţă catedrale Domnului nostru, ar putea fi îngrijiţi atâţia săraci ! Ori de câte ori aud asemenea lucruri, îmi amintesc de episodul evanghelic cu Iuda care vrea să lichideze tămâia în favoarea sărmanilor.
Ce splendidă carieră politică ar fi avut Iuda în zilele noastre, nefăcând altceva decât a făcut: să îl vândă pe Domnul nostru şi să spună că e prea scump cultul pe care cei care sunt cuceriţi de El i-L aduc ! Cum ar fi ajuns el şeful unui grup civic care să facă tămbălău pentru a se da jos icoanele din şcoli, doar din grija de a nu jigni pe cei de altă credinţă ! Cum ar fi spus el că e prea scumpă Catedrala Neamului, când cu banii aceia s-ar putea face 10 policlinici pentru săraci şi un părculeţ pentru copii ! Cum ar fi dus el argintul sfintelor relicvarii la topit, primind de la topitorie 30 de arginţi ! Ce-ar mai fi cerut el ca fraţii lui preoţi să nu mai primească salarii !
Iscarioteanule, te-ai născut prea devreme ! Abia astăzi este, cu adevărat, timpul tău !

[delia31]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Este prototipul (ba chiar "antitipul" am putea spune) multor oameni politici din zilele noastre. Să ne amintim de episodul în care femeia bogată îi unge lui Isus picioarele cu nard de preţ. Iuda este cel care reclamă risipa şi ne spune că s-ar fi putut lua 100 de euro pe acel parfum, dacă s-ar fi vândut. Banii ar trebui împărţiţi săracilor, mai adaugă. Dar evanghelistul observă că el avea grijă de punga comună şi sugerează că ardea de nerăbdare să-şi bage mâinile. Cât de des vedem asta în zilele noastre ! Grija de cei săraci îi chinuie tare pe cei care au, şi acum, punga comună în paza lor ! Şi cât de des Iudele timpului nostru îi reproşează Bisericii că prea cheltuie parfumuri de preţ în dumnezeiescul cult. Cu aurul Sfintelor Odoare, cu banii cu care se înalţă catedrale Domnului nostru, ar putea fi îngrijiţi atâţia săraci ! Ori de câte ori aud asemenea lucruri, îmi amintesc de episodul evanghelic cu Iuda care vrea să lichideze tămâia în favoarea sărmanilor.
Ce splendidă carieră politică ar fi avut Iuda în zilele noastre, nefăcând altceva decât a făcut: să îl vândă pe Domnul nostru şi să spună că e prea scump cultul pe care cei care sunt cuceriţi de El i-L aduc ! Cum ar fi ajuns el şeful unui grup civic care să facă tămbălău pentru a se da jos icoanele din şcoli, doar din grija de a nu jigni pe cei de altă credinţă ! Cum ar fi spus el că e prea scumpă Catedrala Neamului, când cu banii aceia s-ar putea face 10 policlinici pentru săraci şi un părculeţ pentru copii ! Cum ar fi dus el argintul sfintelor relicvarii la topit, primind de la topitorie 30 de arginţi ! Ce-ar mai fi cerut el ca fraţii lui preoţi să nu mai primească salarii !
Iscarioteanule, te-ai născut prea devreme ! Abia astăzi este, cu adevărat, timpul tău !

Excelenta radiografie in a nutshell!
N-as zice ca iscarioteanul s-a nascut prea devreme, ci mai degraba ca de atunci incoace s-a multiplicat la nesfarsit si si-a rafinat metodele.

Daca cumva n-ai citit Portretul modern al lui Iuda facut de mitropolitul Bartolomeu, il redau aici ca se potriveste.

"Din nefericire, Iuda nu e doar personajul unui anume moment istoric, ci si un personaj al istoriei de dupa el, multiplicat peste tot, la scara planetara, in ipostaza sarutarii care acopera tradarea.

Printre noi, cei ce beneficiem de civilizatie, de cultura, de progres stiintific, de libertate, de bunurile pamantului si de harurile cerului, printre noi se instaureaza, incetul cu incetul, un duh perfid care rastoarna valorile si perverteste limbajul.
Anormalul devine normal, viciul devine virtute, minciuna devine adevar, furtul inteligent devine profesie onorabila, sodomia se cheama orientare comportamentala, cuvinte nobile precum prietenie, prieten, prietena se degradeaza in conotatii dubioase, pervertirea tineretului se intituleaza program de sanatate antiSIDA, destramarea familiei se numeste planificare familiala, crimele ingineriei genetice se fac in numele vindecarilor miraculoase, prostitutia se legitimeaza prin libertatea femeii de a face ce vrea cu propriul ei trup, proxenetismul se reclama de meditatia transcendentala, saracirea spiritului devine globalizare, invadarea unei tari se cheama razboi preventiv, terorismul isi reclama valente divine, infeudarea economica se numeste credit bancar, pomana politica devine act de caritate. Si multe altele.

Iuda se plimba nestingherit prin societate, prin istoria omenirii, dar si prin crestinatate. Isprava lui cea mai mare este aceea ca, dintr-o singura Biserica, a facut mai multe. Din mai multe a facut o puzderie. Si continua s-o faca, prin ceea ce ii este propriu: lacomie, invidie, orgoliu. Se adapteaza usor, si-a rafinat metodele. Lucreaza la lumina noptii si comunica prin unde hertiene. E un iscusit importator de religie, oferind-o concurential pe piata bunurilor de consum. Altfel, e un ecumenist convins. Cand nu lucreaza pe furis, te invita la dialog fratesc. Daca-l refuzi sau daca te aperi, te pomenesti intolerant, conservator, fundamentalist, retrograd.

Cunoaste bine Biblia, are studii universitare, vorbeste cateva limbi straine. El stie ca Iscarioteanul era unul din cei doisprezece care au ascultat si memorat invatatura lui Iisus. Daca ar fi avut curatie si talent, putea sa scrie o Evanghelie tot atat de bogata ca a lui Matei.

A scris-o postum, in cheia sarutarii perverse. Iuda e un excelent teolog, asa cum este si patronul sau din Qarantania, care Ii oferea lui Iisus citate din Scriptura.

Iuda e tot atat de zelos printre ai sai, de vreme ce instinctul dezbinarii il mobilizeaza peste tot, oriunde s-ar afla. Partenerul trebuie mai intai sedus, dominat si numai dupa aceea nimicit. Iuda isi abordeaza semenul cu gratia cobrei care, intalnind o vipera in jungla, o invita la un dans aerian, fascinant, ametitor, pe durata caruia isi calculeaza cu precizie secunda muscaturii mortale. Iuda e un maestru al crimei perfecte."

[arwein]

Ba sa nu se inchida deloc, ca e un fir foarte rodnic si plin de invataminte!

[Mihnea Dragomir]

Frumos text al IPS Bartolomeu. A avut ceva forţă în expresia literară, mitropolitul ! Cu drepţii să-l odihnească Dumnezeu !

[iana]

În prealabil postat de delia31

Excelenta radiografie in a nutshell!
N-as zice ca iscarioteanul s-a nascut prea devreme, ci mai degraba ca de atunci incoace s-a multiplicat la nesfarsit si si-a rafinat metodele.

Daca cumva n-ai citit Portretul modern al lui Iuda facut de mitropolitul Bartolomeu, il redau aici ca se potriveste.

"Din nefericire, Iuda nu e doar personajul unui anume moment istoric, ci si un personaj al istoriei de dupa el, multiplicat peste tot, la scara planetara, in ipostaza sarutarii care acopera tradarea.

Printre noi, cei ce beneficiem de civilizatie, de cultura, de progres stiintific, de libertate, de bunurile pamantului si de harurile cerului, printre noi se instaureaza, incetul cu incetul, un duh perfid care rastoarna valorile si perverteste limbajul.
Anormalul devine normal, viciul devine virtute, minciuna devine adevar, furtul inteligent devine profesie onorabila, sodomia se cheama orientare comportamentala, cuvinte nobile precum prietenie, prieten, prietena se degradeaza in conotatii dubioase, pervertirea tineretului se intituleaza program de sanatate antiSIDA, destramarea familiei se numeste planificare familiala, crimele ingineriei genetice se fac in numele vindecarilor miraculoase, prostitutia se legitimeaza prin libertatea femeii de a face ce vrea cu propriul ei trup, proxenetismul se reclama de meditatia transcendentala, saracirea spiritului devine globalizare, invadarea unei tari se cheama razboi preventiv, terorismul isi reclama valente divine, infeudarea economica se numeste credit bancar, pomana politica devine act de caritate. Si multe altele.

Iuda se plimba nestingherit prin societate, prin istoria omenirii, dar si prin crestinatate. Isprava lui cea mai mare este aceea ca, dintr-o singura Biserica, a facut mai multe. Din mai multe a facut o puzderie. Si continua s-o faca, prin ceea ce ii este propriu: lacomie, invidie, orgoliu. Se adapteaza usor, si-a rafinat metodele. Lucreaza la lumina noptii si comunica prin unde hertiene. E un iscusit importator de religie, oferind-o concurential pe piata bunurilor de consum. Altfel, e un ecumenist convins. Cand nu lucreaza pe furis, te invita la dialog fratesc. Daca-l refuzi sau daca te aperi, te pomenesti intolerant, conservator, fundamentalist, retrograd.

Cunoaste bine Biblia, are studii universitare, vorbeste cateva limbi straine. El stie ca Iscarioteanul era unul din cei doisprezece care au ascultat si memorat invatatura lui Iisus. Daca ar fi avut curatie si talent, putea sa scrie o Evanghelie tot atat de bogata ca a lui Matei.

A scris-o postum, in cheia sarutarii perverse. Iuda e un excelent teolog, asa cum este si patronul sau din Qarantania, care Ii oferea lui Iisus citate din Scriptura.

Iuda e tot atat de zelos printre ai sai, de vreme ce instinctul dezbinarii il mobilizeaza peste tot, oriunde s-ar afla. Partenerul trebuie mai intai sedus, dominat si numai dupa aceea nimicit. Iuda isi abordeaza semenul cu gratia cobrei care, intalnind o vipera in jungla, o invita la un dans aerian, fascinant, ametitor, pe durata caruia isi calculeaza cu precizie secunda muscaturii mortale. Iuda e un maestru al crimei perfecte."

Tare binevenita aceasta postare. Multumim!

[delia31]

În prealabil postat de iana

Tare binevenita aceasta postare. Multumim!

Cu placere Iana
E un fragment din Pastorala de Pasti din 2005.
Cei carora le e dor de Inaltul pot auzi acest fragment rostit de el insusi http://www.youtube.com/watch?v=gzQixqTyZmY

[iana]

În prealabil postat de delia31

Cu placere Iana
E un fragment din Pastorala de Pasti din 2005.
Cei carora le e dor de Inaltul pot auzi acest fragment rostit de el insusi http://www.youtube.com/watch?v=gzQixqTyZmY

Multumim inca o data.


Confessio
Doamne, tinde-Ţi patrafirul
peste faţa mea de lut,
sufletu-mi neghiob şi slut
să-l albeşti cu tibişirul
când amurgu-şi toarce firul
peste-un pic de gând tăcut.

Să-Ţi vorbesc, ne-aud vecinii,
iar osânda e păcat;
eu să stau pe-un colţ plecat
şi să-mi scriu povara vinii,
pe când Tu, la vremea cinii,
să-mi şopteşti că m-ai iertat

Aciuiţi pe-o vatră nouă
om purcede spre nou cânt;
eu, o mână de pământ,
Tu, lumină-n strop de rouă,
migăli-vom cartea-n două:
Tu, vreo trei, eu, un cuvânt.

Şi-ncălţându-Te-n sandale
să porneşti pe drum stelar,
într-al slovelor chenar
eu opri-te-voi din cale
şi-n minunea vrerii Tale
Te-oi sorbi dintr-un pahar.
(din volumul "Valeriu Anania – Poeme", Editura Polirom, 2010)

Scurta observatie.Interpretarea care tine de abordarea referitoare la ,,prestiinta"are,biblic vorbind,anumite dificultati.Termenii(verbul grecesc) care ar inclina spre acesta abordare(de exemplu cel folositi in Romani 8:29 si I Petru 1:2)traduce ebraicul yada' care are o conotatie intima,profunda, mai mult decat o cunostere anticipata neutra.El se refera la alegerea efectiva a acelei persoane,daca se tine cont de radacina sa ebraica.

[sophia]

Cred ca s-a ajuns cam departe cu aceasta discutie. Ar trebui inchisa, daca tot nu se poate lamuri. Caci va ramane un mister totul, pentru noi.
Si acum trantim vorbe cu manie, judecam si etichetam, taiem si spanzuram. Noi suntem buni si restul sunt "Iuda". Cum ramane cu aruncatul pietrei? Cine e primul?

iuda dupa ce a savirsit fapta-i mirsava mustrindu-l constinta in loc sa isi faca capetul,putea foarte simplu sa se aseze cu fata la rasarit sa ridice miinile in semnul crucii si sa spuna:Dumnezeule iartama pe mine uriciunea pustiirii,punind inceput bun pocaintei sale.