Iuda a fost predestinat sa-L vanda pe Hristos?

În prealabil postat de delia31

Tema arborelui cosmic e intr-adevar foarte generoasa si prolifica. Daca e un simbol plin intelesuri si in alte culturi, ca in mitologia scandinava precrestina prin acel copac Yggdrasil de care amintesti, ori inca mai e la necrestini
(copacul sugereaza ciclul mortii si regenerarii, legatura dintre pamant si cer etc.), cu atat mai mult, in crestinism, tema asta e imbogatita printr-o interpretare mistica ce se dezvaluie mai mult launtric.

Insusi termenul de “pom” sugereaza ideea de viata in continua crestere, in ascensiune spre cer. Eliade distinge mai multe interepretari simbolice ale “pomului vietii”care oscileaza in jurul ideii de cosmos viu, in vesnica regenerare si inaltare spre cele de sus.

In interpretarile ortodoxe asupra celor doi pomi din rai – pomul Vietii si pomul cunostintei binelui si raului – se face un paralelism antitetic intre pomul neascultarii lui Adam si pomul ascultarii care e Crucea lui Hristos.

Odata cu Hristos, arborele cosmic al vietii si nemuririi nu e altul decat arborele Crucii sadit pe Golgota, care uneste cele de jos cu cele de sus si al carui unic fruct se da ca mancare pentru viata lumii.
„Daca in Rai, pomul cunostintei binelui si raului dadea puterea de a cunoaste propria fire, in schimb, pomul vietii dadea viata vesnica". (Sf. Ioan Damaschinul).

" In acest context, spune sfantul, porunca lui Dumnezeu de a manca din toti pomii raiului in afara de cel al cunostintei binelui si raului, s-ar traduce astfel: "suie-te prin toate fapturile la mine, Facatorul, si culege din toate un singur fruct, pe mine, viata cea adevarata. Toate sa-ti rodeasca viata, iar comuniunea cu mine fa-o intarirea existentei tale! In chipul acesta vei fi nemuritor caci e cu neputinta sa ramana nestricacios (nemuritor) cel care se impartaseste cu mancarea sensibila".

Daca vechiul Adam a esuat modul paradisiac al vietii si al hranirii spirituale propus de Dumnezeu, preferand mancarea celor ce cad sub simturi, acest mod al hranirii propus de Dumnezeu a fost restabilit euharistic de Adam cel Nou. Crucea e pomul Vietii iar singurul fruct datator de Viata e Insusi Trupul lui Hristos.

Yep,citatul subliniat ma trimite la plimbare.Adica la cautat mai multe informatii cu privire la semnificatia(sau semnificatiile lui complete).Sfantul Ioan Damaschinul..mi-a mai vorbit cineva de el azi.Fac ce fac si ma intalnesc virtual cu acest sfant.Solutie: pus scara :) pe biblioteca,rafturile cu placuta ,,Ortodoxism",sigur am Dogmatica si inca ceva.Pix,foi,cafea si research in progress :) Thx Delia, inca o noapte alba la orizont.Dar merita :)

[delia31]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Yep,citatul subliniat ma trimite la plimbare.Adica la cautat mai multe informatii cu privire la semnificatia(sau semnificatiile lui complete).Sfantul Ioan Damaschinul..mi-a mai vorbit cineva de el azi.Fac ce fac si ma intalnesc virtual cu acest sfant.Solutie: pus scara :) pe biblioteca,rafturile cu placuta ,,Ortodoxism",sigur am Dogmatica si inca ceva.Pix,foi,cafea si research in progress :) Thx Delia, inca o noapte alba la orizont.Dar merita :)

Stiam ca-ti plac interpretarile apofatice ortodoxe, de aceea uite inca una foarte subtila la Sf. Grigore de Nyssa in legatura cu cei doi pomi saditi in mijlocul raiului
http://www.crestinortodox.ro/dogmati...lui-68947.html

Unul dintre pomi se pare ca e virtual, deoarece nu pot fi doi pomi in acelasi mijloc. Viata vesnica se dobandeste mancand fructul (pe Hristos) din Pomul Vietii iar moartea prin renuntare la Pomul Vietii.

Sau la Sf. Maxim Marturisitorul – Cei doi pomi reprezinta doua cai diferite ale dezvoltarii umane, care amandoua sunt destinate omului.
Dumnezeu, interzicand omului sa manance din pomul cunoasterii, i-a amanat cunoasterea lumii create si vazute si a pus inaintea omului o prioritate: cunoasterea lui Dumnezeu - Cauza omului - prin reflectie intelectuala si practica asupra lui insusi ( ca purtator al chipului lui Dumnezeu), cale care duce la nepatimire si neschimbabilitate, intarita in nemurire prin har si inspre indumnezeire.
Numai atunci, omul unit cu Dumnezeu ar fi fost pregatit sa contemple lumea vazuta.
Dar omul a schimbat prioritatile, nu a ascultat porunca si a cazut in labirintul simturilor. Pomul vietii, care trebuia sa ocroteasca nemurirea omului prin har, a fost respins in favoarea pomului cunoasterii prin simturi, care a devenit atunci pom datator de bine si de rau.

Iar Hristos a restabilit iar prioritatile: cautati-L intai pe Dumnezeu iar restul se va adauga voua.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Yep,citatul subliniat ma trimite la plimbare.Adica la cautat mai multe informatii cu privire la semnificatia(sau semnificatiile lui complete).Sfantul Ioan Damaschinul..mi-a mai vorbit cineva de el azi.Fac ce fac si ma intalnesc virtual cu acest sfant.Solutie: pus scara :) pe biblioteca,rafturile cu placuta ,,Ortodoxism",sigur am Dogmatica si inca ceva.Pix,foi,cafea si research in progress :) Thx Delia, inca o noapte alba la orizont.Dar merita :)

Păcatul Ancestral a fost adesea văzut ca o anti-liturghie. O "împărtăşire" în cadrul unei Liturghii Negre, ca să zic aşa. Toate sunt aici, in nuce: Evanghelie (întoarsă), Punerea Înainte (Anafora), comuniunea.

P.S: Hai înapoi la topic !

Multumesc pt info,mi-am notat multe aspecte interesante in acesta seara.La sugestia dvs,revenirea la topic,va las opinia mea de final.Fiind o opinie a unui individ,trebuie tratata in acest mod.Nu altfel.O sa folosesc in mare parte tot materialul pe care l-am folosit in aceste postari.

Exista profetie in VT cu privire la tradare?Exista.Stia Mantuitorul ca va fi vandut?Stia.Stia de cine?Stia.Trebuia sa se implineasca Scripturile?Trebuia.Pana aici pare un plan implacabil dar exista si elemente care spun o alta fata a acelor momente dramatice.

Scena de la Templu pune in lumina oroarea situatiei lui Iuda.Iuda da impresia ca nu intelege in ce incurcatura si-a aruncat Invatatorul.El inceraca sa-si repare cumva fapta prin admiterea faptului ca a vandut un nevinovat: ,,"Am pacatuit, caci am vandut sange nevinovat."(Matei 27:4).Isus este desemnat prin sange nevinovat,o expresie biblica ce face trimitere directa la Deuteronom,lucru pe care Iuda il stia:,,"Blestemat sa fie cel ce va primi un dar ca sa verse sangele celui nevinovat!"(Deut 27:25).Zbuciumul sau sufletesc este explicabil.

Sangele lui Isus este asociat astfel cu sangele dreptilor din VT iar condamnarea calailor fusese anuntata chiar de catre Hristos: ,,Pe unii din ei ii veti omori si rastigni, pe altii ii veti bate in sinagogile voastre si-i veti prigoni din cetate in cetate; ca sa vina asupra voastra tot sangele nevinovat care a fost varsat pe pamant, de la sangele neprihanitului Abel pana la sangele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-ati omorat intre Templu si altar."(Matei 23:34-35).Pacatul este cu atat mai grav cu cat sangele a fost varsat spre multumirea unor straini: ,,Si au inceput sa-L parasca si sa zica: "Pe Omul acesta L-am gasit atatand neamul nostru la rascoala, oprind a plati bir cezarului si zicand ca El este Hristosul, Imparatul."(Luca 23:2) act monstruos cu precadere.

Cinismul preotilor tasneste la lumina zilei:ei nu ezita sa arunce intreaga vina a tradarii pe umerii lui Iuda: ,,"Ce ne pasa noua?", i-au raspuns ei. "Treaba ta." (Matei 27:4).In antiteza,un strain,cel care le impunea o lege straina,Pilat,reactioneaza diferit: ,,"Eu sunt nevinovat de sangele Neprihanitului acestuia. Treaba voastra!"(Matei 27:24).De fapt marii preoti sunt cei care,cel putin in aceiasi masura,daca nu cumva mai mare,au mainile patate de sangele lui Isus.

Ei ar fi trebuit,conform Legii,sa-l ucida pe Iuda,dupa marturisire acestuia.Raspunsul lor insa este dovada nedreptatii si falimentului lor spiritual.Daca cumva Iuda s-a gandit ca isi va rascumpara,prin inapoierea banilor si admiterea evidentelor,pacatul,ei bine,a esuat complet:sangele nu a fost rascumparat: ,,Preotii cei mai de seama au strans argintii si au zis: "Nu este ingaduit sa-i punem in vistieria Templului, fiindca sunt pret de sange." (Matei 27:6)

Banii cad la picioarele preotilor cei mai de seama iar Iuda se grabeste sa se spanzure,preotii esuand la randul lor in a pedepsi un vinovat.Moarte pentru moarte,in cazul lui Iuda,dupa modelul lui Ahitofel,sfetnicul Regelui David,care isi tradeaza stapinul pentru a se pune in slujba lui Absalom.Dupa care,la fel,se spanzura (2 Samuel 17:23).Discipolul Fiului lui David isi va vinde si el Invatatorul si se va spanzura si el.

Iuda nu a fost singurul in lista infama ce a inceput inca din Vechiul Testament.Iuda nu a fost singurul ticalos in acele momente.Poate unii au fost mai ticalosi ca el.Iuda s-a cait:,,Atunci Iuda, vanzatorul, cand a vazut ca Isus a fost osandit la moarte, s-a cait, a dus inapoi cei treizeci de arginti, i-a dat preotilor celor mai de seama si batranilor"(Matei 27:3).Iuda a recunoscut ca a vandut sange nevinovat.

Insa nimic nu l-a mai putut salva.Asa cum i-a spus si Mantuitorul: ,,Isus i-a zis: "Prietene, ce ai venit sa faci, fa!"(Matei 26:50).Iuda exact asta a facut desi,conform textului,abia la un anumit moment a inteles exact ce a facut.Era insa prea tarziu si,ca sa folosesc o expresie des intalnita,soarta sa era pecetluita.

[iana]

Iuda a fost predestinat sa-L vanda pe Hristos?

Mareste imaginea.
Iuda apare in mintea unor oameni ca cel care a contribuit la mantuirea neamului omenesc. Acest mod de gandire ii face sa afirme ca daca nu ar fi fost Iuda, nu ar fi fost nici rastignirea lui Hristos si astfel, firea omeneasca ar fi ramas si astazi in moarte. Mare ratacire.
Daca Mantuitorul ar fi avut nevoie de pierzania lui Iuda ca sa mantuiasca omenirea, apoi nu El, ci Iuda ar fi fost cu adevarat jertfa izbavitoare.
Iuda nu este o persoana predestinata de Dumnezeu ca sa-L vanda pe Hristos. Este adevarat ca tradarea lui Hristos a fost prezisa in Vechiul Testament, dar prorocia nu a fost un lucru care cerea implinirea. Este de ajuns sa ne amintim de faptul ca Dumnezeu vesteste ca va distruge cetatea Ninive, insa pentru pocainta ninivitenilor, El renunta sa implineasca aceasta profetie.
Pe de alta parte, sa nu uitam ca prinderea Mantuitorului fusese hotarata de sinderiu inainte ca Iuda sa-L vanda pe Hristos. In acest caz, Iuda nu face decat sa grabeasca arestarea Domnului, care se putea face si fara el.
Tradarea nu este necesara mantuirii. Asa ca nu este important sa ne intrebam: daca nu ar fi fost Iuda, atunci cine i-ar fi luat locul?
In cantarile din Saptamana Patimilor se spune ca "Iuda nu a voit sa inteleaga". Din aceste cuvinte reiese ca ceea ce avea sa faca Iuda nu era conform cu voia dumnezeiasca si ca Iuda avea in sine posibilitatea indreptarii. Nu intamplator, Biserica face pomenirea femeii pacatoase care a spalat cu lacrimi si a uns cu mir picioarele Mantuitorului in Miercurea Saptamanii Sfintelor Patimiri, ziua in care Mantuitorul a fost vandut. Pocainta acestei femei ar fi trebuit sa o aiba si Iuda si Dumnezeu ar fi tamaduit indata boala sufletului sau.
Iuda Il vinde pe Hristos nu doar din cauza pierderii credintei, ci si pentru iubirea de arginti. Primeste de la sinderiu suma de treizeci de arginti, pentru ca sinedriul credea ca prin acest act implineste porunca lui Moise, care spunea ca cel care va ucide fara voie un sclav apartinand unui iudeu, sa-si rascumpere greseala achitand stapanului pagubit prin fapta sa treizeci de arginti (Exod XXI, 32).
Vinderea lui Hristos are loc miercuri spre seara, cand Iuda paraseste casa lui Simon Leprosul, in care se afla Mantuitorul cu ceilalti ucenici si vine in casa arhiereului Caiafa spunand: "Ce-mi veti da mie, si eu il voi da pe El voua? Iar ei i-au dat treizeci de arginti. Si de atunci (Iuda) cauta prilej sa-L predea" (Matei XXVI, 15-16).
Mantuitorul stia cine il va vinde. Acest lucru reiese din cuvintele Evanghelistului Matei: "Adevar graiesc voua: Unul din voi Ma va vinde" (Matei 26, 20-21). Nu-i spune numele, ca prin aceasta tainuire sa-i ofere un nou prilej de pocainta. Hristos alege sa-i infricoseze pe toti, ca sa-l mantuiasa pe Iuda: "Iar ei intristandu-se foarte, au inceput a-L intreba fiecare: Nu cumva sunt eu, Doamne? Iar El raspunzand a zis: Cel ce a intins cu Mine mana in blid, acela va sa Ma vanda. Ci Fiul Omului va merge, precum este scris pentru EI, dar vai aceluia prin care Fiul Omului se vinde. Atunci Iuda, cel ce L-a vandut pe El, a intrebat: Nu cumva sunt eu, Invatatorule? Zis-a lui: Tu ai zis!" (Matei XXVI, 20-25; Marcu XIV, 17-21).
Faptul ca El stia, nu inseamna ca Iuda era predestinat sa-L vanda. El vesteste aceste lucruri pentru a-l indrepta pe Iuda. Dar pentru ca acesta ramane nesimtitor la dragostea Sa, Mantuitorul va incerca sa-l indrepte prin frica, caci spune: "Cu adevarat Fiul Omului va pieri dupa cum este scris, dar vai celui prin care se face acest lucru. Mai bine era sa nu se fi nascut". Si pentru ca si in urma acestor cuvinte Iuda ramane impietrit, ii spune: "Ceea ce ai sa faci, fa mai degraba" (Ioan XIII, 21). Prin aceste cuvinte Hristos nu-i ofera lui Iuda o binecuvantare, ci o dezlegare, dupa cum spune Parintele Rafael Noica. Daca Domnul nu ar fi dat dezlegarea, Iuda nu ar fi putut face nimic. Tot ce se petrece in aceasta lume este cu ingaduinta lui Dumnezeu.
In concluzie, putem afirma fara retineri ca Iuda nu L-a vandut pe Domnul ca sa implineasca Scriptura, ci din cauza rautatii lui. Nu vanzarea lui Iuda ne-a adus mantuirea, ci intelepciunea lui Hristos, care s-a slujit de rautatile altora pentru folosul nostru. Iar ca sa nu ramana in noi credinta ca Iuda a lucrat pentru mantuirea noastra, voi reda cuvintele Sfantului Ioan Gura de Aur: "Daca nu L-ar fi vandut Iuda, nu L-ar fi vandut oare, un altul? Departe de noi un astfel de gand. Atotinteleptul Dumnezeu stia cum sa ne mantuiasca daca s-ar fi intamplat sa nu fie nici un vanzator. Intelepciunea Lui e fara margini si mai presus de mintea omeneasca. Tocmai de aceea Hristos il vaita pe Iuda, ca sa nu socotesti ca el a slujit la mantuirea noastra".
Adrian Cocosila